Regele Burebista al geto-dacilor și întemeietorul statului dac

Spread the love

Dacia în timpul lui Burebista — Burebista, rege al geto-dacilor, întemeietorul Daciei, a domnit între anii 82 î. Hr – 44. î.Hr. Ajuns în fruntea neamului său care era istovit de războaie dese, getul Burebista l-a înălţat atât de mult prin exerciţii, abţinere de la vin şi ascultare faţă de porunci, încât în câţiva ani a făurit un stat puternic şi a supus geţilor cea mai mare parte din populaţiile vecine, ajungând să fie temut chiar şi de romani” – astfel caracterizează Strabon, geograf şi istoric grec care îşi redacta opera la puţin timp de la dispariţia lui Burebista, personalitatea conducătorului dac.

Istoricul got romanizat Iordanes (mijlocul secolului al VI-lea) oferă ca dată de început a domniei lui Burebista anul 82 î.Hr. (dată calculată în funcţie de momentul venirii la putere a lui Sylla la Roma). Alte cercetări de specialitate consideră că realul moment de debut ar trebui adus în jurul anului 70 î.Hr. Războaiele duse de Burebista (la început doar un simplu şef de uniune tribală), atât pe plan extern cât şi pe plan intern, pentru unificarea triburilor locale au fost încununate de succes. Procesul de unificare nu s-a concretizat doar pe calea armelor sau pe cea diplomatică, ci şi administrativ.

Burebista, ajutat de Deceneu (mare preot şi sfetnic apropiat) şi de Acornion din Dionisiopolis (colaborator grec, bun cunoscător al situaţiei politice din acea vreme), cât şi de o cancelarie regală competentă, a reuşit să realizeze o structură birocratică funcţională – sfat regesc (consilium regis). Acestui for i se datorează redactarea belagines-urilor, acele norme morale avangardiste implementate cu ajutorul religiei. A bătut chiar şi o monedă proprie, constrâns fiind de dezvoltarea schimburilor comerciale. Astfel, în jurul anului 60-59 î.Hr. s-a născut una dintre cele mai întinse închegări teritoriale ale vremii.

Regele Burebista al geto-dacilor și întemeietorul statului dac

Hotarele noului stat se întindeau, la est, până la ţărmul Mării Negre şi al Bugului; spre nord, până la Carpaţii Păduroşi, spre vest până în Cadrilaterul din Boemia, Dunărea Mijlocie şi Morava, iar spre sud până la Munţii Haemus, lanţul Balcanilor. Ca reşedinţă a lui Burebista istoricii au propus cetatea de la Costeşti (Hunedoara), în timp ce Sarmizegetusa reprezenta deja centrul religios al dacilor. — Politica externă — Spre anul 60 î.Hr. Burebista a iniţiat o campanie rapidă şi victorioasă îndreptată împotriva celţilor boi şi taurisci din vestul Daciei; de aici i se trage şi supranumele de “nimicitorul de celţi”.

În anul 55 î.Hr. se derulează o altă etapă importantă în istoria statului dac; el cucereşte toate cetăţile greceşti vest-pontice: Olbia (la gura Bugului), Tyras (la vărsarea Nistrului), Histria, Tomis, Callatis, Dionisiopolis, Odessos, Mesembria şi Apollonia; în cazul Olbiei şi Mesembriei luarea în stăpânire se face violent. Astfel, hotarele Daciei lui Burebista s-au extins spre răsărit atingând litoralul vestic al Mării Negre, de la gurile Bugului şi până în lungul coastei tracice, iar spre miazăzi au ajuns la Balcani. În acest întins spaţiu ajuns sub autoritatea lui Burebista se aflau – pentru prima dată unificate sub o conducere unică – triburile geto-dacice, dar şi traci, celţi, greci etc.

În 48 î.Hr. la Roma izbucneşte războiul civil. În momentul în care balanţa înclina spre Pompei (după victoria de la Diraclium) Burebista îi oferă acestuia sprijinul. Victoria de la Pharsalos îi revine însă lui Caesar şi Burebista “câştigă” un aprig duşman. Numai asasinarea lui Caesar din 44 î.Hr. a împiedicat o campanie împotriva dacilor. Tot în aceeaşi perioadă este ucis şi Burebista într-o răscoală, iar construcţia lui politică este dezmembrată în 4 şi ulterior 5 formaţiuni politice.

