Petra – orasul de piatra din pustiul Iordaniei

Spread the love

Petra – orasul de piatra din pustiul Iordaniei — Petra, “orasul de piatra” ce impresioneaza pe tot pelerinul, este un sit arheologic aflat in sud-vestul Iordaniei. Orasul se intinde de-alungul poalelor Muntelui Hor, strabatand un lung defileu si intinzandu-se apoi pe laterala estica a vaii Arabah, cunoscuta sub denumirea de “Wadi Araba” – larga vale ce se intinde de la Marea Moarta si pana la Golful Aqaba. Orasul este renumit mai ales pentru arhitectura acestuia, sapata aproape in intregime in piatra muntelui pe care se sprijina majoritatea cladirilor.

Petra – o descoperire de importanta mondiala — Orasul, alaturi de intreaga zona, a ramas necunoscut lumii vestice pana in anul 1812, cand acesta a fost descoperit de catre exploratorul elvetian Johann Ludwig Burckhardt. Descoperirea exploratorului a fost descrisa intr-un sanet al lui John William Burgon drept “un oras rosiatic-trandafiriu vechi cat de jumatate de vreme”. In scurt timp, orasul a captat atentia intregii lumi. Astfel, reprezentantii monumentelor mondiale, in cadrul programului UNESCO, au descris monumentul din valea Iordaniei drept “una dintre cele mai pretioase mosteniri culturale ale omenirii”. Astfel, in data de 6 decembrie 1985, orasul antic Petra a fost declarat monument mondial.

“Rekem”, numele antic al orasului Petra, este un nume care apare in Manuscrisele de la Marea Moarta, fiind asociat si cu Muntele Seir. Pe langa aceasta marturie, istoricul Eusebiu si Fericitul Ieronim mentioneaza si ei faptul ca “Rekem” este numele nativ al orasului Petra. Acestia din urma se bazeaza pe autoritatea lui Iosif Flaviu, a lui Plinius cel Tanar si a celorlalti scriitori care au identificat orasul Petra drept capitala a nabataenilor – semiti vorbitori de limba aramaica – si centru al caravanelor ce se ocupau cu comertul.

Petra – orasul de piatra din pustiul Iordaniei

Petra – sau – ingeniozitatea comerciantilor — Flancat de pereti masivi de piatra si aprovizionat cu apa dintr-un rau se strabate periodic locul, orasul Petra nu prezenta doar aspectul de fortareata naturala si sigura, ci era situat si la intersectia celor mai importante drumuri comerciale. Astfel, prin acest nod comercial treceau drumurile spre Gaza in vest, spre Bosra si Damasc in nord, spre Aqaba si Leuce Come peste Marea Rosie, si spre Golful Persic, peste desert. Excavarile care au fost efectuate in zona au aratat ca reusita ridicarii unui oras in pustiu s-a datorat abilitatii si ingeniozitatii nabataenilor de a controla rezerva de apa, prin crearea unei oaza artificiale.

Zona este traversata de scurte rafale de ploaie, astfel incat era nevoie neaparata de controlare acestor ploi scurte pentru o buna captare a apei. Astfel, locuitorii au construit bazine, cisterne din piatra si conducte – santuri. Aceste inovatii au reusit sa adune suficienta apa pentru depasitea perioadelor de seceta. Desi in timpurile antice in orasul Petra se putea veni despre sud, prin Arabia Saudita, pe un drum ce inconjoara Muntele lui Aaron, sau traversandu-se inaltul platou muntos de nord, astazi, mojoritatea vizitatorilor intra in vale prin capatul estic al acesteia.

Petra – la pas prin orasul antic al horitilor — Intrarea in defileu, din partea estica a vaii, este una impresionanta ce uimeste pe orice trecator. Defileul numit de localnici “Siq” – “sageata” – este unul foarte ingust in inalt, pe alocuri peretii sai apropiindu-se pana la o distanta de 3-4 metri. La capatul acestui minunat defileu se afla cea mai cunoscuta si impresionanta ruina din orasul antic Petra, si anume “Al Khazneh” – Trezoreria – care este sapata in intregime in peretele de piatra auriu-rosiatica. Continuand drumul prin minunatul defileu, si trecand de impresionanta Trezorerie, la poalele muntelui numit “en-Nejr” se afla un imens “Teatru”, amplasat intr-o asa pozitie incat din el sa se vada cea mai mare parte a mormintelor din apropiere.

