Regina Maria a României si inima poporului Roman

Spread the love

Despre viata reginei Maria s-au scris rafturi intregi de biblioteci. A fost un om ca toti oamenii, dar hotarata in toate actiunile pe care le-a intreprins. Regina-barbat, asa cum au denumit-o contemporanii pentru temperamentul sau energic, s-a nascut in localitatea Eastwele Park–Kent, din Anglia, la 29 octombrie 1875. Avea trei prenume, Maria Alexandra Victoria si facea parte din Casa de Saxa – Coburg si Gotha. Ca grad de rudenie, a fost fiica ducelui Alfred, cel de-al doilea fiu al reginei Victoria a Marii Britanii, verisoara cu tarul Rusiei, Nicolae al II-lea si cu imparatul Germaniei, Wilhelm al II-lea.

S-a logodit la 16 ani cu Ferdinand, principele mostenitor al Romaniei, care ii va deveni sot, la 29 decembrie 1892. O luna mai tarziu, municipalitatea Bucurestiului i-a oferit o cupa de argint, gravata cu inscriptia “Bine ai venit, mireasa, de Dumnezeu aleasa spre a patriei cinstire.”La 15 octombrie 1893, se nastea primul ei fiu, Carol Caraiman, viitorul rege al Romaniei. Au urmat Elisabeta, Maria, Nicolae, Ileana si Mircea. La 15 octombrie 1922, Maria si Ferdinand au fost incoronati la Alba Iulia. Cinci ani mai tarziu regele moare, lasandu-i tronul lui Carol al II-lea. Regina Maria, persecutata de fiul sau, sub diverse motive, trece in lumea umbrelor la 18 iulie 1938, la Pelisor – Sinaia. Avea 63 de ani.

Cauza mortii ei a generat multe suspiciuni si speculatii. Pentru inceput, s-a raspandit zvonul ca, in urma unui schimb de focuri ce a avut loc intre Carol si Nicolae, regina-mama s-a aruncat in apararea fiului cel mic, primind glontul in locul acestuia. Potrivit altor surse, regina a murit in tren, inainte de a ajunge la Sinaia. La inceputul anului 1938, a fost internata in mai multe sanatorii din Italia si Germania, banuita de cancer la esofag si ciroza. Vazand ca nu se mai poate ridica din pat, simtindu-si sfarsitul aproape, i-a cerut fiului sau, Carol al II-lea, sa-i trimita un avion sa o aduca in Romania.

Regele Ferdinand si Regina Maria ai Romaniei

Auzind de refuzul monarhului de a-i indeplini aceasta ultima dorinta, Hitler s-a oferit sa-i puna la dispozitie un avion sanitar. Regina l-a refuzat, preferand sa vina cu trenul ca sa moara in Romania. Intrand pe la Cernauti, trenul a avut restrictia de a merge incet, fara socuri si miscari bruste. Dupa ce garnitura a trecut de Bacau, cei care raspundeau de parcursul trenului au fost anuntati sa mareasca viteza, deoarece regina Maria murise. Decesul a fost anuntat de Carol al II-lea abia a doua zi, cand corpul neinsufletit a fost depus la castelul Pelisor. La 24 iulie, au avut loc funeraliile nationale. Ritualul a fost asemanator unui soldat cavalerist. In urma sicriului, s-a aflat calul reginei, cu cizmele ei de calarie legate de sa.

A fost imhumata langa Ferdinand, Carol I si Elisabeta, la manastirea Curtea de Arges. Conform dorintei marii defuncte, la autopsie, inima i-a fost prelevata de catre doctor Nicolae Minovici. Dupa i s-a aplicat o conservare corespunzatoare, inima a fost asezata intr-o caseta octogonala din aur si argint, placata cu 307 diamante. Pretiosul trofeu a fost depus la Biserica Stella Maris, din Balcic, doar pentru putin timp. Dupa pierderea Cadrilaterului, caseta a fost adusa la Castelul Bran. In prezent se afla la Muzeul National de Istorie, din Bucuresti, dupa un lung drum si neglijente in pastrare, care au dus la deteriorarea inimii.

Biografii sai afirma ca regina a fost de o frumusete rara. Bruneta cu ochii albastri, argintii, scanteietori, cu luciri de otel. Era alintata cu diminutivul Missy. A fost o femeie energica, prezenta permanent pe front, printre raniti, impartind mancare, paturi si medicamente. Sfida exploziile din jur. Ambasadorul Frantei la Bucuresti, Charles de Saint–Aulaire, a facut o afirmatie antologica pentru acele vremuri “Exista un singur barbat la Palat si acela este regina.”Contemporanii i-au dezvaluit amorurile. A fost banuita ca fiica sa Maria-Mignon, a aparut dupa o relatie cu locotenentul Zizi Cantacuzino, aghiotantul sau, care a insotit-o pretutindeni. Apoi s-a indragostit de Waldorf Astor, un aristocrat american.

Intre 18 octombrie si 24 noiembrie 1926 a facut un lung turneu pe continentul Nord American. Traseul a inclus cateva mari orase din Statele Unite si Canada, precum New York, Montreal, Ottawa, Winnipeg si cateva asezari ale indienilor din Dakota de Nord, regina fiind botezata Steaua Diminetii, de catre Tribul Blackfoot. Adevarata ei dragoste a fost printul Barbu Stirbei, un barbat frumos, brunet cu ochi caprui. Se spune ca a fost tatal ultimilor doi copii, Ileana si Mircea, care semanau izbitor cu printul. Ceilalti aveau ochii albastri ca ai ei si ai lui Ferdinand.