Film Burebista (1980 / HD)

Film Burebista (1980 / HD)

Burebista (domnie: 82 î.Hr. – 44 î.Hr.) — Burebista a fost rege al geto-dacilor și întemeietorul statului dac. Conform spuselor lui Strabon, Burebista a fost un lider politic și militar impresionant, al ținuturilor locuite de geto-daci: „Ajuns în fruntea neamului său care era istovit de războaie dese, getul Burebista l-a înălțat atât de mult prin exerciții, abținere de la vin și ascultare față de porunci, încât în câțiva ani a făurit un stat puternic și a supus geților cea mai mare parte din populațiile vecine, ajungând să fie temut chiar și de romani.”

Fiind un desăvârșit lider și strateg militar a reușit unirea triburilor geto-dacice, iar cu ajutorul sfatului său de tarabostes și cu ajutorul marelui preot, Deceneu, a reușit să introducă o serie de măsuri administrative care au avut un rol important în consolidarea și stabilitatea statului, a recrutat oameni noi pentru administrarea agriculturii, strângerea dărilor, supravegherea muncilor obștești obligatorii, făcând, astfel, posibilă realizarea sistemului de fortificații în Dacia, a introdus sistemul de legi beligines, iar pe plan spiritual și-a întărit propriul cult.

Prin acțiunile sale ofensive a reușit îndepărtarea pericolului reprezentat de celții situați în sud și în vest, supunerea bastarnilor în est și cucerirea cetăților grecești de la malul Pontului Euxin, întinzându-și regatul de la Pontul Euxin, în est, până la Danubis în Câmpia Panonică, în vest, și de la Munții Haemus, în sud, până la mlaștinile Pripetului, în nord, devenind un potențial adversar de temut al puternicei Republici romane. Un caracter solid si echilibrat, ajutat de calitatile unui geniu militar si un imens talent diplomatic, cunoscator al caracterului uman, un om robust, cu conditie fizica foarte buna, luptator fiind si calator, il impune ca cel mai mare rege dac si una din personalitatile de marca ale istoriei romanesti.

Burebista s-a nascut la Argedava. In prima faza a proiectului sau si-a stabilit capitala la Costesti, pana a construit Sarmizegetusa Regia. Burebista s-a nascut ca fiu al regelui care avea capitala la Argedava in jurul anului 110 ien. Tatal lui Burebista trebuie sa fi avut o mare influenta in zona, atata timp cat reprezentantii oraselor pontice apelau la el. Acest context social, a avut, probabil un rol hotarator in viata lui Burebista, primul vizionar al unitatii administrative a populatiei carpato-danubiano-pontice. Avand in vedere evenimentele ulterioare, nu ne este greu sa ne imaginam, tineretea lu Burebista, o viata de print-ostas.

Ajuns la maturitate, incepe procesul de unificare a tuturor dacilor. Prima datare precisa in acest sens o avem de la Iordanes, care ne spune ca la inceputul domniei lui Sylla la Roma, deci in anul 82 ien, Burebista este deja la conducerea uniunii de triburi. Acest fapt este sustinut de tezaure monetare cum ar fi cel de la Galiganul de Jos (jud. Arges), ce contine, monede dintre anii 150-81 ien, ceea ce inseamna ca vreun nobil dac sau un oras si-a ingropat tezaurul, odata cu revolutia inceputa de Burebista. Intre anii 80-70 ien, aflam din decretul dionysopolitan ca Acornion, intra in contact cu Burebista.

In interval de 20-30 de ani, regele dac, isi definitiveaza opera: Dacia Mare. Acest lucru are loc pana in anul 48 ien, cand prietenul sau, acum, Acornion, transmite dorinta regelui de a interveni in politica Romei, deci avea si resursele necesare acestei actiuni. In anul 44 ien, in timpul unei probabile revolte de palat, regele este asasinat. — Întemeierea statului dac — În prima jumătate a secolului I î.Hr. dezvoltarea societății dacice, întărirea aristocrației tribale militare, transformarea ei în clasă politică, iar pe plan extern invaziile celților și amenințarea Republicii romane au constituit un mediu prielnic pentru unificarea tuturor triburilor dacice într-o entitate de tip statal.

