Tradiția Sfântului Ignat si Tăiatul Porcului

Spread the love

Tăiatul porcului sau Ignatul este una dintre cele mai mari sărbători de iarnă și se sărbătorește în fiecare an pe 20 decembrie. Încă de dimineaţă, sătenii îşi pregătesc cele necesare pentru tăiatul porcului şi pregătirea preparatelor tradiționale din carne de porc. În toată agitația, cei mai fericiţi sunt copiii, căci ei vor fi urcaţi pe porcul pârlit şi curăţat, pentru a fi voioşi tot anul. Tot copiii au parte de bășica porcului, din care vor face o minge cu care se vor juca printre picioarele adulților. Alte obiceiuri cer ca înainte de a începe sacrificiul, porcul să fie însemnat cu o tăietură în formă de cruce pe frunte şi pe spate, zicându-se: În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin!.

Când vii cu porcul tăiat în casă, trebuie adusă mai întâi căpățâna cu râtul înainte, pentru a avea parte de noroc. — Tăiatul porcului ca ritual păgân — Mai puțin cunoscut este faptul că tăiatul porcului sau Ignatul este o sărbătoare păgână în care demonismul spiritual este la apogeu. Păstrarea Ignatului până în zilele noastre și tăiatul porcului înainte de Crăciun, chiar dacă a ajuns să fie mai degrabă o tradiție gastronomică, este dovada vie a rezistenței sărbătorilor păgâne în tradițiile românilor. Poți să lucrezi în ziua de Ignat doar dacă înfăptuiești un sacrificiu prin tăiatul porcului.

Ignatul este dominat de prezența patronului justițiar, Ignat sau Inătoarea, care pedepsește cu cruzime, fără drept de apel, pe cei care nu respectă prescripțiile. Dacă la început pedeapsa cerea jertfe umane, acestea au fost înlocuite treptat cu sacrificarea animalelor. Se puteau sacrifica porci sau găini, de preferat de culoare neagră. Uneori era suficient chiar și numai un simulacru. Dacă nu tăiai un porc sau măcar o găină, atunci puteai să dai socoteală fie și numai înțepând creasta unei găini negre. Dacă vezi sânge în ziua de Ignat ești ferit de boli.

Tradiția Sfântului Ignat si Tăiatul Porcului

Sacrificiul ritual, făcut exemplar de către Ignat, un sfânt fără cruce, este susținut atât de obiceiul pomana porcului, cât și de credințele străvechi care justifică tăiatul porcului de Ignat prin perpetuarea speciei animalului prin sacrificiu. În vremurile în care tăiatul porcului de Ignat era încă un ritual păgân, sacrificiul animalului avea o puternică semnificație mistică. Tăiatul porcului și mai ales tăierea porcilor negri, era un ritual pentru obținerea de remedii magice. Dacă porcul sacrificat este negru, ai grijă să pui o strachină cu mei dedesubt, în care să se adune sângele. Dupa ce meiul se usucă, macină-l și afumă cu el copiii ca să le treacă de guturai.

Tradiția Sfântului Ignat — Se zice că ar fi trăit cândva demult un om pe numele lui Ignat. Vrând el să taie într-un an porcul a dat greș cu securea și și-a lovit tatăl în cap, omorându-l pe loc. L-a îngropat, i-a făcut pomeni și de necaz a plecat în lume. Pe drum s-a întâlnit cu un preot căruia i-a povestit păcatul său. Preotul l-a ascultat și i-a zis să facă o luntre cu care să treacă oamenii peste un râu fără să le ceară nimic în schimb. I-a mai cerut și să îngroape la loc știut un tăciune și să aștepte să răsară din el o tufă. Ignat ajunge la un râu, face luntrea, pune tăciunele în pământ și se însoară.

Se adăpostește cu soața lui într-o cocioabă, nu departe de râu. Anii trec. Într-o noapte, Ignat aude strigăte de ajutor de pe malul celălalt al râului. Se urcă în luntre și trece apa într-un suflet, dar nu găsește pe nimeni dincolo, așa că se întoarce acasă. La puțin timp aude iarăși strigăte de ajutor. Se grăbește din nou să treacă râul în luntrea lui și de data aceasta găsește pe malul celălalt doi moșnegi, pe care îi aduce acasă. Om simplu, Ignat le spune povestea lui și își recunoaște păcatele, care crede că sunt acum mai grele. El crede nu numai că și-a omorât tatăl, dar și că alți oameni au murit înecați în noaptea aceea pentru că nu a ajuns la timp să-i salveze.