La capatul defileului, in punctul in care valea se deschide brusc, orasul Petra se infatiseaza in toate splendoarea acestuia, uimind pe cea abia iesit dintre stancile inguste si inalte. Amfiteatrul” a fost sapat in peretele de piatra, in timpul constructiei acestuia mutandu-se si unele dintre mormintele peste care s-a dat. In incinta acestuia se mai vad inca urmele unora dintre morminte – gropi rectangulare imprastiate. Formand aproape trei laterale complete, peretele rosiatic din piatra ofera locului conditiile perfecte cerute de un amfiteatru. Pe marginile sale, tot din piatra, au fost sapate si ridicate turnuri de observatie.

Petra – istoria unui loc unic in lume si mentionarea lui biblica — Pana acum, nici o metoda nu a fost eficienta in stabilirea inceputurilor orasului antic Petra. Unele indicii arheologice indica faptul ca orasul nu a fost ridicat de foarte mult timp, cu toate ca un sanctuar – loc de inchinare – ar fi existat pe aceste locuri inca din timpurile antice. Se crede ca aceasta parte a Iordaniei a fost locuita de catre “horiti”, probabil un neam de sapatori in piatra care locuiau in pesteri. Acestia sunt considerati stramosii edomitilor. Locuitorii ce au ridicat aceste locuri au avut multe influente asupra nabaetenilor, care si eu si-au inmormantat mortii si au adus cinstire in locasuri pe jumatate sapate in piatra.

In orice caz, faptul ca orasul Petra este mentionat in Vechiul Testament nu poate fi in totalitate verificat. De obicei, orasul Petra este identificat cu Sela, care inseamna tot “piatra”, insa, de asemenea, mentionarile nu sunt foarte clare. Pasajul biblic din II Regi XIV, 7 pare a fi mai exact. In pasajele paralele, Sela este inteleasa simplu ca “Piatra” – II Cronici XXV, 12 si LXX. Nu se stie exact cum era numit orasul de catre locuitorii sai semiti. Bazandu-ne pe autoritatea lui Iosif Flaviu, din Antichitati iudaice, IV. 7, 1- 4, 7), Eusebiu si Fericitul Ieronim, afirmam faptul ca Rekem era numele original, nume ce apare si in Manuscrisele de la Marea Moarta drept un loc proeminent al edomitilor.

In limba aramaica, Rekem apare sub numele de Kadesh, lucru ce arata ca Iosif Flaviu este posibil sa fi incurcat cele doua locuri. In scrierile aramaice, uneori apare formula “Rekem-Geya” adica numele orasului El-ji, din sud-estul Petrei. Insa capitala, cu greu ar fi purtat numele unui oras mic din imprejurimi. Informatii foarte importante au fost obtinute din sapaturile arheologice in incinta mormintelor. Astfel, mormintele au fost impartite in doua categorii – morminte nabaetane si morminte greco-romane. In cadrul mormintelor se gasesc multe influente egiptene, grecesti, romane si siriene.

Acest lucru face imposibila identificarea stilului original al locuitorilor primari ai Petrei. Lucul este sarac si in inscriptii, acestea fiind facute pe peretele de tencuiala, care, in timp, s-a deteriorat aproape in intregime. In orice caz, coborarea in timp se poate face pana in secolul al VI-lea i. Hr. Spre sfarsitul secolului al II-lea i Hr, cand populatia ptolemaica din zona a fost afectata asemenea regatului selgiucid, populatia nabaetana a venit pe aceste locuri. Din acest moment in oras incep sa aiba loc marile schimbari. Astfel, sub Aretas al III-lea (c.85-60 i HR), incep sa apara monezile imperiale. Tot acum se crede ca a fost ridicat si teatrul orasului.