Din aceasta cauza va avea zile cumplite, pedepsita gradual de fiul sau, Carol II, care, in final il va exila pe printul Barbu Stirbei, pentru a intrerupe frumoasa poveste de dragoste care se infiripase intre cei doi. In timpul Primului Razboi Mondial, in viata reginei Maria si-a facut loc colonelul canadian Joe Boyle. Un barbat frumos, care o domina complet.  Acest ofiter s-a nascut la Toronto, la 6 noiembrie 1867 si a murit la Londra, la 14 aprilie 1923. In adolescenta, a navigat pe diferite nave comerciale. S-a stabilit la New York, unde a lansat o companie de transport pentru ce­reale.

S-a casatorit de tanar, dar a divortat imediat. In anul 1897, a acceptat sa fie sponsorul boxerului australian Frank Slavin, cu care a facut un turneu pe continent. In momentul izbucnirii razboiului, organizeaza o unitate de mitraliere, obtinand si gradul de colonel. La un moment dat ajungand in Rusia, pune la cale evadarea a 54 de prizonieri romani, tinuti ostateci la Sevastopol. Dupa razboi a lucrat la dezvoltarea industriei petrolifere romanesti si a insotit ajutoarele canadiene pentru Romania. Eforturile sale au facut din el un erou, devenind confidentul si prietenul reginei Maria, care a facut cateva aprecieri la adresa lui:“Un om care nu are teama de nimic si care prin forta sa extraordinara reuseste in toate domeniile”. A primit de la regina inalte ordine si medalii romanesti.

Dupa plecarea canadianului, Barbu Stirbei a ramas in continuare in sufletul reginei, pana la batranete. Scrisorile ei catre vechiul prieten aveau un mesaj asemanator unui strigat de iubire, tristete si speranta, din care redau un fragment:“Tot dorul meu, toata tristetea mea, toate amintirile dragi, care imi inunda din nou sufletul… Sa te binecuvanteze Dumnezeu si sa te aiba in paza.” La randul lui, Barbu Stirbei incheia toate scrisorile sale inflacarate cu cele cinci litere:i l y m m (I love you, my Marie).

Inainte de a incheia trebuie apreciat faptul ca regina Maria a avut o personalitate covarsitoare si un rol deosebit de important in timpul si la sfarsitul razboiului. In momentul cand seful delegatiei romane, premierul Bratianu a inceput sa nu mai fie bagat in seama la lucrarile Conferintei de Pace de la Paris, unde se reimpartea Europa, regele Ferdinand a rugat-o pe regina sa intervina urgent. Sacrificiul Armatei Romane risca sa nu fie luat in calcule de marile puteri ale Antantei. Inteligenta iesita din comun a reginei, dublata de frumusetea ei, i-a impresionat pe aliatii occidentali caraora ea le-a reamintit sacrificiul enorm al ostasilor romani, chiar daca, la un moment dat, teritoriul Romaniei s-a redus la dimensiunile a doua, trei judete in jurul Iasului.

Cand totul parea pierdut, a intervenit miracolul:regina i-a induplecat pe cei prezenti la redobandirea unor teritorii romanesti. In urma semnarii Tratatului de la Versailles, a rezultat, astfel Romania Mare, care reunea vechile provincii istorice Transilvania, Bucovina, Moldova, Basarabia, Muntenia si Dobrogea. Nu pot sa uit ca la scoala, istoricii de conjunctura ai perioadei comuniste cautau sa ne convinga cu disperare ca Romania Mare a facut-o poporul printr-o simpla adunare. Cine a stat in spatele Marii Uniri, era tinut la secret.

Opera literara a reginei Maria cuprinde peste 25 de volume, scrise intre anii 1912 si 1933. Printre acestea se pot cita Crinul vietii, Minola, Lulaloo, Copila cu ochi albastri, Stella Maris si Povestea vietii mele. A fost o regina care si-a iubit tara de adoptie, considerata patria ei, fata de care a facut totul pentru a o reintregi. Nu avea cum sa stie ca, in 1940 altii vor oferi pe tava vecinilor, bucati din ea, adunate candva cu atata truda si varsare de sange. In final, se cuvine a fi amintite citeva ganduri ale regelui Mihai despre bunica sa:“Ce imi aduc aminte asa de bine despre regina Maria este iubirea ei pentru tara noastra, inca de cand eram copil.

Totdeauna imi vorbea despre frumusetile tarii si despre oamenii simplii din sate, pe care ii iubea asa de mult, despre viata lor de toate zilele. Ma simteam crescand de multe ori in spiritul ei, vazand cat de frumoasa tara ne-a dat Dumnezeu ca sa o iubim. Mai tin minte vorbirile cu dansa, la sfarsit de saptamana, fie la Balcic, Bran, Cotroceni, Pelisor sau Copaceni, care mi-au dat aceeasi intelegere ca si a ei si care o simt si astazi, dupa atatia ani. Bunatatea ei fata de tinerii si copiii pe care ii intalnea. Ii voi fi totdeauna recunoscator bunicii mele, ca a fost langa mine si m-a sustinut in momente grele. Regina Maria a fost o Regina, respectata si iubita pentru tot ce a facut pentru Romania.”

Istoric — Regina Maria a României si inima poporului Roman — Alteţa Sa Regală Principesa Maria Alexandra Victoria s-a născut la 29 octombrie 1875, la Eastwell Park, în comitatul Kent din Anglia. În anul 1957, tot în ziua de 29 octombrie, se năştea, la Atena, Principesa Sofia, fiica Regelui Mihai. Principesa Maria a fost fiica lui Alfred al Marii Britanii şi Irlandei, Principe de Saxa-Coburg-Gotha, Duce de Edinburgh (1844–1900), care refuzase, în 1863, Tronul Greciei, şi a Marii Ducese Maria Alexandrovna a Rusiei (1853–1920).

