Viaţa Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul de la Eghina

Spread the love

9 noiembrie- 100 de ani de la moartea Sfantului Nectarie din Eghina — S-a nascut la 1 octombrie 1846, in Silivria, un orasel situat in provincia Tracia din nordul Greciei, pe malul marii Marmara. Parintii sai au fost oameni saraci, dar foarte evlaviosi. A primit numele de Anastasie la botez, bucurandu-se din pruncie de o aleasa educatie crestineasca. Dupa primii ani de scoala, Anastasie este trimis sa invete carte la Constantinopol, unde studiaza teologia si scrierile Sfintilor Parinti. Aici, sufletul sau incepe sa-L descopere pe Hristos prin rugaciune, prin citirea cartilor sfinte si prin cugetarea la cele dumnezeiesti.

La varsta de douazeci de ani, tanarul Anastasie se stabileste in insula Hios, povatuit de Duhul Sfant, unde preda religia la o scoala de copii. Apoi, fiind chemat de Hristos, intra in nevointa monahala in vestita chinovie, numita “Noua Manastire”, primind tunderea monahiceasca la sapte noiembrie 1876, sub numele de Lazar. Mai tarziu, la tunderea in sihastru (pustnic), avea sa primeasca numele de Nectarie, pe care l-a purtat tot restul vietii.

Dupa ce termina studiile teologice la Atena, in anul 1885, Nectarie a fost luat de patriarhul Sofronie ca ucenic la Alexandria, fiind hirotonit preot si apoi mitropolit de Pentapole, o veche eparhie ortodoxa din Libia superioara. Mai multi ani evlaviosul mitropolit a slujit ca secretar al patriarhiei, predicator la biserica Sfantul Nicolae din Cairo, capitala Egiptului, devenind un iscusit slujitor si povatuitor de suflete, fiind daruit de Dumnezeu cu multa rabdare, smerenie si blandete. De aceea era mult cautat de credinciosi si iubit de toti.

Viaţa Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul de la Eghina

La batranete a dorit sa se retraga la mai multa liniste. A construit intre anii 1904-1907, cu ajutorul multor credinciosi si ucenici, o frumoasa manastire de calugarite in insula Eghina, unde a randuit aici viata desavarsita de obste, dupa traditia Sfintilor Parinti. Apoi se retrage definitiv in aceasta manastire si duce o viata inalta de smerenie si slujire, de daruire totala si rugaciune neadormita. Pentru viata sa inalta, Dumnezeu l-a invrednicit pe Cuviosul Nectarie de Harul Duhului Sfant. Pentru aceasta multi bolnavi si saraci alergau la biserica manastirii din Eghina si cereau ajutorul lui.

Mai ales dupa primul razboi mondial, numerosi saraci si bolnavi, lipsiti de orice ajutor, veneau la el ca la parintele lor sufletesc. Iar Sfantul Nectarie a dat porunca maicilor ce se nevoiau in manastirea sa sa imparta la cei lipsiti orice fel de alimente si sa nu pastreze nimic pentru ele, caci Dumnezeu, prin mila Sa, ii hranea si pe unii si pe altii. Dar si cei bolnavi se vindecau cu rugaciunile fericitului Nectarie, caci se invrednicise de darul facerii de minuni. Atunci cand si-a simtit sfarsitul aproape, pe cand facea un pelerinaj cu icoana Maicii Domnului in insula Eghina, Sfantul Nectarie a descoperit ucenicilor sai ca in curand va pleca la Hristos. S-a imbolnavit si a fost dus la un spital din Atena. Dar el rabda cu tarie toata boala si ispita, asteptand cu bucurie ceasul iesirii sale din aceasta viata.

Dupa aproape doua luni de suferinta, Sfantul Nectarie si-a dat sufletul cu pace in mainile lui Hristos, la 8 noiembrie, 1920 si s-a invrednicit sa se numere in ceata sfintilor lui Dumnezeu. Ucenicii sai, dupa ce l-au plans mult, l-au inmormantat, dupa randuiala in biserica zidita de el, facand multe minuni de vindecare cu cei bolnavi, care alergau cu credinta la ajutorul lui.