Petra – in timpul ocupatiei romane — In anul 106, cand Corneliu Palma era guvernator al Siriei, acea parte a Arabiei care se afla sub conducerea orasului Petra a fost absorbita in Imperiul Roman ca parte a zonei “Arabia Petraea”. Tot in acest moment, dinasti nativa din oras ia sfarsit, orasul continuand insa sa infloreasca. Un secol mai tarziu, in timpul domniei lui Alexandru Sever, cand orasul se afla pe culmea dezvoltarii sale, are loc si sfarsitul ridicarilor masive de monumente. Oprirea brusca a ridicarii de cladiri se poate datora unei invazii neo-persane a Imperiului Sassanid.

Intre timp, centrul comercial de la Palmyra crescuse mult in importanta, atracand astfel marea parte a comerciantilor arabi, fapt ce a dus si el la o scadere in importanta a orasului Petra. Scaderea importantei sale comerciale nu a dus la parasirea orasului de catre locuitori, acestia ramanand in oras din motive religioase. Epifanie de Salamina (315-403) scrie ca in vremea sa, un mare praznic a fost tinut in orasul Petra, in data de 25 decembrie, in cinstea fecioarei Chaabou si a fiului ei, Dushara (Haereticorum, 51).

Petra – important centru religios al vremii — Nabaetanii se inchinau zeilor lumii arabe si zeitelor cultului pre-islamic, alaturi de alti cativa regi zeificati care au condus poporul. Cel mai cunoscut si popular zeu dintre toti era Obodas I, care a fost deificat imediat dupa moartea lui. Dushara era zeul masculin principal, insotit fiind de o treime de femei: Uzza, Allat si Manah. Zeii si zeitele se gasesc in multe dintre statuile sculptate in zidurile templelor. Crestinismul a patruns in orasul Petra in jurul secolului al IV-lea d. Hr., la aproape 500 de ani de la infiintarea orasului Petra drept importand centru comercial. Athanasius mentioneaza un episcop in orasul Petra, numit Asterius.

Cel putin unul dintre morminte – mormantul cu urna – era folosit pe post de biserica. O inscriptie cu vopsea rosie mentioneaza sfintirea acestui loc “in vremea celui mai sfant episcop, Jason” – inscriptie datata in anul 447. Crestinismul din orasul Petra nu a rezistat foarte mult, ca si in partea de nord a Arabiei, cauza fiind cucerirea islamica din anii 629-632. In timpul primei cruciade, orasul Petra a fost ocupat de catre Balduin I, regele Regatului de Ierusalim. Acesta a intemeiat un al doilea loc cu statut de feuda in Al Karak, punandu-i numele de “Castelul din Valea lui Moise” sau “Sela”. Acest loc a ramas sub conducerea francilor pana in anul 1189.

Petra – “Manastirea” si urmele lui Moise — Manastirea – cel mai insemnat monument din orasul Petra – dateaza din timpul secolului I i Hr. Aceasta a fost dedicata regelui Obodas I si se crede a fi fost simpozionul lui “Obodas dumnezeu.” Aceasta informatie este inscriptionata pe una dintre ruinele manastirii – in limba araba, acest monument-manastire se numeste “Ad-Deir”.Manastirea” este localizata in coltul nort-vestic cel mai indepartat al vaii Petra, in spatele Strazii cu coloane, aparand ochiului ca o macheta mai mare a Trezoreriei, aflata in defileu. “Manastirea” este monumentul cu cea mai larga fatada din intreaga vale a orasului Petra, masurand o latime de 50 de metri si o inaltime de 45 de metri. Doar usa monumentului are o inaltime de 26 de metri.