Astfel, Principesa Maria era nepoată a Reginei Victoria a Marii Britanii (1819–1901) şi a Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei (1818–1881). La 10 ianuarie 1893 s-a măritat cu Principele Moştenitor al României, Ferdinand, cu care a avut şase copii. La nunta lor a fost prezent şi Împăratul Germaniei. Prin căsătoria cu catolicul Ferdinand, Maria a pierdut locul din Linia de Succesiune la Coroana Marii Britanii. Același lucru urma să se petreacă în anul 1948 cu Regele Mihai I. A fost Regina României între anii 1914 şi 1927. A murit la 18 iulie 1938, la Sinaia.

După o copilărie petrecută în în Anglia, în mijlocul naturii din comitatul Kent, după vizite la Curtea ţarului, bunicul său, dar şi în Malta, unde a petrecut clipe frumoase împreună cu Principele George, viitorul Rege George al V-lea al Marii Britanii şi Irlandei, Maria a venit în ţara ei de adopţie în 1893, ca soţie a Principelui Moştenitor Ferdinand. Calităţile ei remarcabile au transformat-o repede într-o figură publică de primă mărime, iar naturaleţea sa i-a cucerit pe români. La venirea în ţară, George Coşbuc îi închina o poezie în care îi ura să devină un „al doilea soare“ pentru România. Inteligentă, frumoasă, plină de curaj şi de hotărâre, viitoarea regină participă de la început la viaţa culturală românească şi îşi leagă numele de multe proiecte sociale și culturale.

În anul venirii sale, 1893, a luat fiinţă Societatea „Domniţa Maria“, care avea să cultive arta populară. Un deceniu mai târziu, în anul 1904, Principesa Maria a organizat, în parcul Cotroceni, spectacole de caritate, în beneficiul unui orfelinat. Unul dintre spectacole, Visul unei domniţe, a fost regizat de Alexandru Davila, actori amatori fiind Maria şi copiii ei, Carol şi Elisabeta38. Maria devine regină în 1914. Unită prin legături de sânge cu Anglia şi Rusia şi convinsă că Anglia nu va fi învinsă niciodată, a susţinut necesitatea alierii României cu Antanta, în vederea recuperării provinciilor româneşti aflate sub stăpânire austro-ungară.

Rolul său de sfătuitor al Regelui Ferdinand a atârnat greu în decizia acestuia de a intra în război împotriva patriei sale de origine, iar Regina a pledat cauza României în corespondenţa cu verii ei primari, Regele George al V-lea al Marii Britanii şi Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei. Primul Război Mondial o transformă în erou naţional. Participă activ pe front, încurajează răniţii şi soldaţii din cele mai fierbinţi puncte de luptă, nu se teme de gloanţe, nici de epidemii, de tifosul exantematic sau gripa spaniolă, de răni sau de sărăcie. Maria sfârşeşte prin a fi supranumită „Mama Regina“, „Mama răniţilor“ şi „Regina-soldat“ (ea a şi fost comandant onorific al Regimentului 4 Roşiori, care i-a purtat numele şi a cărui uniformă a îmbrăcat-o, fiind şi o iscusită călăreaţă).

A înfiinţat  organizaţia „Regina Maria“, care a dezvoltat o reţea de spitale în Moldova şi serviciul de ambulanţă. Nu numai că nu s-a temut, dar a privit apropierea de poporul său ca pe un privilegiu pe care alte capete încoronate nu îl aveau. Nicolae Iorga scria:

Numai din adâncul disperării era menit acest neam românesc să se ridice la culmile spre care râvnise, şi zilnica împărtăşire a Regelui şi Reginei cu imensa durere a unei naţiuni zdrobite punea temelia morală a Dinastiei, o prefăcea dintr-un respectat factor constituţional într-un element esenţial al vieţii naţionale însăşi. 

După război, Regina vizitează Franţa şi Marea Britanie, fiind trimisă de Rege şi susţinută de clasa politică, pentru a pleda cauza ţării la Conferinţa de Pace de la Paris. Oricărui om politic român i-ar fi fost imposibil să egaleze bunul nume al Reginei în lume şi puterea ei de convingere40. Iar România avea nevoie de cei mai buni emisari pe lângă puterile victorioase, spre a obţine recunoaşterea visului istoric al românilor: România Mare. Deşi neoficiale, vizitele Reginei aduc multă simpatie cauzei româneşti. La Paris, la 8 martie 1919, după dejunul cu Raymond Poincaré, Preşedintele Franţei, este invitată să treacă în revistă garda de onoare de la Palatul Elysée, o onoare ce nu i se mai făcuse niciodată până atunci unei regine prin căsătorie.

În aceeaşi zi este primită oficial ca membru corespondent al Academiei de Arte Frumoase din Paris, singura femeie printre bărbaţii acestei instituţii. Vizita sa la Prim-ministrul francez Clemenceau (7 martie 1919), a devenit legendară. Într-o epocă în care implicarea femeilor în politică sau societate nu prea era preţuită, Regina Maria a cutezat să îi ceară omului de stat francez ajutorul pentru revenirea la România, după Primul Război Mondial, a Transilvaniei până la Tisa şi a Banatului, în întregimea lui. Este evocat un schimb de replici, pe care nimeni nu-l poate totuşi confirma.