Viaţa Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul de la Eghina, 1846 — 1920 — Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul de la Eghina,s-a născut în anul 1846, în Selivria Traciei, din Părinţi săraci, dar foarte evlavioşi. Din botez a primit numele de Anastasie, bucurându-se din pruncie de o aleasă educaţie creştinească. După primii ani de şcoală, Anastasie este trimis să înveţe carte la Constantinopol, unde studiază teologia şi scrierile Sfinţilor Părinţi. Aici sufletul său începe să-L descopere pe Hristos în inima sa prin rugăciune, prin citirea cărţilor sfinte şi prin cugetarea la cele dumnezeieşti.

La vârsta de douăzeci de ani, tânărul Anastasie se stabileşte în insula Hios, povăţuit de Duhul Sfânt, unde predă religia la o şcoală de copii. Apoi, fiind chemat de Hristos, intră în nevoinţa monahală în vestita chinovie, numită “Noua Mănăstire”, primind tunderea monahicească la şapte noiembrie 1876, sub numele de Lazăr. Mai târziu, la tunderea în marele şi îngerescul chip al schimniciei, avea să primească numele de Nectarie, pe care l-a purtat toată viaţa.După ce termină studiile teologice la Atena, în anul 1885, Nectarie a fost luat de patriarhul Sofronie ca ucenic la Alexandria, fiind hirotonit preot şi apoi mitropolit de Pentapole, o veche eparhie ortodoxă din Libia superioară.

Mai mulţi ani evlaviosul mitropolit a slujit ca secretar al Patriarhiei, predicator la biserica Sfântul Nicolae din capitala Egiptului, devenind un iscusit slujitor şi povăţuitor de suflete, fiind dăruit de Dumnezeu cu multă răbdare, smerenie şi blândeţe. De aceea era mult căutat de credincioşi şi iubit de toţi. Văzând diavolul că nu-l poate birui cu mândria şi iubirea de sine a încercat să-l lovească pe fericitul ierarh Nectarie cu altă armă tot aşa de periculoasă, adică cu invidia şi gelozia din partea celorlalţi ierarhi şi slujitori ai Bisericii de Alexandria, vorbindu-l de rău către patriarh, cum că doreşte să-i ia locul.

Aceasta a tulburat pe toţi şi a făcut să fie eliberat din cinstea arhierească în care se afla.  Cerându-şi iertare de la toţi, a dat slavă lui Dumnezeu căci şi cu dânsul s-a împlinit cuvântul Mântuitorului, Care zice: Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea (Matei 5,11). Apoi s-a retras la Atena, în anul 1891, sărac, defăimat de ai săi şi nebăgat în seamă, având toată nădejdea numai în Dumnezeu şi în rugăciunele Maicii Domnului. Aici a fost câţiva ani predicator, profesor şi director al unei şcoli teologice pentru preoţi, până în anul 1894, reuşind să formeze duhovniceşte mulţi tineri iubitori de Hristos, pe care îi hrănea cu cuvintele Sfintei Evanghelii şi cu scrierile Sfinţilor Părinţi.

Apoi făcea slujbe misionare în parohiile din jurul Atenei.    În taina inimii sale, fericitul ierarh Nectarie era un adevărat sihast şi un mare lucrător al rugăciunii lui Iisus, care îi dădea multă pace, bucurie, blândeţe şi îndelungă răbdare. Cu aceste arme el biruia neîncetat pe diavoli, creştea duhovniceşte pe cei din jurul său şi avea întotdeauna pace şi bucurie în Hristos, nebăgând în seamă defăimarea şi osândirea celor din jurul său.Dorind la bătrâneţe să se retragă la mai multă linişte, a construit între anii 1904-1907, cu ajutorul multor credincioşi şi ucenici, o frumoasă mănăstire de călugăriţe în insula Eghina din apropiere, rânduind aici viaţă desăvârşită de obşte, după tradiţia Sfinţilor Părinţi.