In pofida numelui, acest monument a fost sculptat in piatra pe post de mormant, insa crucile sapate in interior au dus la numele actual al locului. Ca si “Trezoreria”, aceasta este alcatuita din doua etaje acoperite de o magnifica urna. In traditia beduina, “Jebel Haroun” este identificat cu Muntele Hor, unde, fratele lui Moise, Aaron, a fost inmormantat. Multi dintre cercetatori insa resping aceasta ipoteza, identificand Muntele Hor cu regiunea de langa Kadesh-barnea, spre vest. Conform traditiei arabe, orasul Petra este locul in care Moise, in timpul calatoriei prin pustiu, a lovit cu toiagul stanca din care a iesit apa pentru poporul insetat. De asemenea, tot aici se crede ca este inmormantata si Miriam – sora lui Moise.

Petra – declinul unei istorii — Odata intrata sub conducerea romana, Petra a intrat rapid intr-un declin treptat. Astfel, importanta comerciala a acestui centru incepe sa nu mai fie una reprezentativa in lumea comertului din zona. Aceasta se datoreaza in mare parte si cresterii comertului pe mare. In anul 363, un cutremur de pamant darama multe dintre cladirile orasului, altale fiind doar grav avariate. Acest cutremur afecteaza si sistemul de colectare a apei, care asegura viata in oras. Deoarece multe dintre cladiri au devenit, cu timpul, foarte vulnerabile jafurilor, multe dintre morminte au fost pradate si multe dintre comori ratacite, ramanand astazi necunoscute.

Iordania, ţara unde se află misterioasa PetraUna dintre cele şapte noi minuni ale lumii, Petra surprinde prin monumentele şi mormintele săpate-n stâncă, prin culorile incredibil de frumoase ale defileului şi prin cadrul natural de excepţie. — Petra (oraș antic) —  este un fost oraș antic, situat în Iordania. Este unul din cele mai celebre situri arheologice din lume, datorită templelor săpate direct în stâncă, cel mai cunoscut fiind “Trezoreria” (“Al Khazneh“), în stil grecesc, cu o înălțime de 42 m, unde s-a turnat și partea finală a filmului Indiana Jones și ultima cruciadă.

În antichitate orașul se numea Rekem și apare menționat în manuscrisele de la Marea Moartă. Se presupune că a fost construit începând cu secolul al VI-lea î.Hr., de către nabateeni, un popor semitic, și a fost capitala lor până în 106 d.Hr., când a intrat în componența Imperiului Roman, devenind capitala provinciei Arabia Petrea. Orașul continuă să înflorească în următorul secol, apoi intră în declin și este abandonat, fiind distrus în 363 de un cutremur. Ruinele au devenit o curiozitate în Evul Mediu, fiind vizitate de sultanul Baibars al Egiptului în secolul al XIII-lea. Primul european care le-a vizitat și descris a fost exploratorul elvețian Johann Ludwig Burckhardt, în 1812. În 1985 Petra a fost inclusă în lista UNESCO a locurilor din patrimoniul mondial. Este și una din Cele 7 noi minuni ale lumii.

Iordania: Petra – farmecul magic al unui oraş antic — Petra (în greacă πέτρα (petra), însemnând „piatră”; în arabă البتراء, Al-Batrāʾ) este un fost oraş antic, situat în Iordania. Este unul dintre cele mai celebre situri arheologice din lume, datorită templelor săpate direct în stâncă, cel mai cunoscut fiind “Trezoreria” (“Al Khazneh“), în stil grecesc, cu o înălţime de 42 m, unde s-a turnat şi partea finală a filmului Indiana Jones şi ultima cruciadă. Situată la jumătatea distanţei dintre Golful Aqaba şi Marea Moartă, Petra se află la o înălţime cuprinsă între 800 şi 1396 de metri deasupra nivelului mării, în regiunea muntoasă Edom la est de Wadi Araba, la aproximativ trei ore de drum de la Amman. Cel mai apropiat oraş este Wadi Musa.

