Rosia Montana Două Mii de Ani de Tradiţie în minerit

Spread the love

Roşia Montană este atestată documentar din anul 131, când purta numele de Alburnus Maior. De-a lungul timpului, activitatea specifică acestei zone a fost exploatarea auriferă, care a început încă din secolul al II-lea d.Hr, din perioada romanilor. Roşia Montană este una dintre cele mai vechi localităţi din Europa cu tradiţie în exploatarea metalelor preţioase.

Antichitatea — Romanii au înfiinţat aici prima aşezare permanentă pentru sclavii şi coloniştii care lucrau în minerit şi au făcut şi primele mari exploatări de aur şi argint din zonă. Ei au amenajat primele galerii pentru extracţie, unde foloseau cele mai eficiente tehnici miniere pentru perioada aceea. Galeriile erau săpate cu ciocanul, dalta şi târnăcopul şi erau de multe ori ramificate sau chiar supraetajate.Cind roca era foarte dură, pereţii stâncii se încălzeau cu foc, după care erau apoi stropiţi cu apă şi oţet pentru a se răci brusc. Datorită diferenţei termice create, se crăpau, şi apoi, cu târnăcopul, erau desfăcute bucăţile de rocă din care era separat aurul.

Galerii romane — Astăzi se mai păstrează doar porţiuni din galeriile romane. Şi asta pentru că exploatările din Evul Mediu şi de mai târziu s-au făcut prin prelungirea şi lărgirea galeriilor romane existente. O mare parte din ele au fost complet distruse în 1970, când în zona Cetate a fost amenajată o carieră chiar în locul unde se afla un întreg sistem de galerii, denumit „cetăţile romane”, fără a se face niciun fel de cercetări, inventariere şi conservare in situ, acolo unde era cazul.

Rosia Montana Două Mii de Ani de Tradiţie în minerit
Rosia Montana Două Mii de Ani de Tradiţie în minerit

Apogeul – perioada austro-ungară — Pe parcursul anilor, datorită mineritului, zona s-a dezvoltat, atingând apogeul la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX. Pe atunci, Roşia Montană era un orăşel cochet, cu un centru cu străzi pietruite şi iluminate, cazino, cinematograf, teatru şi sală de bal cu oglinzi veneţiene şi grădină de vară în care cânta fanfara. Elita localităţii era formată din familiile vechi de mineri, care deţineau averi moştenite de-a lungul generaţiilor. Aceştia locuiau în centru, unde îşi construiseră case mari, adesea cu două niveluri, inspirate de cele ale saşilor din Transilvania.

„Febra aurului” a atras oameni din diferite părţi ale Europei. Astfel, în Roşia s-au format comunităţi de români, maghiari, germani, slovaci, evrei, pentru care s-au construit biserici şi s-au înfiinţat şcoli. Pe atunci, aproape întreaga populaţie era implicată în activităţile miniere, chiar şi femeile şi copiii mai mari. În zonă nu s-au dezvoltat meşteşugurile specifice satelor din Apuseni, deoarece locuitorii Roşiei preferau să îşi cumpere produsele necesare traiului de la negustorii ce veneau din zonele învecinate. Meşteşugarii din zonă, puţini la număr, fie deserveau activităţile miniere, fie aveau meserii specific urbane, croitori şi cizmari.

Perioada comunistă — După 1948, când toate exploatările private au fost naţionalizate, extracţia metalelor preţioase a continuat în mina de stat, mineritul rămânând ocupaţia de bază a roşienilor. În timp, s-a construit un nou centru, cu blocuri de locuinţe, iar centrul vechi şi-a pierdut farmecul atmosferei boeme din perioada interbelică. Cu trecerea anilor, a fost uitat şi s-a deteriorat. Din 1970, s-a renunţat la exploatarea în galerii şi au fost amenajate primele cariere, în zona Cetate, iar mai târziu la Cârnic. În această perioadă, mineritul funcţiona după principiile economiei centralizate. Astfel, la Roşia se desfăşurau doar etapele miniere primare, iar cianurarea se făcea la Baia de Arieş iar procesarea finală la Baia Mare. 

În timpul perioadei comuniste şi, mai apoi, după 1989, mina de stat din Roşia Montană a lucrat în pierdere, cheltuielile fiind de aproximativ trei ori mai mari decât beneficiile. Tehnologia învechită, lipsa investiţiilor necesare şi a unui plan clar de dezvoltare au dus la închiderea minei în anul 2006.

Roșia Montană a fost inclusă în Patrimoniul UNESCOComitetul Patrimoniului Mondial al UNESCO a admis, candidatura sitului Roşia Montană pentru a fi adăugat pe lista siturilor protejate de instituţie. Decizia a fost luată fără obiecții și fără amendamente. Peisajul cultural minier Roșia Montană a fost înscris în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Decizia a fost luată, marți, prin consens, de Comitetul Patrimoniului Mondial în cea de-a 44-a sa sesiune, extinsă, de la Fouzhou, China, ce are loc online în perioada 16-31 iulie 2021.