Apoi se retrage definitiv în această mănăstire şi duce o viaţă înaltă de smerenie şi slujire, de dăruire totală şi rugăciune neadormită, arzând cu duhul pentru Hristos, Mântuitorul lumii şi pentru toţi care veneau şi îi cereau binecuvântare, rugăciune şi cuvânt de folos sufletesc. Pentru viaţa sa înaltă, Dumnezeu l-a învrednicit pe Cuviosul Nectarie de harul Duhului Sfânt. Pentru aceasta mulţi bolnavi şi săraci alergau la biserica mănăstirii din Eghina şi cereau ajutorul lui. Mai ales după primul război mondial, numeroşi săraci şi bolnavi, lipsiţi de orice ajutor, veneau la el ca la părintele lor sufletesc.

Iar Sfântul Nectarie a dat poruncă maicilor ce se nevoiau în mănăstirea sa să împartă la cei lipsiţi orice fel de alimente şi să nu păstreze nimic pentru ele, căci Dumnezeu, prin mila Sa, îi hrănea şi pe unii şi pe alţii. Dar şi cei bolnavi se vindecau cu rugăciunile fericitului Nectarie, căci se învrednicise de darul facerii de minuni. Într-o vară, fiind mare secetă în insula Eghina, cu rugăciunile Sfântului Nectarie a venit ploaie din belşug şi au rodit ţarinile, încât toţi s-au îndestulat de hrană. De aceea, toţi – mireni şi călugări, săraci şi bogaţi -, cinsteau pe Sfântul Nectarie, ca pe păstor şi un vas ales al Duhului Sfânt şi urmau întru toate cuvântul lui.

Astfel, el era totul pentru toţi, căci putea toate prin Hristos, Care locuia în el. Apoi era foarte smerit şi blând şi nu căuta cinste de la nimeni. Iar în timpul liber lucra la grădina mănăstirii, îmbrăcat într-o haină simplă, încât toţi se foloseau de tăcerea şi smerenia lui.  Pe lângă multele sale ocupaţii duhovniceşti, Sfântul Nectarie a scris şi a redactat mai multe scrieri teologice de morală şi de istorie a Bisericii, întărind tradiţia Sfinţilor Părinţi în patria sa, împotriva influențelor occidentale care asaltau ţările ortodoxe. Pentru toate acestea, diavolul a ridicat asupra Sfântului Nectarie numeroase ispite, căutând să-l biruiască.

Astfel, numeroşi slujitori şi ierarhi ai Bisericii din Grecia s-au ridicat cu invidie asupra fericitului, făcându-i multe ispite. Dar Dumnezeu îl izbăvea din toate necazurile.Trăind ca un înger în trup, şi iubind neîncetata rugăciune, tăcerea, smerenia, postul şi milostenia, Sfântul Nectarie trăgea pe mulţi la Hristos, revărsând în jurul lui, pacea, bucuria şi lumina cea necreată a Duhului Sfânt, prin care mângâia şi odihnea pe toţi care veneau la chilia lui. Din această cauză, diavolul, nerăbdînd nevoinţa lui, până la sfârşitul vieţii sale a ridicat împotriva Sfântului multe calomnii şi vorbe rele din partea multor clerici şi ierarhi greci, care, din cauza invidiei, îl cleveteau şi îl acuzau, atât pe el, cât şi mănăstirea lui.

Dar fericitul Nectarie le răbda pe toate, în numele lui Hristos, Care locuia în inima sa.  Simţindu-şi sfârşitul aproape, pe când făcea un pelerinaj cu icoana Maicii Domnului în insula Eghina, Sfântul Nectarie a descoperit ucenicilor săi că în curând va pleca la Hristos. Apoi, îmbolnăvindu-se, a fost dus la un spital din Atena. Dar el răbda cu tărie toată boala şi ispita, aşteptând cu bucurie ceasul ieşirii sale din această viaţă.  După aproape două luni de suferinţă, Sfântul Nectarie şi-a dat sufletul cu pace în mâinile lui Hristos, la opt noiembrie, 1920, izbăvindu-se de toate ispitele acestei vieţi, pentru care s-a învrednicit să se numere în ceata sfinţilor lui Dumnezeu.