Conform istoricului Iordanes, Burebista își începe domnia în jurul anul 82 î.Hr., dată care a fost calculată funcție de momentul venirii la putere a lui Sylla la Roma. Burebista a fost stăpânul unui teritoriu în hinterlandul Histriei, având capitala la Argedava, iar pe măsură ce stăpânirea sa s-a întins și de-o parte și de alta a Dunării este posibil să-și fi mutat capitala în Câmpia Munteană, la Argedava de la Popești, pe râul Argeș. Această mutare s-a realizat din rațiuni politice și strategice deoarece pe măsura măririi teritoriului său spre vest, Argedava Dobrogeană nu putea controla teritoriul ocupat, iar din punct de vedere militar, fiind amplasată pe malul drept al Dunării, ar fi îngreunat foarte mult acțiunile de apărare.

În acest moment au loc, probabil, desele treceri ale fluviului, pe care le amintește Strabon, Căci trecând plin de îndrăzneală Dunărea și jefuind Tracia – până în Macedonia și Iliria… , cu scopul de a-și consolida controlul spațiului de la sud de Dunăre până la Munții Haemus. Astfel limitele de nord, est și sud ale regatului fiind relativ stabile, cu triburi geto-dace în nord, cu regatul lui Mitridates al VI-lea în est și crestele Balcanilor în sud, iar pentru a consolida granița vestică a pornit o ofensivă împotriva scordiscilor, stabiliți în jurul anului 278 î.Hr. în vecinătatea muntelui Scordus.

Această victorie de prestigiu asupra unui neam celtic se presupune că i-ar fi înlesnit procesul de uniune cu triburile dacice din arcul intracarpatic, amenințate de triburile celtice ale boiilor și a tauriscilor din Câmpia Panonică. Unificarea triburilor geto-dacice s-a terminat în jurul perioadei 60 î.Hr.-59 î.Hr, când Burebista începe campania împotriva celților de pe Dunărea Mijlocie, din Bazinul Panonic. În această perioadă își mută centrul de putere în munții Orăștiei și capitala la Costești. Regatul lui Burebista a atins întinderea maximă după campania din est, din anul 55 î.Hr., împotriva cetăților de la Pontul Euxin, în urma căreia a cucerit șiragul de orașe grecești de la Olbia, până la Apollonia Pontica.

Celui mai mare regat din istoria noastra i se pot urmari granitele pe urmatorul traseu: se pleaca de pe malul Marii Negre, la sud de Sozopol (Bulgaria), se merge de-a lungul Balcanilor pana la Morava. De aici se urca spre nord-vest pana la Dunare. In continuare spre nord pana la Bratislava. De aici pe Carpatii nordici se ajunge la Nistru care ne duce pana la Parutino, inapoi pe malul Marii Negre. Dupa moartea lui Burebista, regatul dac s-a destramăt în patru și mai apoi în cinci părți. Centrul din jurul Munților Orăștiei, a rămas sub stăpânirea lui Deceneu.

Burebista – câteva date mărunte — „Cel dintâi şi cel mai mare rege din Tracia”. Întemeietorul primului stat dac, om politic, diplomat, comandant de oşti. Activitatea lui Burebista se poate reconstitui după descoperirile arheologice şi după izvoarele istorice. Acţiunea de unificator încununează un proces istoric, acela al formării uniunilor de triburi geto-dace, menite să apere teritoriul nord-dunărean de atacurile altor neamuri şi triburi. Se cunosc căpeteniile militare anterioare lui Burebista care, în calitate de regi peste uniuni de triburi geto-dace, aflate în diverse părţi ale teritoriului amintit, se evidenţiază în istoria acestor timpuri (secolele V-I. î.Hr.): Charnabon, Dromichaites, Zalmodegikos, Rhemaxos, Oroles, Rubobostes.

Sub domnia lui Rubobostes se produce o creştere a puterii dacilor din regiunea intracarpatică, fapt ce atrage după sine începuturile strămutării centrului puterii geto-dace , din Câmpia Munteană, în Transilvania. Burebista va uni toate triburile şi uniunile de triburi sub conducerea sa, având ca nucleu al formării statului Munţii Orăştiei. Cât priveşte începutul acţiunii de unificare, scriitorul Iordanes dă ca început al domniei lui Burebista anul 82 î.Hr., pe care îl plasează pe vremea când, la Roma, Sulla devenise dictator. Cercetări mai recente (C. Daicoviciu şi Hadrian Daicoviciu) aşează începutul stăpânirii lui Burebista între 70 şi 60 î.Hr.