Valoarea universală excepțională a Peisajului cultural minier Roșia Montană – cel mai important, extins și divers din punct de vedere tehnic complex subteran minier al antichității romane, împreună cu zonele de exploatare a minereului, zone de locuit, zone sacre, necropole – a fost, astfel, recunoscută pe baza criteriilor (ii), (iii) și (iv) definite de Convenția Patrimoniului Mondial.

În același timp, situl a fost înscris în Lista Patrimoniului Mondial în Pericol, recunoscându-se, astfel, atât vulnerabilitatea sitului cât și necesitatea luării de măsuri urgente de protecție. În acest sens, este încurajată cooperarea internațională și este recomandată invitarea la Roșia Montană a unei misiuni tehnice de monitorizare reactivă pentru a se stabili starea de conservare optimă și un program de măsuri pentru asigurarea ieșirii sitului de pe Lista patrimoniului mondial în pericol.

Astăzi, munca de cercetare științifică, documentare și conservare de aproape două decenii a specialiștilor și comunității patrimoniale din România și din lume este răsplătită prin recunoașterea de către UNESCO a valorii universale excepționale a sitului de la Roșia Montană. Protejat integral ca monument istoric de legislația din România, Peisajul cultural minier Roșia Montană intră astăzi în familia valorilor recunoscute ca relevante pentru întreaga umanitate, valori pentru care solidaritatea internațională se poate transforma în cooperare și asistență tehnică pentru conservarea și restaurare.”, transmite Institutul Național al Patrimoniului, instituția responsabilă cu elaborarea dosarelor pentru monumentele istorice propuse a fi incluse în Lista patrimoniului mondial.

Dosarul Roșia Montană, pregătit de fostul ministru al culturii, Corina Șuteu, a fost depus la UNESCO în 4 ianuarie 2017, în ultima zi a guvernului condus de Dacian Cioloș. Lista Patrimoniului Mondial a fost deschisă pentru România cu înscrierea Deltei Dunării (1991) ca sit natural şi a fost continuată cu o serie de situri culturale: sate cu biserici fortificate din Transilvania (1993), Biserici din Moldova (1993, 2010), Mănăstirea Hurezi (1993), Cetăţile Dacice din Munţii Orăştiei (1999), Centrul Istoric Sighişoara (1999), Biserici de lemn din Maramureş (1999). Un alt sit natural înscris în lista UNESCO – Pădurile seculare şi virgine de fag din Carpaţi şi alte regiuni ale Europei.

Pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii se află Ritualul Căluşului, Doina, Tehnici de prelucrare a ceramicii de Horezu, Colindatul de ceată bărbătească, Jocul Fecioresc, Mărţişorul, Tehnici tradiţionale de realizare a scoarţei în România şi Republica Moldova. — Context: — În luna septembrie a anului 2016, la Paris, situl Roşia Montană a fost inclus pe lista indicativă a UNESCO, un prim pas către lista, mult mai restrânsă, a Patrimoniului UNESCO. Doi ani mai târziu, Comitetul Patrimoniului Mondial a decis amânarea înscrierii Roşiei Montane în Patrimoniul UNESCO, la solicitarea Guvernului Dăncilă, care a invocat arbitrajul internaţional în curs.

La începutul anului trecut, ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu, anunţa că Executivul a decis să reia procedura de includere a zonei Roşia Montană în patrimoniul UNESCO, o notificare în acest sens fiind transmisă pe data de 31 ianuarie 2020. Gabriel Resources a obţinut în anul 1999 o licenţă de explorare pentru proiectul minei de aur Roşia Montană, în care compania canadiană deţine o participaţie de 80,69% iar compania minieră de stat Minvest Deva deţine 19,31%. Proiectul ar fi reprezentat cea mai mare mină de aur din Europa, iar Gabriel Resources susţine că ar fi injectat până la 24 de miliarde de dolari în economia României.

Compania canadiană a anunţat, pe data de 30 iunie 2017, că va chema în instanţă România la un Tribunal al Băncii Mondiale pentru că ar fi înregistrat pierderi de 4,4 miliarde de dolari, deoarece Guvernul de la Bucureşti a decis să nu aprobe exploatarea minei de aur Roşia Montană în urma protestelor de stradă. Doi ani mai târziu, în luna februarie, Tribunalul de arbitraj internaţional al Băncii Mondiale – ICSID (Centrul Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor referitoare la Investiţii – n. r.) a admis, parţial, argumentele localnicilor din România în opoziţie cu proiectul de exploatare auriferă de la Roşia Montană, în urma unei petiţii depusă în octombrie 2018 de mai multe organizaţii de mediu.

Rosia Montana Două Mii de Ani de Tradiţie în minerit

Sursa — https://www.rmgc.ro/proiectul-rosia-montana/patrimoniu/istoria-locatiei-rosia-montana.html

Sursa — https://www.digi24.ro/stiri/surse-rosia-montana-a-fost-inclusa-in-patrimoniul-unesco-1612835