Moșnegii, care sunt de fapt Dumnezeu și Sfântul Petre, îl ascultă fără să zică nimic. Uitându-se în jur, văd în casă sărăcie mare. Copiii plâng de foame. Mama lor, soția lui Ignat, îi amăgește că a pus la copt ceva pe sobă, sub un ștergar. Unul dintre moșnegi o întreabă ce a pus acolo și femeia recunoaște cinstit că nimic. Atunci el îi spune să ridice ștergarul. Sub el, femeia găsește o pâine mare, proaspătă și aburindă. În același timp, pe masa din fața moșneagului s-au aprins singure două lumânări. Ignat și-a dat atunci seama pe cine are oaspeți în cocioaba lui. Smerit, el s-a aruncat la picioarele celor doi moșnegi și le-a sărutat tălpile.

Atunci Dumnezeu i-a zis: Hai cu noi! Ignat s-ar fi dus, dar se gândea la copii și la femeia lui. Cine avea să se ocupe de ei, cu el plecat? Dar Dumnezeu i-a spus că grija familiei o s-o poarte El, așa că Ignat a acceptat să plece împreună. Om simplu, Ignat le spune povestea lui și își recunoaște păcatele, care crede că sunt acum mai grele. El crede nu numai că și-a omorât tatăl, dar și că alți oameni au murit înecați în noaptea aceea pentru că nu a ajuns la timp să-i salveze. Moșnegii, care sunt de fapt Dumnezeu și Sfântul Petre, îl ascultă fără să zică nimic. Uitându-se în jur, văd în casă sărăcie mare. Copiii plâng de foame.

Mama lor, soția lui Ignat, îi amăgește că a pus la copt ceva pe sobă, sub un ștergar. Unul dintre moșnegi o întreabă ce a pus acolo și femeia recunoaște cinstit că nimic. Atunci el îi spune să ridice ștergarul. Sub el, femeia găsește o pâine mare, proaspătă și aburindă. În același timp, pe masa din fața moșneagului s-au aprins singure două lumânări. Ignat și-a dat atunci seama pe cine are oaspeți în cocioaba lui. Smerit, el s-a aruncat la picioarele celor doi moșnegi și le-a sărutat tălpile. Atunci Dumnezeu i-a zis: Hai cu noi! Ignat s-ar fi dus, dar se gândea la copii și la femeia lui. Cine avea să se ocupe de ei, cu el plecat? Dar Dumnezeu i-a spus că grija familiei o s-o poarte El, așa că Ignat a acceptat să plece împreună.

Când au ieși din casă, au trecut pe lângă locul știut de Ignat în care îngropase tăciunele și unde acum crescuse o tufă înverzită. Acesta a fost semn că păcatul i-a fost iertat. Cei trei au mers împreună ani în șir. Într-o zi, au întâlnit o trăsură cu doi boieri în urma căreia veneau măgari încărcați cu mărfuri scumpe. Dumnezeu l-a întreabat pe Ignat dacă îi recunoaște pe acei oameni. Când Ignat i-a spus că nu, Dumnezeu s-a mirat: Cum așa? Doar sunt copiii tăi! Ignat a intrat în vorbă cu ei și când s-au recunosc unii pe alții au plecat mai departe împreună.

Sfantul Ignatie, nu Ignatul porcilor — 20 decembrie, este sarbatorit Sfantul Ignatie Teoforul, episcop de Antiohia, martir al Bisericii si unul din cei mai de seama Parinti apostolici. Multi nu stiu nimic despre acest sfant. Unii indraznesc chiar sa ne corecteze: este Ignatul, nu Ignatie. Este ziua in care taiem porcul. Am ajuns sa dam porcului mai multa atentie decat Sfantului. Omul e preocupat mai mult de carnati, sunca, caltabos, decat de pazirea unor porunci dumnezeiesti. Marturisesc ca a fost o vreme, cand imi erau mai placute cuvintele vecinului, la taierea porcului, „ii scot acuma frumusel creierii si ii frig intr-o tigaie, intr-o lingura de ulei”, decat cuvintele Sfantului Ignatie „va indemn, sa faceti toate lucrurile in acelasi gand cu Dumnezeu”.