Clémenceau, supranumit „Tigrul“, i-ar fi spus:  „Madame, ceea ce cereţi este partea leului!“ La care Regina Maria ar fi răspuns, fără ezitare: „Este ceea ce leoaica cere tigrului!“ Alte personalităţi pe care Regina Maria le-a întâlnit la Paris au fost Preşedintele Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson (10–11 aprilie 1919), Herbert Hoover, Lloyd George (Prim-ministrul Marii Britanii), Mareşalul Foch, Aristide Briand, Eleftherios Venizelos, Arthur Balfour, Sir Robert Cecil, Anne de Noailles. La Londra s-a întâlnit cu vărul său, Regele George al V-lea.

Talentul Reginei Maria în politica externă nu a fost folosit însă numai la reprezentarea ţării, ci şi în încercarea consolidării statutului de putere regională al României, prin facilitarea construirii unei reţele de alianţe dinastice: Principele Moştenitor Carol s-a căsătorit cu Principesa Elena a Greciei, Principesa Elisabeta s-a măritat cu Regele George al II-lea al Greciei, Principesa Maria, cu Regele Alexandru I al Iugoslaviei, iar Principesa Ileana, cu Arhiducele Anton al Austriei (după ce se încercase căsătoria ei cu ţarul Boris al III-lea al Bulgariei și cu moştenitorul Tronului Spaniei). Regina şi-a dorit şi o căsătorie a Principelui Nicolae cu fiica Regelui Italiei, dar proiectul nu s-a realizat.

În urma acestor alianţe matrimoniale ale Casei Regale a României, Regina Maria a fost supranumită „Soacra Balcanilor“. Regina s-a confruntat însă şi cu soarta tragică a rudelor ei din dinastiile rusă, austriacă şi germană, care şi-au pierdut tronurile, statele şi uneori chiar vieţile. Farmecul şi distincţia înnăscute o transformă pe Regină într-o stea mondială. Prin celebritatea ei, Regina Maria face cunoscută România în întreaga lume. Vizita în Statele Unite ale Americii, din 18 octombrie – 24 noiembrie 1926, în compania copiilor ei, Ileana şi Nicolae, reprezintă apogeul popularităţii sale și, de fapt, apogeul popularităţii unui reprezentant al Statului român în lume.

Peste tot în Statele Unite, Regina şi suita au fost primite de oficialităţi, dar şi de mulţimi entuziaste. Ne e aproape imposibil să ne imaginăm astăzi cât de iubită era Regina Maria şi cât de mult bine făcea ea României, prin chipul strălucitor pe care i-l oferea. Pentru mulţi americani, evenimentul vizitei Reginei României a fost unul care i-a marcat pentru totdeauna. S-a scris mult despre acea vizită, chiar după ce trecuseră ani buni. Regina Maria a vizitat, printre altele: New York (unde a fost întâmpinată, pe 18 octombrie 1926, la Primări Orașului New York de primarul James J. Walker care i-a oferit cheia oraşului, de notabili şi de o mulţime entuziastă), Washington, DC (la 19 octombrie 1926.

Preşedintele Statelor Unite ale Americii a primit-o pe Regină la Casa Albă şi i-a întors vizita, mergând la Legaţia României; seara, Preşedintele a oferit o recepţie în cinstea Reginei Maria), Philadelphia (unde a participat la Expoziţia Internaţională, la 21 octombrie 1926), Brooklyn (în 23 octombrie a fost primită de preşedintele Camerei de Comerţ), Buffalo (25 octombrie; aici i se închină o odă, care conţine versuri precum „From coast to coast and sea to sea/ Our Country welcomes Queen Marie/ The flags of nation, city, state/ Salute the noble, true and great (…) We give our hearts to Queen Marie“), Portland — Oregon (3 noiembrie 1926), Denver (10 noiembrie), Indianapolis (17 noiembrie), Chicago, Ohio, Minneapolis, Seattle, Kansas City, Maryhill (unde a inaugurat un muzeu care păstrează şi acum obiecte ce i-au aparţinut Reginei) etc.

Unii comentatori au vorbit de „frisonul regalist“ pe care vizita Reginei Maria l-a provocat în Statele Unite. Regina însăși a considerat că uneori pompa a fost exagerată. Poate tocmai de aceea a declarat că şi-ar fi dorit ca, la o viitoare vizită în America, să reuşească şi ea să vadă America şi nu doar să fie văzută de către aceasta. În cadrul călătoriei peste Ocean, Regina a vizitat şi Canada. A trebuit să-şi scurteze călătoria şi să se întoarcă în ţară, din cauza înrăutăţirii stării de sănătate a Regelui Ferdinand. Vizita în America a Reginei Maria rămâne un exemplu de diplomaţie regală şi poate sluji de încurajare sau model ori de câte ori ne simţim marginali ori provinciali. Pentru americanii din 1926, Regina Maria a României venea dintr-un „centru“ simbolic, din care americanii îşi doreau să facă parte. 