Iordanes ne oferă şi informaţia potrivit căreia cetăţenii oraşului Dionysopolis (Balcic) îl trimit în anul 82 î.Hr. pe Acornion (învăţat şicu înclinaţii diplomatice) la regele Burebista pentru a câştiga bunăvoinţa acestuia. Analiza izvoarelor duce la concluzia că Acornion nu a executat solia lui în 82 î.Hr., ci prin anii 72-74 î.Hr., în legătură cu războiul dintre Roma şi Mithridate, care afecta şi ţinuturile dunărene, întrucât regele Pontului îşi stabilise protectoratul asupra cetăţilor greceşti, de la Marea Neagră, ce afecta ţinuturile dunărene. Burebista a organizat statul, i-a făcut o puternică armată, a extins construirea sistemului de cetăţi de apărare.

Regele Burebista al geto-dacilor și întemeietorul statului dac

Statul a căpătat un caracter militar. Burebista a înfrânt, prin puterea armelor, ultimele rezistenţe ale căpeteniilor dace locale, apoi, prin războaie cu celţii (60-59 î.Hr.), îi zdrobeşte într-o fulgerătoare campanie militară. După anul 55 î.Hr. se întoarce împotriva primejdiei ce ameninţa Dobrogea, astfel încât cucereşte litoralul pontic de la Olbia (la gurile Bugului) până la Apollonia (Bulgaria) şi îşi conduce oştile victorioase până la munţii Haemus (Balcani). Întinderea hotarelor statului lui Burebista ameninţa expansiunea romană la Dunăre.

Prevăzător, Burebista îl trimite pe Acornion la Pompei (48 î.Hr.), în momentul în care la Roma se desfăşura războiul civil dintre acesta şi Cezar. Burebista urmărea ca în alianţa cu Pompei să oprească expansiunea romană condusă de Cezar. Dar Pompei este înfrânt la Pharsalos (7 iunie 48 î.Hr.) şi ucis în Egipt din ordinul lui Ptolemaios al XIII-lea. Cezar, devenind dictator la Roma, plănuieşte cucerirea statului dac. În urma unui complot însă (15 martie 44 î.Hr.) Cezar cade victimă Senatului roman.

Burebista este asasinat şi el în capitala sa probabil situată la Argedava, de către un grup al nobilimii dace care nu se împăcase deloc cu autoritatea sa (44 î.Hr.). După moartea lui Burebista, vasta sa alcătuire politică se destramă. Inscripţia ridicată la Dionysopolis în cinstea lui Acornion ni-l arată pe acesta ca fiind în cea dintâi şi cea mai mare prietenie lângă Burebista. Acesta îşi găseşte asemănarea cu expresia cel dintâi prieten, folosită oficial pentru înalţii sfetnici de la curţile monarhilor elenistici.

Acornion nu era numai un înalt sfetnic al regelui Burebista dar, în virtutea unei mai vechi prietenii cu Burebista tatăl, era folosit de rege ca ambasador în misiuni diplomatice. La rândul lui, marele preot Deceneu era un vicerege şi scoate în evidenţă rolul pe care Burebista l-a oferit religiei în acţiunea de unificare ca şi în politica generală, de conducere a statului.

Istoric — Burebista, întemeietorul statului dac — Întemeietorul statului dac, Burebista, a trăit între 82 – 44 î.Hr. A fost un lider politic și militar redutabil, care a reușit să introducă o serie de măsuri administrative importante pentru consolidarea și stabilitatea statului dac, într-o perioadă dificilă din toate punctele de vedere. El a reușit să unească triburile geto-dacice și să își întindă regatul de la Pontul Euxin, până în Câmpia Panonică, și de la Munții Haemus, până la mlaștinile Pripetului. Regatul lui Burebista se întindea pe o suprafaţă uriaşă, înglobând teritoriul de astăzi al Ungariei, o parte a Cehiei, Slovaciei, o parte a Poloniei, Bulgariei şi Serbiei.

Singurele mărturii despre Burebista au ajuns la noi datorită lui Strabon și Iordanes, fără să cunoaștem însă originile întemeietorului statului dac ori alte informații directe, din acest punct de vedere izvoarele antice fiind lacunare. De asemenea, nici despre caracteristicile fizice ale acestuia nu avem informații – nici un artist grec sau roman nu a realizat vreo sculptură care să-l imortalizeze pe Burebista. Burebista își face apariția pe scena istoriei antice europene ca o căpetenie din interiorul arcului carpatic în jurul anului 82 î. Hr.”