Mai tarziu am avut parte si de alte intalniri. Nu m-am multumit doar cu vecinul si cu spusele sale. Au fost intalniri negraite, care m-au vindecat de rani si din care am aflat ca viata nu inseamna doar „a umbla in trup”. Am invatat sa pun intai dragostea de Dumnezeu si nu pofta trupeasca. Am ales dragostea de a fi bine placut lui Dumnezeu. M-am eliberat de dragostea care cere, vrea pentru sine. Postesc din dragoste. In concluzie, daca vom sarbatori Ignatul porcilor, vom avea parte de imprastierea mintii si vom bloca intalnirea cu ceea ce este adanc in noi insine. Cuviosul Paisie Aghioritul afirma: „

Cu cat oamenii se indeparteaza mai mult de Dumnezeu este firesc sa nu afle nicaieri odihna… Prin urmare, cum este cu putinta ca acesti oameni sa ajute suflete, cand ei insisi sunt plini de neliniste? Cum este cu putinta ca omul sa mangaie cu adevarat, daca nu crede in Dumnezeu si in viata cea adevarata, cea de dupa moarte, cea vesnica? Cand omul prinde sensul cel mai adanc al vietii adevarate, i se indeparteaza toata nelinistea si-i vine mangaierea dumnezeiasca, si astfel se vindeca”.

Ignatul la români. Care este legătura între tăierea porcilor şi sfântul pe care Iisus l-a ţinut în braţe când era prunc — Conform tradiţiei, „Ignatul porcilor“ este pe 20 decembrie, atunci când în calendarul ortodox este cinstit Sfântul Ignatie Teoforul, cel despre care se spune că a fost ţinut în braţe chiar de Iisus Hristos, pe vremea când era copil. Tradiţia spune că „de Ignat”, adică pe 20 decembrie, gospodarii taie porcii în bătătură. Acest sacrificiu este însoţit de un întreg ritual şi de o serie de superstiţii. Astfel, se spune că în noaptea de Ignat, porcul visează că urmează să fie sacrificat, iar în ziua tăierii acestuia, în casele oamenilor nu se face altceva decât prepararea produselor din carne de porc.

Acest obicei este unul cu obârşii precreştine, fiind un ritual al morţii şi al renaşterii. De altfel, numele Ignat – ignis înseamnă „foc”, iar focul este cel care purifică animalul tăiat în această zi. Preoţii ortodocşi atrag atenţia că între Sfântul Ignatie Teoforul (cinstit pe 20 decembrie) şi obiceiul sacrificării porcului nu există nicio legătură. Ceea ce fac românii, tradiţional, se suprapune doar peste o sărbătoare religioasă, iar acest obicei păgân a fost asimilat de către creştini. De altfel, viaţa sfântului nu are nicio tangenţă cu sacrificarea porcilor.

Cu toate acestea, oamenii au inserat simboluri creştine în ritualul tăierii porcului. Aşa se regăsesc zone din ţară unde copiii sunt însemnaţi cu semnul crucii cu sângele animalului sacrificat sau alte zone unde porcului i se face o cruce pe frunte după ce este pârjolit şi spălat. — Legenda lui Ignat — În schimb, în tradiţie se consemnează un alt Ignat, care a ajuns sfânt după săvârşirea unei crime. Acest Ignat şi-ar fi omorât tatăl, din greşeală, chiar în timp ce tăia porcul. Omul şi-a îngropat părintele, l-a plâns, i-a făcut pomeni, apoi a plecat în lume, plin de regrete.

Ignat ajunge, la un moment dat, să-şi spovedească păcatul unui preot. Slujitorul i-a zis să facă o luntre cu care să treacă oamenii peste un râu fără să le ceară nimic în schimb şi să îngroape un tăciune şi să aştepte să răsară din el o tufă. Toate acestea le face Ignat, apoi omul se însoară şi se stabileşte cu familia în apropierea acelei ape unde făcuse luntrea. După multă vreme, într-o noapte, bărbatul aude strigăte de ajutor de pe celălalt mal, dar când merge acolo nu găseşte nimic. Întors acasă, aude din nou strigăte, iar de data aceasta, pe partea cealaltă de apă găseşte doi bătrâni pe care-i adăposteşte în locuinţa sa. Aici, Ignat îşi deschide sufletul şi le mărturiseşte crima pe care o făcuse în tinereţe.