După moartea lui Ferdinand I, în 1927, Maria a României îşi consacră toată energia bunului mers al ţării, sub domnia nepotului său, Regele-copil Mihai. Alături de Principesa-mamă Elena, ea îl însoţeşte pe noul Rege în toate împrejurările, ocrotind copilăria celui chemat prea devreme să ia locul bunicului. Este profund rănită de atitudinea fiului său celui mare, Carol, care prin excesele din viaţa personală pune în pericol dinastia şi ţara41. Regina Maria a fost mamă a şase copii: Principele Carol, Principesele Elisabeta şi Mărioara, Principele Nicolae, Principesa Ileana şi Principele Mircea. În memoriile ei, mărturisea:

Copiii mei erau punctul central al vieţii mele. Femeile din rasa mea sunt mame pătimaşe şi nu ne putem închipui lumea fără copii. Toată munca, toată străduinţa şi năzuinţa noastră n-au alt ţel decât de a-i modela potrivit idealului nostru, de a-i face fericiţi şi de a le pregăti un viitor frumos.42 — Regina a fost foarte legată sufleteşte de două locuri: Castelul Bran şi Domeniul Balcic, de pe malul Mării Negre. Pe amândouă le-a decorat după gustul ei şi le-a dat ceva din personalitatea sa. Această amprentă dăinuieşte în timp. Castelul Bran, construit la sfârșitul secolului al XIV-lea, a fost dăruit de primarul dr.

Karl Ernst Schnell şi de Consiliul orășenesc Braşov, la 1 decembrie 1920, Reginei Maria, care l-a restaurat și reamenajat, între anii 1921 şi 1932, beneficiind în primul rând de serviciile arhitectului Karel Liman; castelul a devenit reşedinţă de vară a Reginei Maria şi a fiicei ei, Principesa Ileana. Reședința de la Balcic, amenajată începând din anul 1925, este împlinirea unui vis de pace al Reginei. De asemenea, Palatul Cotroceni din Bucureşti, destinat de Carol I drept reşedinţă principilor moştenitori, fusese transformat de către tânărul cuplu Ferdinand şi Maria, în timp, într-o reşedinţă spaţioasă şi plină de farmec. Regina a creat în România un stil specific de Art Nouveau, îmbinând, într-o manieră personală, elemente celtice, bizantine şi româneşti.

Regina Maria a României si inima poporului Roman
Regele Ferdinand si Regina Maria ai Romaniei
Regina Maria a României si inima poporului Roman

Maria a României a fost, în multe privinţe, un exemplu. Împreună cu Ferdinand, a continuat modelul ecumenic inaugurat de perechea Carol I — Elisabeta: nunta Mariei cu Ferdinand s-a ţinut atât în ritul catolic şi în cel anglican, dar copiii lor aveau să fie ortodocşi. Regina Maria avea să se lase sedusă şi de alte credinţe, precum cultul Bahai. Prin frumuseţea şi eleganţa ei, prin inteligenţă şi cultură, prin farmecul şi forţa prezenţei sale, prin devotamentul faţă de ţară şi faţă de familie, prin talentul de „ambasador irezistibil“, ea a fost subiectul a mii de pagini scrise în literatura română şi mondială.

A corespondat cu poetul Khalil Gibran. Virginia Woolf i-a comentat memoriile, în 1934, spunând că Regina Maria a României era primul cap încoronat care ştia să scrie şi care a făcut ceva ce nimeni nu mai făcuse înaintea ei: a „deschis cuşca“ aurită în care erau închise capetele încoronate şi a coborât în stradă. Este sugestivă comparaţia pe care Virginia Woolf o face între felul în care Regina Victoria a Marii Britanii scrisese despre Regina Elisabeta a României şi felul în care Regina Maria o descria pe Elisabeta; din comparaţie, Maria ieşea, de departe, câştigătoare şi reuşise să se elibereze, prin cuvânt.

Maria a atras admiraţia (aşa cum făcuse cândva şi mama ei, Marea Ducesă Maria Alexandrovna a Rusiei, când îl impresionase, copilă fiind, pe Mark Twain)44 şi a născut pasiuni, i s-au dedicat un parfum și o gamă de produse cosmetice, iar o fabrică de ciocolată i-a purtat numele. A fost autoarea multor cărţi, unele de literatură pentru copii, altele cu caracter autobiografic sau de prezentare a României, a scris poezii, povestiri sau romane publicate în România, Marea Britanie, Statele Unite sau Franţa45. Povestea vieţii mele, cartea de memorii, a avut un mare succes în Marea Britanie, în perioada 1934–1936, iar Regina a fost prima femeie invitată să prezideze un dineu al Fondului Literar Regal. „Povestea vieții mele” s-a publicat din nou în zilele noastre, în România și în Franța.

Pe lângă volumele publicate, Regina Maria a fost în permanenţă prezentă în presa românească şi internaţională, cu articole scrise de sau despre ea, cu interviuri sau montaje fotografice. Multe dintre nuvele i-au fost adaptate pentru teatru, balet, film, radio şi televiziune. A ţinut şi un jurnal, care însumează aproximativ 100 de caiete46, şi a lăsat numeroase manuscrise. Regina era cunoscută pentru atitudinea sa deschisă, lipsită de menajamente. Nu a ezitat să îi caracterizeze în memoriile ei, cu mult curaj, chiar pe membrii familiei (ceea ce, spre exemplu, Carol al II-lea avea să-i reproşeze, mai târziu).

A scris despre Regele Carol I că era extrem de autoritar, dar că, în cele din urmă, s-au înţeles bine şi au devenit buni prieteni. Nu s-a sfiit să scrie despre calităţile şi defectele Regelui Carol, ca şi despre maniile lui. Dar mărturiseşte şi că „Regele Carol I a fost un foarte mare Rege“. Despre mătuşa ei, Regina Elisabeta, spune că era o persoană minunată, dar prea poetică. În ceea ce îi priveşte pe cei doi fii ai săi, sunt de notorietate publică scrisorile Reginei Maria, în care le arată, cu iubire şi obiectivitate, punctele lor slabe, care i-au provocat atâta amărăciune. 