Pentru a putea face un portret al acestuia, trebuie să fim atenți la acțiunile și realizările petrecute în timpul domniei sale. Ceea ce este clar este că patru decenii  din istoria Daciei au fost marcate de domnia sa, precum și evoluția ulterioară a statului dac până la cucerirea romană. Domnia lui Burebista începe în jurul anului 82 î. Hr., în acest sens existând un singur izvor, Iordanes, care menționează o întâlnire între Deceneu și Burebista, regele geților. Burebista a fost produsul epocii sale, realizările lui s-au întemeiat pe anumite condiții istorice reale și pe anumite cerințe obiective ale societății dacice.”

Expresia superioară a civilizației daco-getice — Izvoarele literare și arheologice, situația istorică de la sfârșitul secolului al II-lea și începutul secolului I î.Hr. indică faptul că statul dac a apărut în interiorul arcului carpatic, cu un nucleu în Munții Orăștiei. Spațiul situat în sud-vestul Transilvaniei era bogat în zăcăminte de fier, piatră de construcție, lemn și pășuni, prezentând premise economice excelente pentru un centru statal. În vecinătate, în Micia, Mureș și Munții Apuseni se găsesc aramă, aur și argint. Și din punct de vedere agricol zona este bogată, toate aceste date indicând ușurința cu care au luat ființă centre tribale în aceste spații încă din secolul al II-lea î. Hr.: Costești, Bănița, Căpîlna, Piatra Craivii.

Așezările se întind pe zeci de terase, în mare parte artificiale, uneltele de fier sunt numeroase și variate, fierul se folosește pe scară largă și ca material de construcție. În zona Munților Orăștiei se întâlnește ceramica pictată într-un stil original, cu motive geometrice, vegetale și zoomorfe, numită „de curte”. Locuințele sunt construite la suprafață, uneori cu baze de piatră de stâncă. „Se cunosc turnuri-locuință durate la partea inferioară din blocuri de calcar, iar la cea superioară din cărămizi slab arse sau din lemn.

Surpinzător este că există în această perioadă și în aceste zone elemente care nu se întâlnesc în altă parte, iar „cetățile și așezările de aici au permis formularea concluziei că, în ultimele două secole de dezvoltare independentă, cultura dacilor „poate fi considerată ca o cultură de tip superior stadiului primitiv-rural al triburilor patriarhale, având caracterul unei civilizații oppidane cu tendințe vădite de atingere a civilizației agraro-orășenești, cu centre economice puternice constând din agricultori, meșteșugari, plebe muncitoare și sclavi”. În fond, complexul de de cetăți și așezări din Munții Orăștiei constituie expresia superioară a civilizației daco-getice”.

Etapele și procesul de închegare ale statului dac nu se pot justifica, însă, numai prin condițiile economice favorabile existente în ținuturile din sud-vestul Transilvaniei. „Ca instrument al unei clase, statul presupune anumite premise de ordin social, mai precis o diferențiere socială care să fi depășit simplele deosebiri de avere și să fi dus la apariția exploatatorilor și a exploataților de clase”. Astfel, autorii antici vorbesc de o împărțire a societății dacice în două mari categorii: tarabostes (pileati) și capillati (comati). Trabostes era formată din aristocrație, iar capillati erau oamenii liberi, care nu erau nobili.

Odată cu apariția statului dac, aceste categorii sociale tind să devină clase sociale, cu interese divergente: tarabostes devine o clasă dominantă și exploatatoare, iar oamenii de rând, capillati, reprezintă clasa exploatată. Statul dac a apărut ca un instrument al aristocrației, fiind menit să-i asigure acesteia posibilitatea de a domina și exploata masele largi ale oamenilor liberi, dar nenobili. Societatea dacică din secolele I î.Hr. – I d.Hr. n-a fost o societate sclavagistă (deși sclavia nu-i era necunoscută), pentru că principala forță de muncă și principala clasă exploatată erau oamenii liberi. Dacia a cunoscut în această vreme o organizare socială care reprezintă o variantă a modului de producție tributal, binecunoscut în diferite societăți antice.”

Apariția statului dac — Burebista a făcut parte din aristocrația dacică, iar întemeierea statului dac a făcut parte din interesele majorității artistocrației. Etimologic, însuși numele lui Burebista îl indică ca membru al aristocrației: deși sunt multe opinii, Burebista ar însemna „strălucit”, „nobil”, „binecunoscut”, „primul între bărbați”, „puternic”.La orginile întemeierii statului dac au stat și premise de ordin politic, pe lângă cele de ordin social și economic. O ipoteză verosimilă este aceea că apariția statului dac a avut loc în urma unui proces îndelungat, în care când o forță socială când alta căpăta o anumită superioritate.

