Porumbarul (Prunus spinosa)

Spread the love

Porumbarul (Prunus spinosa) este un arbust sălbatic, înalt de 1–3 m, din familia rozaceelor (Rosaceae), cu ramuri spinoase, cu flori albe și cu fructe sferice de culoare neagră-vineție.Porumbarul poate fi întâlnit de la câmpie până în zonele montane (1400 m) din Europa, Asia de Sud-Vest, Caucaz și Africa de Nord. In America de Nord nu a existat ca plantă autohtonă ci a fost adusă de om. Planta nu trăiește în Islanda și regiunile reci din nord, ea putând fi găsită frecvent la lizierea pădurilor, pe marginea drumurilor și a terenurilor cultivate, în regiunile calcaroase, trăind împreună cu socul, alunul și măceșul.

Fitoterapeutica modernă recomandă porumbarul ca plantă medicinală, ceaiurile pe bază de fructe sau flori de porumbar sunt folosite în hemoragie, afecțiuni renale, dischinezia biliară, uremie, gută, diaree, tulburări în creștere, dezvoltare, în cura de slăbire. Alte utilizări în convalescențe postgripale, după boli pulmonare, tusa convulsivă. debilitate psiho-fizică, anorexie, inapetență, sau deficit imunitar.

Porumbarul (Prunus spinosa)  — Porumbarul (Prunus spinosa) –  Specie de arbust din genul Prunus, familia Rosaceae, originar din zona meridională a Eurasiei și nordul Africii. În prezent a fost naturalizat în Noua Zeelandă și America de Nord. Se întâlnește în flora spontană din zonele de câmpie și deal, pe la marginea pădurilor și a drumurilor, alături de corcoduș, măceș și soc.Creşte până la 5 m sub formă de tufă deasă cu mulţi spini, cu rădăcini adânci și scoarţă cenușiu-închis. Lujerii sunt brun-roşcaţi, cu muguri mici, aglomeraţi spre vârful tulpinii. Are frunze eliptice de 2-5 cm lungime.

Florile sunt albe, hermafrodite şi apar înaintea înfrunzirii. Fructele sunt drupe rotunde de 1-2 cm, albastre, cu pulpa verzuie foarte acră, astringentă, lipită de sâmbure.Denumirea botanică spinosa indică spinii caracteristici acestei specii. Numele românesc de porumbar vine din latinul palumbus care înseamnă porumbel. Alte denumiri regionale sunt: târn, coțobrel, curcudel, mărăcine, porumb, porumbea, porumbel, scorombar, spin.Porumbar este prunul sălbatic, ancestral, cunoscut de la Dunăre până în Caucaz de acum mii și mii de ani, înainte ca speciile actuale de prun să apară.

Oamenii neolici și, nu mă îndoiesc, primii Homo sapiens care au urcat spre Europa prin Balcani au consumat fructele acestea acre, la fel cum au făcut-o și cu corcodușul. În vremurile acelea străvechi, Marea Neagră nu era deloc o mare, ci un lac imens cu apă dulce, pe malurile căruia au înflorit primele civilizații europene și unde creșteau, cu siguranță, lăstărișuri bogate de porumbari. Primii pruni domesticiți, de care știm din textele antice, au fost pomeniți întâi de greci, apoi de autorii romani, fiind vorba despre Prunus domesticus, hibrid obținut din încrucișarea porumbarului cu corcodușul.

Pare greu de crezut astăzi când cultivările și selecțiile repetate cu grijă de-a lungul a două mii de ani de istorie consemnată ne oferă în prezent o varietate atât de mare de soiuri de pruni.Deși acre de-ți fac gura pungă, cum se spune popular, fructele de porumbar devin potrivite pentru mâncat atunci când sunt culese toamna târziu, în special după primele nopți de îngheț. Acest efect poate fi reprodus și artificial cu fructele coapte – puse la înghețat și dezghețate, ele devin perfecte pentru murat sau conservat.Cea mai timpurie dovadă arheologică a consumului de fructe de porumbar se datorează unui dramatic accident petrecut în Alpii austrieci acum 5300 de ani.

Un vânător neolitic, numit de arheologii contemporani Ötzi datorită masivului unde a fost descoperit în 1991, consumase cu numai două ore înaintea morții sale aceste prune primitive. Știm acest lucru datorită analizelor științifice asupra conținutului stomacului său păstrat intact datorită congelării. Fructele de porumbar sunt redescoperite de bucătăria occidentală și puteți găsi multe rețete pe internet dacă le căutați după termenii de limbă engleză sloes sau blackthorns. Suntcât de poate de potrivite pentru gemuri, compoturi, marmelade, dulcețuri sau jeleuri. Gătite, fructele se pretează la orice fel de mâncare, de la garnituri la plăcite.