Regina Maria s-a îmbolnăvit în 1936. Nu se cunosc cu exactitate detaliile bolii, dar se vorbeşte de violente hemoragii interne. A plecat la tratament în străinătate, dar era prea târziu. În iulie 1938 se afla încă la sanatoriul de la Weisser Hirsch, aproape de Dresda. A plecat spre ţară la 14 iulie şi a murit la Sinaia, la 18 iulie 1938, în vârstă de şaizeci şi doi de ani, după o suferinţă teribilă, accentuată de izolarea la care o obligase fiul său, Carol al II-lea, şi de indiferenţa acestuia faţă de degradarea ei fizică. Este ultimul membru al Familiei Regale înmormântat, până în acest moment, la Curtea de Argeş.

Rămăşiţele pământeşti ale Regelui Carol al II-lea au fost aduse la Curtea de Argeş, dar nu au fost încă înmormântate, sarcofagul fiind depus într-o capelă din curtea mănăstirii. Înmormântarea Reginei Maria a fost una fastuoasă, pe măsura dragostei pe care i-o purtase poporul său. Pe drumul de la Sinaia la Bucureşti, în Capitală şi la Curtea de Argeş, uriaşe mulţimi au prezentat onorul Reginei plecate. La dorinţa Reginei Maria, inima i-a fost depusă în capela „Stella Maris“ de la Balcic, ctitoria ei. Doi ani mai târziu, după cedarea Cadrilaterului către Bulgaria, urna a fost mutată la Bran, de unde a fost luată în timpul regimului comunist.

Tratamentul necorespunzător a deteriorat preţioasa relicvă, care nu şi-a regăsit locul de odihnă până în 3 noiembrie 2015. Atunci, prin decizia Majestății Sale și hotărârea Guvernului României, inima reginei a fost depusă, pentru un timp nedeterminat, în încăperea în care a bătut pentru ultima oară, Camera de Aur de la Castelul Pelișor. Regele Mihai a știut că se află într-o situație imposibilă: nu putea nesocoti dorința-lege a Reginei din testamentul său și nu putea consimți la trimiterea inimii în afara teritoriului național. Soluția simbolică și ne-definitivă a aducerii inimii la locul unde a încetat să bată este tot ce se poate face, demn și responsabil, deocamdată.

Se prea poate ca, dintre figurile istoriei româneşti, Regina Maria să rămână cea mai cunoscută în afara ţării, prin exemplaritatea destinului ei, prin felul în care a întruchipat un adevărat mit feminin48. Actele sale de curaj public s-au manifestat în multe privințe. Cercurilor de afaceri new-yorkeze Regina li se adresa, în anul 1926, cu avangardistele cuvinte: „Oameni de afaceri americani, veniți și investiți în țara mea”! Împreună cu doi dintre copii ei, Nicolae și Ileana, ea a vizitat Republica Turcia de trei ori, pentru câteva săptămâni, la finalul anilor 1920 și începutul anilor 1930, într-o țară musulmană, republicană și nu foarte deschisă rolului femeii în viața publică. La câțiva ani distanță, Regina Maria uimea societatea contemporană vizitând Sultanatul Marocului.

Nu se poate încheia pagina vieții Suveranilor României Mari fără a menționa cât de mult i-a costat, în plan personal, pe Ferdinand I și Maria, comportamentul dinastic al fiului lor cel mare. Sunt insuficiente cuvintele pentru a descrie îngrijorarea, neînțelegerea, răspunderea ca părinți și regi, dezamăgirea și nemărginita amărăciune pe care atitudinea fiului lor le-a produs-o. Fără să avem dovezi istorice, suntem încredințați că sfârșitul fiecăruia dintre ei a fost grăbit de această povară sufletească, instituțională și istorică.

Sărbători însemnate au avut loc în țara noastră, dedicate Reginei Maria: în octombrie 2015, la 140 de ani de la naștere, și în noiembrie 2015, când inima ei a fost dusă la Castelul Pelișor. Ceremonia a avut demnitate și solemnitate și a produs o puternică impresie sutelor de mii de români care au privit, direct sau pe micile ecrane, evenimentul. La începutul cărţii sale autobiografice, „Povestea vieţii mele”, Regina a ales, ca motto, o sintagmă a lui Nietzsche: „Caracterul este destin.“ În „Capitole târzii din viaţa mea”, nota:

Este un sentiment măreţ acela de a fi copleşitor de viu şi de a fi purtat mai departe pe aripile entuziasmului tău, iar ceilalţi să fie traşi după tine.49 — Nicolae Iorga scria aceste cuvinte despre Regină: — Niciodată, desigur, o Regină n-a impus mai mult în afară de rangul ei suprem. Regalitatea vitejiei şi milei de oameni o fac să poarte totdeauna o coroană nevăzută care e mai scumpă decât toate juvaierele lumii.50. Regina Maria îşi încheia memoriile relatând momentul depunerii jurământului de către Ferdinand I, care devenise Rege în urma morţii unchiului său, Carol I. După jurământ, Regele a fost aclamat, apoi a fost aclamată şi Regina:

Şi ne privirăm faţă în faţă, poporul meu şi eu. Acesta a fost ceasul meu, un ceas ce n-a fost dat multor fiinţe pe lume, căci în acel ceas, scumpii mei români nu aclamau numai o idee, o tradiţie sau un simbol, ci aclamau şi o fiinţă pe care ajunseseră s-o înţeleagă. Străina venită de peste mări nu mai era străină. Era a lor….