Tradiţia spune că cei doi bătrâni erau chiar Dumnezeu şi Sfântul Petru. Aceştia au observat sărăcia din casa lui Ignat şi fac o minune, astfel că sub un ştergar, soţia bărbatului găseşte o pâine caldă. A fost momentul în care Ignat a realizat cine sunt oaspeţii săi. Dumnezeu i-ar fi zis să-i urmeze pe ei, asigurându-l că va avea El grijă de soţia şi copiii săi. La plecare, Ignat observă că din tăciunele plantat răsărise o tufă înverzită. Era semnul iertării păcatului.

În continuare, legenda lui Ignat spune că cei trei călători s-au întâlnit, după mulţi ani de pribegie, cu o trăsură în care erau doi boieri. Întrebat de Dumnezeu dacă-i recunoaşte pe boieri, Ignat spune că nu, moment în care i se atrage atenţia că cei doi sunt copiii săi. Ignat intră în vorbă cu ei, iar tradiţia spune că a plecat însoţit de cei doi fii. — Superstiţii de Ignat — Femeile pisează grâu ca să aibă de împărţit la Crăciun. Se fac un fel de turte, „Cârpele Domnului”, cu miere şi nuci care se mănâncă în ajunul Crăciunului. 2.Ignat vindecă porcii de boală rea şi tot el este cel care vine să le anunţe moartea şi să le ia sufletele.

3.Porcul care nu e tăiat până în această zi nu se mai îngraşă pentru că în această noapte îşi visează cuţitul. 4.În ziua lui Ignat e bine să vezi sânge, ca să fii ferit de boli. Cine nu are porc trebuie să taie măcar o găină. 5.Copiii se mânjesc cu sânge de porc pe frunte ca să fie rumeni şi sănătoşi tot anul. 6.Femeile nu lipesc, nu cos, nu taie cu foarfeca pentru ca porcii să nu râme în bătătură sau să rupă rufele peste an. 7.Cine nu taie porcul în această zi, i-l mânâncă lupul în cocină. 8.Hainele cusute în această zi vor da junghiuri celui care le poartă.

Cine este Sfântul Ignatie Teoforul? — Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul este pomenit de Biserica ortodoxă pe 20 decembrie. Numele de „Teoforul” înseamnă „cel care a fost purtat de Dumnezeu“ sau „cel care Îl poartă pe Dumnezeu“. Prima semnificaţie a numelui său face referire la o întâmplare din copilăria lui Ignatie, consemnată doar de tradiţia bisericească. Copilul Ignatie este copilul pe care Iisus l-a luat în braţe şi l-a dat ca pildă de smerenie ucenicilor Săi, zicând: „De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor” (Matei 18, 2-4).

Se presupune că Sfântul Ignatie a fost hirotonit episcop al Antiohiei de către Apostolul Petru, fiind al treilea episcop al Antiohiei. A murit la Roma, în jurul anului 110, fiind aruncat în arena leilor la porunca împăratului Traian. Împăratul l-a descoperit pe Ignatie în trecerea sa prin Antiohia şi, deoarece sfântul nu a vrut să se lepede de credinţa sa, l-a întemniţat, apoi a dat poruncă să fie dus la Roma. După ce leii i-au sfâşiat trupul, i-au rămas numai oasele pe care le-au luat creştinii şi le-au dus în Antiohia. În ţara noastră, părticele din moaştele Sfântului Ignatie Teoforul se află la Schitul Darvari din Capitală, în Catedrala episcopală din Galaţi, dar şi la Mănăstirea Tismana.

Tradiția Sfântului Ignat si Tăiatul Porcului

Sursa — https://adevarul.ro/locale/constanta/ignatul-romani-legatura-taierea-porcilor-sfantul-iisus-l-a-tinut-brate-era-prunc-1_5def576f5163ec4271e00a38/index.html

Sursa — https://wordpress.com/post/asema.home.blog/38673