În antichitate, oraşul se numea Rekem şi apare menţionat în manuscrisele de la Marea Moartă. Se presupune că a fost construit începând cu secolul al VI-lea î.Hr., de către nabateeni, un popor semitic, şi a fost capitala lor până în 106 d.Hr., când a intrat în componenţa Imperiului Roman, devenind capitala provinciei Arabia Petrea. Poziţia zonei şi disponibilitatea apei au făcut ca zona să fie un loc favorabil pentru construirea unui oraş prosper. Locul este accesibil numai din nord-vest, pe o cale îngustă de munte, iar dinspre est – printr-un canion de aproximativ 1,5 km lungime şi o lăţime de până la 200 de metri, care găzduia drumul principal de acces.

Oraşul continuă să înflorească în următorul secol, apoi intră în declin şi este abandonat, fiind distrus în anul 363 d.Hr. de un cutremur. Ruinele au devenit o curiozitate în Evul Mediu, fiind vizitate de sultanul Baibars al Egiptului în secolul al XIII-lea. Primul european care le-a vizitat şi descris a fost exploratorul elveţian Johann Ludwig Burckhardt, în 1812. Mormintele de la Petra sunt săpate în canioane şi pe pereţii stâncoşi ai munţilor, în timp ce zona urbană, datorită lipsei de vegetaţie, se caracterizează printr-o mare de pietre care rezultă din prăbuşirea clădirilor, astfel încât peste tot în jur se văd roci şi pietre.

Când oraşul era în plină dezvoltare, apa a fost folosită în mod esenţial pentru consumul locuitorilor şi al animalelor şi, ulterior, a fost folosită şi în scopuri agricole. Astăzi puteţi ajunge la Petra pe jos sau călare. Cea mai caracteristică intrare este cea estică, prin “fisura” lungă şi adâncă a rocilor, numită Sik (sau Siq). La sfârşitul primei secţiuni a acestui coridor lung, se deschide deodată un spaţiu mare, unde poate fi admirat unul dintre cele mai frumoase monumente din Petra, The Khasneh la Faroun sau Trezoreria Faraonului (se pare că numele a rezultat din pură fantezie, fiind inventat de beduini), şi a cărui faţadă este adânc gravată în stâncă.

Petra a fost dezvăluită lumii moderne în 1812 de Johann Ludwig Burckhardt, un călător elveţian care, îmbrăcat în haine arabe, se autointitulase Sheik Ibrahim şi urmase drumul de la Damasc spre Egipt, prin Iordania. El auzise că în apropierea satului Wadi Musa ar fi existat nişte vestigii extraordinare într-un fel de fortăreaţă naturală. Regiunea aparţinea pe atunci Imperiului Otoman, iar străinii curioşi şi interesaţi de antichităţi – care erau considerate “Opera infidelilor” – erau trataţi cu mare suspiciune şi din cauza tensiunilor politice şi religioase de la acea vreme.

Burckhardt se prezenta atunci ca un pelerin care dorea să sacrifice un miel la profetul Aaron, al cărui mormânt, construit în secolul al XIII-lea, se credea că s-ar fi găsit dincolo de ruine, pe partea de sus a Gebel Harun. Însoţit de ghidul său, exploratorul a traversat oraşul vechi, fără a fi capabil de a se opri nici măcar un moment pentru a lua vreo notiţă sau să facă vreo schiţă. Totuşi, el era conştient de importanţă acelor vestigii şi de faptul că ruinele de la Wadi Musa erau cele ale oraşului Petra. Entuziast, el a răspândit ştirea printre rezidenţii occidentali ai Orientului Mijlociu şi Egiptului, şi a repetat informaţia în cartea sa intitulată “Călătorii în Siria şi Ţara Sfântă”, care a fost publicată doar la cinci ani după moartea sa, în 1823. În 1985 Petra a fost inclusă în lista UNESCO a locurilor din patrimoniul mondial. Este considerată una dintre cele 7 noi minuni ale lumii.

Petra – orasul de piatra din pustiul Iordaniei

Sursa — https://www.crestinortodox.ro/religie/petra-orasul-piatra-pustiul-iordaniei-67649.html

Sursa — https://ro.wikipedia.org/wiki/Petra_(ora%C8%99_antic)

Sursa — http://epochtimes-romania.com/foto/iordania-petra-farmecul-magic-al-unui-oras-antic—705