Ucenicii săi, după ce l-au plâns mult, l-au înmormântat, după rânduiala în biserica zidită de el, făcând multe minuni de vindecare cu cei bolnavi, care alergau cu credinţă la ajutorul lui.Trecând mai bine de douăzeci de ani, trupul său s-a aflat în mormânt întreg şi nestricat, răspândind multă mireasmă. La trei septembrie 1953, sfintele sale moaşte au fost scoase din mormânt şi aşezate în biserica mănăstirii din Eghina, pentru cinstire şi binecuvântare. Iar în anul 1961, Sinodul Bisericii din Grecia, văzând numeroasele minuni care se făceau la moaştele sale, l-au declarat sfânt, cu zi de prăznuire la nouă noiembrie, devenind astfel cel mai venerat sfânt din această binecuvântată ţară ortodoxă.

Zilnic credincioşii se închină la moaştele Sfântului Nectarie şi la mormântul său, făcând din mănăstirea sa din insula Eghina cel mai iubit loc de pelerinaj din toată Grecia.Cu rugăciunile Sfântului Ierarh Nectarie, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Rugaciune catre Sfantul Nectarie

O, preasfinte si intru tot laudate, mare facatorule de minuni Nectarie, pri­meste a­ceasta putina rugaciune de la noi, nevred­nicii robii tai, caci catre tine, ca la un ade­varat izvor de tamaduiri si grabnic fo­lo­sitor si ajutator prea ­minunat scapand si catre sfant chipul icoanei tale privind, cu la­crimi fier­binti ne rugam tie: vezi, sfinte, durerile noastre, vezi saracia si ticalosia noastra. Vezi ranile sufletelor si ale trupurilor noastre. Ne rugam tie, Sfinte Ierarhe Nectarie, grabeste de ne ajuta cu neincetatele si sfintele tale rugaciuni si ne sprijineste pe noi, robii tai. Ia aminte la sus­pinele noastre si nu ne trece cu ve­derea pe noi, ticalosii si scarbitii, ca stim, sfinte al lui Dumnezeu, ca si dupa mutarea ta din viata aceasta trecatoare cine a nazuit la ajutorul tau si cu credinta ti s-a rugat nu a ramas nea­jutat.

Ca cine te-a chemat intru ajutor si nu l-ai auzit? Sau cine, in dureri fiind si alergand spre ajutorul tau, nu i-ai usurat suferinta? Minunile si ajutorul tau ne-au facut si pe noi, ticalosii si scarbitii, sa te chemam sa ne vii in ajutor. Stim, o, alesule ierarh, de multi­mea ta­ma­duirilor pe care le-ai facut, nou doctor fara-de-arginti aratandu-te. Nu cu­noas­tem nici sufe­rinta si nici durere pe care sa nu le poti alina.Nu cunoastem nici o boala careia tu sa nu ii poti aduce tamaduire, dar mai mult decat atat, nu numai ca ai tamaduit boli despre care doctorii ziceau ca nu pot fi tamaduite, ci si pe multi bol­navi i-ai ajutat sa se intareasca in credinta si in rabdare, si sa ia plata de la Dumnezeu pentru osteneala lor.

Ingenunchind, ne rugam tie, Sfinte Ie­rarhe Nectarie, ca sa te rogi pentru noi lui Hristos, Cel Ce n-a trecut cu vederea ruga­ciunile tale cele jertfelnice, ci te-a intarit si te-a primit in cerestile locasuri.Catre Acela roaga-te, ca sa fim si noi ajutati si miluiti cu rugaciunile tale, si din pagube si necazuri izbaviti, ca sa binecu­vantam pe Dum­nezeu Cel in Treime laudat, totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!