Regina Maria, „Regina soldat” a României (1875 – 1938) — Una dintre cele mai importante personalități care au marcat istoria este Regina Maria a României, care este cunoscută pentru contribuția pe care a avut-o în Primul Război Mondial, prin campaniile de ajutorare a soldaților români, fapt pentru care a fost supranumită și „Regina soldat”.,,Înfăţişarea sa, căreia i se potriveşte atât de bine termenul de înfăţişare de regină, statura ei înaltă, (…) , dar mai ales expresia privirii, în care străluceşte inteligenţa, bunătatea, încordarea şi adesea bucuria, alcătuiesc un tot de-o atracţie irezistibilă. (…) gesturi atât de spontane, atât de discret făcute, încât trec aproape neobservate şi, totuşi, câtă mărinimie, ce ghicire a sensibilităţii aproapelui, nu trădează.” (,,Revue des deux Mondes”, 1935).

Născută în Marea Britanie (29 octombrie 1875), sub numele de Marie Alexandra Victoria de Saxa – Coburg şi Gotha, cea care avea să devină Regina României este fiica principelui Alfred al Marii Britanii și a ducesei Maria Alexandrovna a Rusiei. Viața Reginei Maria relevă desfășurarea unor evenimente marcante pentru istorie. La doar 17 ani (10 ianuarie 1893), a devenit soția principelui Ferdinand I, moştenitorul tronului României, cu care a avut șase copii, primul născut, Carol al II-lea, devenind al treilea rege al României.

S-au realizat importante alianțe cu marile case balcanice, prin intermediul fiicelor cuplului regal: principesa Elisabeta s-a căsătorit cu regele George al Greciei, principesa Maria cu Regele Alexandru I al Iugoslaviei și principesa Ileana cu arhiducele Anton de Austria. Pe lângă Carol al II-lea, au mai avut doi fii, pe prinţul Niculae și pe micul principe Mircea, cel din urmă sfârșind la începutul războiului. Mult după moartea Regelui Carol I (1914), a avut loc și încoronarea lui Ferdinand ca rege al României, la Alba Iulia (15 octombrie 1922), când soția sa a devenit oficial Regina Maria a României.

Aceasta este cunoscută pentru multe din realizările sale, însă cea mai relevantă este implicarea sa activă în campania de ajutorare a soldaților răniți în timpului Primului Război Mondial, fapt pentru care fost asociată cu atributul de ,,Mamă a răniților”. Regina Maria a reprezentat interesele României în Europa, dar și în SUA, prin vizitele sale diplomatice, fiind cunoscută și pentru latura sa artistică, colecționând lucrări de artă ale unor pictori foarte cunoscuţi care se află în prezent la Maryhill Museum, dar devenind și o scriitoare de succes („Povestea vieții mele”, 1934-1935).

Regina Maria a României și-a susținut soțul pe timpul întregii lui vieți, stând la baza deciziilor lui în politică, chiar dacă prezența și rolul femeii în acest domeniu nu aveau însemnatate în acele vremuri. După devenirea lui Carol II-lea Rege al României, aceasta nu s-a mai implicat în politică, autoexilându-se în Balcic. A murit la 63 de ani, la Sinaia, marcând istoria ca ,,un ostaş care a luptat pentru libertatea românilor”, iar în prezent caseta ce conține inima sa se află la Muzeul Naţional de Istorie al României. Maria a României a fost principesă de coroană și a doua regină a României, în calitate de soție a Principelui de Coroană devenit ulterior Regele Ferdinand I al României. A fost mama Regelui Carol al II-lea.

Cine a fost Regina Maria? — Maria Alexandra Victoria, Prințesa de Edinburgh, nepoată a Reginei Victoria a Angliei și a Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei, a devenit la 17 ani consoarta Prințului moștenitor Ferdinand al României și apoi, în 1914, Regina Maria a României. Regina Maria a părut să înţeleagă responsabilitatea monarhilor şi conducătorilor lumii şi şi-a asumat-o din toată inima, încă de când a sosit în ţara ei adoptivă. Ea a ajuns să cunoască poporul român, cultura sa, obiceiurile sale, regiunile sale rurale şi, mai presus de toate, aspiraţiile sale, care au devenit şi ale ei. 

Încă de la început, Regina Maria s-a implicat activ în viaţa politică, având întâlniri cu miniştri şi diplomaţi și susținându-și fervent punctele de vedere. Observând interesul tinerei principese faţă de problemele ţării, Regele Carol I şi Principele moștenitor Ferdinand au numit-o pe Maria comandant onorific al Regimentului 4 Roşiori (cavalerie). Maria a purtat cu mândrie uniforma militară şi s-a implicat activ în toate acţiunile pe care Regimentul 4 Roşiori (denumit mai târziu Regimentul 4 Roşiori “Regina Maria”) le-a desfăşurat.

Devenită regină odată cu accederea la tron a principelui Ferdinand, la 11 octombrie 1914, după moartea regelui Carol I, la puțin timp după izbucnirea Primului Război Mondial, Regina Maria a dedicat cu generozitate timp şi energie, soldaților răniți pe front și bolnavilor de tifos și holeră. Regina a coordonat colaborarea cu Crucea Roșie, a organizat spitale de campanie și a strâns fonduri pentru serviciul de ambulanță. Astfel, a ajuns să fie cunoscută drept ”mama răniților” sau ”Regina soldat”.

După război, Regina Maria s-a alăturat oamenilor de stat români de pe o poziţie neoficială, la convorbirile de pace de la Paris, pentru a pleda cazul ţării noastre cu privire la câştigurile teritoriale. Puţini oameni par a fi conştienţi că actuala dimensiune a României se datorează în mare măsură eforturilor de lobby depuse de Regina Maria la Paris. Ea a scris, de asemenea, numeroase cărţi şi articole despre România, în speranţa înlăturării sentimentelor negative faţă de ţara pentru care ajunsese să nutrească o iubire atât de profundă. Spiritualitatea şi o neclintită credinţă în Dumnezeu au călăuzit-o pe Regină de-a lungul întregii sale vieţi. 