De asemenea, alianțele se modificau, iar evoluția era întreruptă de perioade de stagnare sau recul. „Factorul politic cel mai important care a făcut ca uniunea de triburi sud-vest transilvăneană cu centrul la Costești să se ridice deasupra celorlalte a fost, pe cât se pare, alianța lui Burebista cu marele preot Deceneu și, prin aceasta, cu tagma sacerdotală dacică. „Închegarea statului a avut loc prin schimbarea, mai mult sau mai puțin lentă, a formelor organizării politice a triburilor și, mai cu seamă, prin înlocuirea conținutului vechi, tribal, al acestor forme cu un conținut nou, de clasă.

Izvoarele literare nu menționează cum s-a petrecut unificarea triburilor daco-getice sub conducerea lui Burebista, dar unitatea politică a Daciei a fost realizată datorită disciplinei militare impuse de Burebista și „legalității unitare”. Nu este exclus, de asemenea, ca Burebista să fi folosit și forța împotriva unor triburi sau uniuni tribale care refuzau să se supună. Arheologia ilustrează și alte realizări pe plan intern, petrecute în timpul domniei lui Burebista: un sistem de fortificații construit în Munții Orăștiei și cetăți în în alte zone ale Daciei. „Neuitând că istoria poate fi schimbătoare, Burebista a creat, în același timp, un puternic sistem defensiv în centrul statului său; acest sistem de cetăți nu era destinat numai să înfrunte eventualele atacuri venite din afară, ci și să consolideze autoritatea și stăpânirea regelui pe plan intern.

Calitățile lui Burebista s-au reflectat și în politicile externe, acesta concentrându-se pe eliminarea pericolului celtic și pe ținerea la distanță a amenințării romane. Fiecare dintre aceste obiective a fost realizat prin mijloace militare și diplomatice (alianța antiromană cu ilirii și cu tracii, tratativele cu Pompeius). Ulterior înfrângerii lui Pompeius, Burebista a renunțat la politica externă și și-a îndreptat atenția spre organizarea apărării. „Nici un izvor nu spune că Burebista ar fi pierdut vreo bătălie și cu atât mai puțin vreun război.

Data morții lui Burebista nu a fost stabilită cu exactitate, dar se presupune că a fost în jurul anului 44 î.e.n., în proximitatea asasinării lui Caesar. Nu se știe cu exactitate cine a conspirat la asasinarea lui Burebista. S-au emis ipoteze cum că însuși Deceneu „l-ar fi înlăturat pe acela al cărui principal consilier și colaborator fusese atâția ani pentru a inaugura o nouă politică.” Alte ipoteze pun asasinarea sa pe seama unui complot al unei părți a aristocrației geto-dace, „nemulțumite de întărirea puterii centrale care-i răpise vechea autonomie tribală, precum și o parte din venituri și privilegii.”

După dispariția lui Burebista, regatul său se destramă în patru regate, iar mai apoi în şase. Unii istorici afirmă că aceasta e dovada că asasinarea a avut loc în urma unei revolte stârnite de căpeteniile care doreau să fie stăpâni supremi asupra teritoriilor lor. „Acele căpetenii nemulţumite trebuie să fi făcut parte din anturajul regelui. Nu putea fi vorba decât de vârfuri ale aristocraţiei şi acestea făceau parte din curtea regelui”, scria Horaţiu Crişan. În istoria antică europeană, Burebista rămâne o personalitate complexă, „întemeietorul statului dac, unificatorul pe plan politic al lumii daco-getice, creatorul sistemului de fortificații din Munții Orăștiei, apărătorul independenței Daciei, regele care a înțeles comandamentele vremii sale și care a știut să găsească mijloacele cele mai potrivite pentru a-și atinge scopurile politice.

Regele Burebista al geto-dacilor și întemeietorul statului dac
Regele Burebista al geto-dacilor și întemeietorul statului dac
Regele Burebista al geto-dacilor și întemeietorul statului dac
Regele Burebista al geto-dacilor și întemeietorul statului dac

Sursa — http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Burebista

Sursa — https://materialedeistorie.com/2017/09/14/burebista-cateva-date-marunte/

Sursa — http://dorustanciu.ro/dacii/Burebista.html

Sursa — https://www.invietraditia.ro/editorial/burebista-intemeietorul-statului-dac/

Sursa Videoclip — https://youtu.be/hhRvXGbGJ00