 Asemeni prunelor de cultură, fructele de porumbar se pot consuma uscate (și folosite astfel în mâncare).Din zeama fructelor, lăsată la fermentat, se obținea pe vremuri un soi de vin. Se mai făcea, de asemeni, o băutură foarte asemănătoare cu vișinata sau caisata. Fructele se lăsau în damigeană cu zahăr și alcool după gust. Acest tip de lichior se întâlnește astăzi în zone ca Navarra, în Spania (patxaran), Marea Britanie (sloe gin), Italia (bargnolino sau prunella). Sunt sigură că țuica românească făcută astăzi din prune are la rândul ei o strămoașă uitată care se făcea din porumbar – așa mi se pare natural.

Se pare că fructele erau un vechi remediu pentru ameliorarea problemelor digestive, însă atât florile cât și frunzele erau culese pentru obținerea unor infuzii folosite de medicina populară. Ele conţin magneziu, potasiu, acizi organici, flavonoizi și kemferol cu efect antioxidant, anticancerigen și antiinflamator. — Porumbele – Beneficii, proprietati + 3 retete cu porumbe — Fructele de porumbe sunt astringente, motiv pentru care se culeg si se consuma dupa primul inghet. Porumbele pot fi mancate proaspete sau in diverse preparate.

Porumbarul, in latina prunus spinosa, este un arbust spinos, o ruda salbatica a prunului. Originar din Europa, Asia de Vest, Nord-Vest si Africa, este un arbust medicinal.Popular, porumbarul se mai numeste si coțobrei, curcudel, porombrel, scorobar, spinul-cerbului, spin sconunbar, țârn. Dacii îi spuneau colcodela, care a derivat cu timpul in corcodel, curcudel, nume care exista si astazi in diferite judete din tara.Florile si fructele acestui arbust pot fi folosite in scopuri medicinale. Ele au proprietati astringente, antioxidante, diaforetice (induce transpiratia), depurative (eliminarea impuritatilor), febrifuge (reduc febra), laxative, stomahice si diuretice.

Florile sunt albe si apar inaintea frunzelor. Fructele sunt de un albastru spre negru.Sucul din fructele necoapte este utilizat in spalatorii. Seva din scoarta de porumbar este folosita pentru a face cerneala. Mai mult de atat, ramurile porumbarului pot fi impletite si se pot crea forme interesante cu ajutorul lor. Ele sunt adesea folosite pentru a face bastoane. Lemnul este foarte bun pentru foc deoarece arde incet si nu face mult fum. Recoltare – Cand se culeg porumbele – Pentru a avea parte de cele mai bune arome, asteapta ca fructele sa fie bine coapte inainte de a le culege.

Culoarea trebuie sa fie un purpuriu inchis si fructele ar trebui sa fie moi cand le strangi usor intre degete. Este un semn bun daca au inceput deja sa cada natural.Daca le culegi pentru prepararea ginului care se consuma in mod traditional in perioada sarbatorilor de iarna, asteapta primele ingheturi. Cu toate acestea, cu noile tehnologii le putem culege mult mai devreme. Daca sunt coapte, le culegem si le bagam in congelator pentru a mima inghetul natural. Inghetul inmoaie pielita, asa ca sucul fructelor va iesi mult mai usor, aromatizand ginul, lichiorul, vinul sau dulceata de porumbe.

Pentru ce sunt bune porumbele ~ Utilizari si proprietati — Pentru ce sunt bune porumbele ~ Utilizari si proprietati – Porumbele pot fi folosite pentru a face gem, marmelada, jeleu, sirop, vin, tuica, lichior, otet si alte preparate. Fiind destul de astringente la gust, prea putine sunt persoanele care le consuma crude. Consumate dupa inghet, au un gust asemanator cu prunele uscate, doar ca sunt putin mai acrisoare. Ele pot fi consumate foarte bine dupa ce sunt inghetate, deoarece ingetul descompune unele zaharuri. Se pot conserva foarte bine la congelator sau in miere de albine.

Porumbele se adauga in unele zone in muraturi pentru o mai buna conservare a acestora si pentru culoarea minunata pe care le-o ofera.Porumbele uscate si frunzele acestei plante pot fi folosite pentru a face ceai de plante. In mod similar, florile de porumbar sunt comestibile si pot fi zaharisite sau cristalizate. Pentru iarna, fructele se usuca.Porumbele sunt recomandate in dureri de stomac, diaree, dizenterie, afectiuni renale, dischinezii biliare, guta, tuse convulsiva, in afectiuni ale inimii, pentru stimularea digestiei.