Regina Maria si Marea Unire — Au fost mai multe momente care au precedat, dar și care au succedat Marea Unire de la 1 decembrie 1918, momente care, de fapt, au consolidat această dată istorică. Etapele Unirii au rămas în istorie cu două date: cea din calendarul iulian sau ”pe stil vechi”, care încă era folosit în Regatul României și în Basarabia la data Unirii, și cea din calendarul gregorian, folosit în Transilvania și Bucovina. Dintr-o nevoie de consolidare și modernizare a noului stat unitar, România Mare a adoptat oficial calendarul gregorian în 1919, data de 1 aprilie devenind oficial 14 aprilie.

Reperele Unirii de la 1918 — 27 martie/9 aprilie 1918: Sfatul Ţării, întrunit la Chişinău, votează unirea Basarabiei cu România. 15/28 noiembrie 1918: Congresul general al Bucovinei votează în unanimitate unirea necondiţionată a Bucovinei cu Regatul României, în contextul destrămării Imperiului Austro-Ungar. 18 noiembrie/1 decembrie 1918: Marea Adunarea Naţională de la Alba Iulia proclamă Unirea cu patria-mamă a provinciilor româneşti de peste Carpaţi.

În aceeaşi zi, Regele Ferdinand şi Regina Maria se întorc de la Iaşi, Bucureşti redevenind astfel capitala ţării. Urcaţi pe cai, regele, regina, principele Nicolae şi generalul Berthelot au mers în fruntea oştirii române şi a detaşamentelor aliate (engleze şi franceze), trecând pe sub Arcul de Triumf. Regina Maria, care îşi agăţase de şa un buchet de crizanteme galbene, îi salută pe cei care aclamau cortegiul regal.  1919: principala preocupare a diplomaţiei româneşti, în cursul acestui an, a fost ratificarea, prin tratatele de pace, a actelor de Unire din 1918. Şeful delegaţiei române la Paris, Ion I.C. Brătianu, întâmpina multe greutăţi ca urmare a faptului că România, ca şi alte ţări mici, fusese trecută în categoria statelor cu interese limitate şi nu era acceptată la elaborarea tratatelor de pace. În acest context, Regina Maria, cu acordul lui Ferdinand decide să plece la Paris pentru a susţine cauza României, în contextul relaţiilor pe care le avea cu lumea occidentală.

7 martie 1919: este primită de Georges Clemenceau, primul-ministru al Franței și, totodată, președintele Conferinţei de Pace de la Paris. — 8 martie 1919: Regina Maria este primită la Palatul Elysee de preşedintele Raymond Poincare, care i-a înmânat Marele Cordon al Legiunii de Onoare, decoraţie care se conferea şefilor de stat în exerciţiul funcţiunii. Regina a mers, apoi, la Londra, unde a fost primită de regele George. — 10 aprilie 1919: Regina Maria revine la Paris, pentru a se întâlni cu preşedintele american Woodrow Wilson.

Mai 1919: regele Ferdinand I şi regina Maria au făcut o vizită în Transilvania, oprindu-se la Braşov, Făgăraş, Sibiu, Blaj, Alba Iulia, Brad, Ţebea, Abrud, Câmpeni, Turda, Cluj, Bistriţa, Careii Mari, Baia Marea, Oradea. Pe parcursul întregii călătorii, regina a purtat costumul popular românesc. — 4 iunie 1920: se semnează, la Versailles, Tratatul de la Trianon, prin care este recunoscută oficial unirea Transilvaniei și a Banatului cu România. Prin acest document sunt confirmate pentru prima dată, în mod oficial, granițele României Mari.

15 octombrie 1922: Un alt moment important în viaţa reginei Maria a fost atunci când, la Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia, a avut loc ceremonia încoronării perechii regale, Ferdinand şi Maria, fapt ce a reprezentat simbolul actului unirii tuturor provinciilor istorice româneşti sub sceptrul aceluiaşi monarh. 

Rolul Reginei Maria dupa Unire — Chiar și după înfăptuirea și recunoașterea Marii Uniri de către marile puteri ale lumii, Regina Maria a continuat să pledeze cauza României și să promoveze valorile țării dincolo de granițe, până când a fost îndepărtată din viața politică a țării, odată cu preluarea tronului de către Carol al II-lea. Atunci s-a retras la Balcic sau la castelul Bran, iar ultimele zile din viață și le-a petrecut la castelul Pelișor, unde a și încetat din viață, la 18 iulie 1938.

„De ce am venit aici? Ei bine, am fost la Conferința de Pace de la Paris după război, și ei mi-au pus această întrebare și le-am spus: <<Fiecare țară are nevoie de o față. Deci când vă adunați cu toții pentru deliberări, vreau ca România să aibă o față. Sunt aici să fiu acea față, să fac România ceva mai personal decât statistici și hărți.>>” afirma Regina Maria în toamna anului 1926, în timpul unei vizite în Statele Unite.

Regele Ferdinand si Regina Maria ai Romaniei
Regina Maria a României si inima poporului Roman
Regina Maria a României si inima poporului Roman

Sursa — https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/iubirile-reginei-maria

Sursa — https://familiaregala.ro/istorie/regina-maria

Sursa — https://thewoman.ro/regina-maria-regina-soldat-a-romaniei-1875-1938/

Sursa — https://www.reginamaria.ro/regina-ne-a-unit