Rugaciune catre Sfantul Nectarie din Eghina

Sfinte Nectarie, facatorule de minuni, omule al lui Dumnezeu. Implinirea nazuintelor Duhului; Pastorule si liman dumnezeiesc, lucratorul viei celei de taina a lui Hristos, credincios si sarguincios, care ca un rob credincios al lui Dumnezeu si savarsitor al tainelor Acestuia ai fost invrednicit de catre Acesta cu darurile facerii de minuni si al vindecarilor. Multi sunt cei care au luat vindecare de la tine, cercetand cu credinta si evlavie preacinstitele tale moaste ; cei necajiti, suferinzi de multe boli, mahniri, suparari, nenorociri si primejdii. Altii departe gasindu-se, neputand sa vina cu trupul, dar crezand ca darurile Atotputernicului Dumnezeu daruite prin intermediul sfintilor Sai nu numai celor din apropiere, ci si celor de pe mare departe ii ajunge si ii ajuta, luand fiecare daruirea dupa cererea sa.

Deoarece noi suntem robi netrebnici ai lui Dumnezeu si ne gasim in mare mahnire, primejdie si suparare, caci vazuti si nevazuti vrajmasi, dinauntru si din afara, ca fiarele salbatice, ziua si noaptea viclenesc impotriva scumpei Mirese a lui Hristos, curatei si Una Sfanta Duhovniceasca si Apostoleasca Biserica pentru a o darama si a o face nevazuta. Preaalesule Pastor al lui Hristos, noi, oile cele cuvantatoare, pentru care Hristos sangele Sau l-a varsat, iti cerem sa ii izgonesti si sa-i imprastii. Si de vreme ce nu suntem vrednici, pentru multele noastre pacate, ca din gurile noastre murdare si buzele necurate a ne ruga.

Preaiubitorului de oameni si Preamilostivului Dumnezeu si Tata pentru dezlegarea cererilor si necazurilor noastre, a supararilor care mereu ne insotesc, te imploram cu durere, cu inima infranta, cu suspinuri si cu lacrimi sa mijlocesti impreuna cu Preasfanta Maica a lui Dumnezeu si cu toti sfintii sa fim izbaviti din multele primejdii, noi, pacatosii si nevrednicii. Noi, prin multele si nenumaratele pacate si cu nemultumirea noastra L-am maniat pe Preabunul si Preainduratorul Dumnezeu si Parintele nostru Ceresc, si va veni la noi si pentru nerecunostinta noastra va fi nu Dumnezeu Multmilostiv si Indurator, ci Dumnezeul Judecator, spre a ne pedepsi si a ne rasplati dupa faptele noastre.

Credem si nadajduim ca mijlocirea tuturor sfintiIor si a Preasfintei Maici a lui Dumnezeu va imblanzi fata Acestuia si-L va inmuia, va indeparta cursele vazutilor si nevazutilor vrajmasi, va imprastia dorintele lor nelegiuite si ne va izbavi pe noi din toata primejdia, caci ‘‘mult poate rugaciunea dreptului cea cu osardie’’ si ‘‘mult poate rugaciunea Maicii spre imblanzirea Stapanului’’. Va transforma mahnirea noastra in bucurie si desfatare si vom canta impreuna cu Sfintii Apostoli, mucenici, marturisitori si cu toti sfintii ‘‘aceasta este biruinta si biruitoarea lumii, credinta noastra’’, si ca profetul David:

‘‘Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu esti Dumnezeu, Care faci minuni. Minunat este Dumnezeu intru sfintii sai!’’Sa-i cantam si sa-i laudam, sa multumim Maicii Domnului, cea care ne-a eliberat, Grabnic ascultatoarea, Nadejdea si Mantuirea poporului nostru, Maicii noastre duhovnicesti, in psalmi si cantari duhovnicesti. ‘‘Aparatoare Doamna, pentru biruinta, izbavindu-ne din nevoi, multumiri aducem tie, Nascatoare de Dumnezeu, noi, robii tai. Ci ca ceea ce ai stapanire nebiruita, izbaveste-ne pe noi din toate nevoile, ca sa strigam tie: Bucura-te, Mireasa, pururi Fecioara!’’