Porumbarul cu porumbe – 7 beneficii pentru sanatate – Beneficiile consumului de porumbe pot fi observate in urma unui consum regulat. Preparatele porumbarului pot fi consumate in cure. – Porumbele actioneaza ca un detoxifiant al sangelui – Florile, frunzele, scoarta de porumbar si fructele au proprietati depurative. Cu alte cuvinte, ajuta la purificarea sangelui si la detoxifiere prin indepartarea impuritatilor din fluidele corpului. Florile de porumbar in special sunt bogate in rutin si quercitin, care ajuta la purificarea sangelui.

Ceaiul din flori de porumbar previn guta si reumatismul. – Porumbele imbunatatesc digestia – Porumbele imbunatatesc digestia , amelioreaza constipatia, vindeca dispepsiile, reduc balonarea si amelioreaza simptomele de diaree, mai ales la copii.Ceaiul pregatit din 2 lingurite de flori de porumbar uscate, la o cana de apa, stimuleaza apetitul. Consumul de gem de porumbe sau marmelada trateaza indigestiile. – Trateaza rinichii si probleme ale vezicii urinare cu porumbe – Florile de porumbar si porumbele pot fi folosite pentru a scapa de retentia de lichide, pentru a trata pietrele la rinichi si alte probleme renale, datorita proprietatilor lor diuretice.

In plus, planta este utila pentru gestionarea spasmelor vezicii urinare. Mai mult, este utilizata in calmare crampelor stomacale si a durerilor nervoase. Porumbarul cu porumbe – 7 beneficii pentru sanatate – Beneficiile consumului de porumbe pot fi observate in urma unui consum regulat. Preparatele porumbarului pot fi consumate in cure. – Porumbele actioneaza ca un detoxifiant al sangelui – Florile, frunzele, scoarta de porumbar si fructele au proprietati depurative. Cu alte cuvinte, ajuta la purificarea sangelui si la detoxifiere prin indepartarea impuritatilor din fluidele corpului.

Florile de porumbar in special sunt bogate in rutin si quercitin, care ajuta la purificarea sangelui. Ceaiul din flori de porumbar previn guta si reumatismul. – Porumbele imbunatatesc digestia – Porumbele imbunatatesc digestia , amelioreaza constipatia, vindeca dispepsiile, reduc balonarea si amelioreaza simptomele de diaree, mai ales la copii.Ceaiul pregatit din 2 lingurite de flori de porumbar uscate, la o cana de apa, stimuleaza apetitul. Consumul de gem de porumbe sau marmelada trateaza indigestiile.

– Trateaza rinichii si probleme ale vezicii urinare cu porumbe – Florile de porumbar si porumbele pot fi folosite pentru a scapa de retentia de lichide, pentru a trata pietrele la rinichi si alte probleme renale, datorita proprietatilor lor diuretice. In plus, planta este utila pentru gestionarea spasmelor vezicii urinare. Mai mult, este utilizata in calmare crampelor stomacale si a durerilor nervoase. Porumbele functioneaza ca un remediu excelent pentru frumusete – Pulpa fructelor bine maturate poate fi combinata cu alte ingrediente pentru a obtine masti astringente pentru a spori frumusetea.

In plus, poti aplica extract de porumbar pe piele pentru a-i mentine elasticitatea si tineretea, deoarece este bogat in vitamina C si taninuri. Prin aplicarea de ulei de porumbar, se poate preveni aparitia vergeturilor. – Preparatele porumbarului amelioreaza oboseala si epuizarea generala – Apa infuzata cu pulbere de coaja de porumbar are un efect calmant asupra nervilor. De asemenea ajuta la ameliorarea oboselii si creste vitalitatea organismului. Extractul de porumbar amestecat cu ceai sau cu apa este de asemenea util in acest sens.

Atunci cand apar probleme de insomnie, lipsa de interes sau bufeuri din cauza menopauzei, se infuzeaza o lingurita de flori uscate de porumbar la o cana de apa clocotita, timp de 5 minute. Se strecoara si se consuma acest tonic atunci cand se raceste. — Alte tratamente naturale cu porumbe ~ Beneficii si recomandari — Pentru tratarea diareei, calmarea nervilor, ca tonic stomahic, se prepara vin de porumbe din 300 g fructe zdrobite. Peste fructe se toarna 1 l de must. Se lasa la fermentat, apoi se trage in sticle si se astupa cu dop.

Se bea zilnic cate un paharel.Pentru tratarea diareei, stimularea digestiei prin excitarea sucurilor gastrointestinale, in afectiuni ale aparatului cardiovascular, infectii ale aparatului urinar, guta cu stimularea diurezei (cu eliminare de acid uric, creatinina), tuse convulsiva si spastica, se face un decoct de porumbe. Se adauga 1 lingurita de fructe la 250 ml de apa. Se fierb fructele 20 de minute. Se strecoara ceaiul de porumbe obtinut. Se beau 2-3 cani de ceai pe zi.

Efecte secundare ale consumului de porumbe – Contraindicatii – Frunzele si semintele acestei plante contin acid cianhidric care le confera un gust usor amar. Desi nu sunt daunatoare in cantitati mici, ar trebui evitat consumul in cantitati mari.In plus, unele persoane pot fi alergice la aceasta planta. Femeile gravide si cele care alapteaza ar trebui sa consulte medicul inainte de a utiliza porumbar in scopuri medicinale. — Porumbarul, planta magica si de leac — Ca planta medicinala, porumbarul, numit stiintific Prunus spinosa, se recomanda in hemoragie, afectiuni renale, dischinezie biliara, uremie, guta, tulburari de crestere, cura de slabire.

Se mai utilizeaza, de asemenea, in convalescente postgripale, boli pulmonare, tuse convulsiva, debilitate fizica, anorexie, inapetenta, deficit imunitar.Porumbarul este un arbust salbatic din familia rozaceelor care poate atinge o inaltime de pana la trei metri, cu ramuri spinoase, flori albe si fructe mici sferice, de culoare neagra-vinetie.Creste de la campie pana sus, in zona montana, la peste 1400 de metri inaltime si, ca mare iubitoare de lumina si caldura poate fi vazuta la liziera padurilor, pe marginea drumurilor si a terenurilor cultivate, in zonele calcaroase, traind la un loc cu socul, alunul si mecesul.In scop medicinal, de la porumbar se folosesc florile, frunzele, fructele etc.

Florile de porumbar contin flavone, acizi organici, glicozide, kemferol, saruri de magneziu si potasiu si sunt recomandate ca sedativ si diuretic in tratamentul nefritelor, cistitelor si enteritelor. Florile se culeg imediat dupa inflorire, una cate una. Frunzele se culeg prin luna iulie si se recomanda in eruptii tegumentare, boli de rinichi, vezica, pentru eliminarea toxinelor din corp. Fructele numite porumbe se culeg toamna tarziu, dupa ce pica toata frunza arbustului, si se folosesc in alimentatie dar si ca remedii in diferite afectiuni.Fructele au actiune astringenta si diuretica si efect antidiareic si antidizenteric si se recomanda in dureri de stomac, diaree, dizenterie, afectiuni renale, dischinezii biliare, guta, tuse convulsiva, stimularea digestiei.

Impotriva constipatiei, ca sedativ si diuretic, se prepara o infuzie dintr-o lingurita de petale peste care se toarna 200 ml de apa clocotita. Se tine la infuzat 15 minute dupa care se filtreaza. Se pot bea doua cani de ceai pe zi.Pentru tratamentul eruptiilor cutanate, in boli de rinichi si vezica si ca depurativ se prepara un ceai dintr-o lingurita pulbere de frunze peste care se toarna 200 ml apa clocotita. Se lasa 10 minute acoperit si inainte de a-l bea, se adauga un varf de cutit de bicarbonat pentru ca mediul alcalin creat sa favorizeze eliberarea substantelor active care altfel raman „inchise” in frunze.

Impotriva tusei, pentru stimularea digestiei, in boala gutoasa se prepara un decoct dintr-o lingurita de fructe in 250 ml apa si se fierbe 20 minute. Se beau doua, trei cani de ceai pe zi.Siropul de porumbe se prepara dintr-un litru de apa in care se pun zece linguri de fructe si se fierbe 15 minute. Dupa ce se strecoara, in lichidul ramas se adauga un kg de zahar si se lasa sa fiarba pana capata consistenta smantanii.Cat este cald, siropul astfel preparat se pune in sticle mici, inchise la culoare, se astupa bine si se pastreaza la rece.

Siropul de porumbe se recomanda in afectiuni pulmonare, cate trei linguri pe zi in cure de o luna.Porumbarul este primal arbust pe care primavara il imbraca in flori albe. Se spune ca, daca porumbarul are flori multe, anul va fi bogat. In Oltenia, fetele prind martisoare de crengile porumbarului pentru ca tot anul sa fie albe la fata cum sunt florile lui. In unele zone din tara, porumbul se seamana cand infloreste porumbarul.

Porumbarul (Prunus spinosa)
Porumbarul (Prunus spinosa)
Porumbarul (Prunus spinosa)

Surse – http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/sanatate/porumbarul-planta-magica-si-de-leac-1113753

Surse – https://jorjette.ro/porumbarul-cu-porumbe/

Surse – https://ierburiuitate.wordpress.com/tag/maracine/