Pe urmele Sfântului Nectarie în insula Eghina

Pe urmele Sfântului Nectarie în insula Eghina — Sfântul Nectarie Taumaturgul este unul dintre cei mai iubiți și mai câutați sfinți de către toți credincioșii din Grecia de astăzi. Pe lângă faptul că este un sfânt contemporan, un sfânt al secolului nostru, el atrage îndeosebi prin mulțimea minunilor săvârșite, atât în timpul viețuirii sale, cât si după adormirea sa întru Domnul. Foarte mulți credincioși care au venit de-a lungul vremii să se închine la Sfintele sale Moaște, aflate la Mănăstirea Sfânta Treime din insula Eghina, au plecat vindecați sufletește și trupește. Vestea acestor fapte minunate a depășit demult granițele pământului elen. Astăzi mii de credincioși din țările ortodoxe și chiar din Occident, vin cu evlavie să găsească aici un liman izbăvitor.”

Orășelul Eghina — Părintele Nectarie era foarte prietenos cu toți locuitorii insulei. De fiecare dată când trecea prin satul din vale (azi orășelul Eghina), era invitat să intre și să binecuvinteze orice casă, al cărei gospodar l-ar fi văzut trecând pe drum. Stătea de vorbă cu toată lumea, îi încuraja să înfrunte cu credință problemele de zi cu zi, sărăcia, necazurile, să mulțumească lui Dumnezeu și pentru cele bune și pentru încercările la care uneori erau supuși. Unul dintre locuitori își amintește că, odată, l-a văzut pe Preasfințitul trecând pe drum și l-a invitat în curtea sa pentru a-l servi cu un pahar de apă rece și pentru a se odihni un pic de arșița zilei.

În mijlocul curții avea un măslin impunător care, de o bucată de timp, era atacat de o specie rară de lăcuste roșii ce îi mâncau frunzele. Din vorbă în vorbă i-a spus Preasfințitului și această problemă a sa. Atunci Sfântul a trimis pe cineva la mănăstire ca să-i aducă Sfânta Cruce. Primind-o, a rostit o scurtă rugăciune și apoi a însemnat copacul cu Sfânta Cruce. Îndată s-au ridicat lăcustele, formând un nor zumzăitor și au zburat în depărtare. Copacul se află până astăzi în curtea gospodarului și continuă să dea, an de an, cele mai bune măsline.

Buni prieteni ai Preasfințitului erau și pescarii insulei. Aceștia îi aduceau năvoadele să le binecuvanteze și vedeau că întotdeauna după aceasta, prindeau o mulțume de pești. Dintre aceștia nu uitau să îi aleagă pe cei mai frumoși și să-i trimită sus la mănăstire. Tipicul mănăstirii prevedea să nu se mănânce deloc carne. Doar peștele era îngăduit. Deasemenea, Preasfințitul dăduse porunca să nu se mănânce nimic prăjit, ci totul numai fiert. Aceasta ajută la sporul duhovnicesc, la menținerea unei stări de trezvie, la alungarea moliciunii și a atacurilor viclene venite din partea diavolului, prin insuflarea de gânduri păcătoase.”

O lecție de smerenie — Era o după-amiază călduroasă de vară. Sfântul Nectarie, cu rasa de lucru pe el și cu un fes murdar de var pe cap muncea afară, la intrarea în mănăstire. Ceilalți muncitori tocmai serviseră masa și se odihneau undeva mai încolo la umbră. Ajungând la mănăstire, părintele Filotei nu l-a recunoscut pe Sfântul Nectarie așa cum era îmbrăcat, ci a crezut că este unul dintre monahii muncitori. Apropiindu-se de locul unde acesta muncea îl intrebă:

– E aici Preasfințitul?
– Aici e, răspunse Sfântul Nectarie.
– E înăuntru în mănăstire?
– Da, înăuntru e.
– Du-te și spune-i că a venit un fiu de-al lui duhovnicesc, diacon, și că vrea să-l vadă numaidecât!
– Fie cum doriți, răspunse și îl invită să aștepte în camera pe care tocmai o zugrăvise.

Sursa — http://www.parohiasfantavineridt.ro/pelerinaj-la-sfantul-nectarie-insula-eghina/

Sursa — https://basilica.ro/viata-sfantului-ierarh-nectarie-taumaturgul/