Muntele Fuji San simbolul sacru al insulei Honshu,Japonia

Spread the love

Muntele Fuji este unul dintre cei mai faimosi munti din lume. Este un con vulcanic aproape simetric fiind considerat de multi un simbol national al Japoniei.  Este venerat ca un munte sacru si a fost imortalizat in nenumarate opere de arta, cele mai cunoscute fiind „36 de vederi ale Muntelui Fuji” de Hokusai.Muntele Fuji este cel mai inalt din Japonia cu o altitudine de 3 776 m. Se afla la doar 100 de km de Tokyo, capital si cel mai mare oras al Japoniei. Este un vulcan activ ce a erupt ultima data in 1707 (cenusa vulcanica a cazut si in Tokyo).

Este situat intre prefecturile Yamanashi si Shizuoka si in zilele insorite poate fi vazut din Tokyo si Yokohama.Japonezii se adreseaza intodeanuna muntelui ca Fuji-san, dar aici „san”  inseamna „munte” si nu sufixul onorific uitilizat pentru oameni de exemplu „Tanaka-san”.Face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO, fiind ales mai degraba ca un sit de o mare importanta istorica si culturala, decat un loc de patrimoniu natural, Muntele Fuji inspirand numerosi artisti si poeti si fiind unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj.Muntele

Fuji este unul dintre cei 3 munti sacri ai Japoniei, impreuna cu Muntele Tate si Muntele Haku.  Spre deosebire de alti munti sacrii, urcarea pe Muntele Fuji nu este considerata un sacrilegiu, ci un pelerinaj important. In fiecare vara este vizitat de mii de pelerini si turistii, pe intregul munte gasindu -se altare shintoiste, temple budiste si torii (porti traditionale japoneze). Pentru religia shintoista Fuji este un munte sacru datorita credintei ca aici salasluieste zeita Sengen-Sama. Conform credintei budiste Fuji s-a ridicat din pamant in anul 286 i.Hr, dupa un cutremur care a creat si cel mai mare lac al Japoniei, Lacul Biwa. Budistii considera ca muntele este o poarta catre o alta lume.

Cea mai buna perioada pentru a urca pe Muntele Fuji este in sezonul de vara in lunile iulie si august. Pe parcursul acestor 2 luni, muntele este de obicei fara zapada, vremea este relativ blanda si cabanele montane sunt deschise pentru turisti. Muntele Fuji este o destinatie foarte populara atat in randul japonezilor cat si in randul turistilor straini. Sezonul de varf este in perioada vacantei de vara care dureaza din aproximativ 20 iulie pana la sfarsitul lunii august. Numarul cel mai mare de turisti se inregistreaza la mijlocul lunii august in timpul saptamanii in care se sarbatoreste Obon (o sarbatoare inchinata mortilor). Vizitarea in afara sezonului nu este recomandata. Alpinistii cu experienta pot incerca ascensiunea pe munte  la sfarsitul  lunii iunie sau septembrie, dar numai cu echipament specific. Din octombrie si pana la mijlocul lunii iunie urcarea pana la varf nu este extrem de periculoasa datorita vantului si a conditiilor meteorologice.

Legenda Muntelui Fuji — Potrivit legendei, intr-o zi, un taietor de bambus gaseste o fetita de dimensiunea degetului sau mare, ascunsa in interiorul bambusului pe care era pe cale sa il taie. Vazand cat de frumoasa era micuta copila, taietorul o ia acasa si o creste ca pe propria lui fiica. Acestia afla ca, de fapt, copila, pe nume Kaguya-hime, fusese trimisa de pe Luna pe Pamant pentru a fi protejata de razboiul care avea loc acolo. Imediat dupa, de fiecare data cand taia un bambus, batranul gasea in interior o bucata de aur. Foarte curand, taietorul de bambus si familia sa devin foarte bogati.

Kaguya-hime (Printesa Lunii) creste si devine o tanara de o frumusete rapitoare, primind numeroase cererei in casatorie, chiar si de la imparat. Tanara le refuza pe toate, spunand ca isi doreste sa se intoarca acasa, pe Luna. Atunci cand a venit ceasul sa se intoarca acasa Kaguya-hime i-a trimis imparatului o scrisoare si un elixir care l-ar fi facut nemuritor. Imparatul refuza si cere soldatilor sai sa urce in varful celui mai inalt munte din Japonia si sa dea foc scrisorii si elixirului, sperand ca asa va ajunge la Luna. Au urcat de muntele Fuji si au dat foc scrisorii si potiunii in varful acestuia. Numai ca, in loc sa ajunga la Luna, au pornit un foc pe care nu l-au mai putut controla. Asa a devenit muntele Fuji un munte vulcanic.

Turism Muntele Fuji — O veche zicătoare japoneză, susţine că „omul înţelept trebuie să viziteze măcar o dată în viaţă muntele sacru Fuji”, fapt pentru care, vă propun să „urcăm” împreună acest munte impunător, pentru a-i admira peisajele, dar şi a-i cunoaşte o parte din poveste. În plus, Muntele Fuji are şi o puternică încărcătură emanată de artele marţiale, fiindcă pădurile de la baza sa au fost dintotdeauna, locuri preferate de antrenament pentru generaţii întregi de samurai. Fuji Yama (muntele fără asemănare) sau Fuji San, este inclus în triada munţilor sacri ai Japoniei, alături de munţii Tate şi Haku, având o poziţie privilegiată în artele frumoase nipone, fiind menţionat într-o multitudine de poeme şi povestiri.

El se găseşte la o distanţă de aproximativ 100 de kilometri la vest de Tokyo, pe teritoriul unui parc naţional, în Insula Honshu.Muntele Fuji este accesibil pe toate traseele marcate, cu menţiunea că trebuie să ţineţi cont de faptul că exceptând lunile de vară, pe versanţii săi temperatura este foarte scăzută. Drept pentru care, este important dacă v-aţi decis să-l escaladaţi, să fiţi atenţi la hainele pe care le luaţi cu dumneavoastră. Din Tokyo, cel mai simplu puteţi ajunge la Muntele Fuji cu autobuzele speciale. Drumul durează cu aproximaţie, cam două ore.Odată aflaţi la poalele muntelui, începeţi ascensiunea, care nu trebuie să vă îngrijoreze, chiar dacă acesta măsoară peste 3.000 de metri înălţime.

Japonezii sunt de părere că drumul oferă o experienţă spirituală aparte, care te poate marca pe tot restul vieţii. Cei ce au o condiţie sportivă bună şi sunt obişnuiţi cu escaladările, pot parcurge traseul într-un interval de 2 – 3 ore. Însă majoritatea celor ce aleg să escaladeze Muntele Fuji, fac drumul în 4 – 8 ore. Pentru a nu întâmpina nici o problemă, cel mai indicat ar fi să vă încălţaţi cu o pereche de ghete solide şi să aveţi asupra dumneavoastră un echipament împotriva ploii şi neapărat ceva de purtat pe cap. Pantalonii lungi sunt obligatorii (inclusiv în cazurile femeilor), la fel şi o geacă sau un hanorac. Şi pentru a nu ignora sfaturile date, vă reamintim că anual, pe Muntele Fuji mor din cauza hipotermiei cam patru persoane.

Alte obiecte ce v-ar putea fi folositoare, sunt lanterna (pentru cazul în care vă apucă noapte pe drum), ochelarii de soare, câţiva saci de plastic (în care să puneţi eventualul gunoi pe care îl faceţi servind masa) şi desigur apa (fiindcă o ascensiune pe Fuji provoacă oricui o serioasă deshidratare). De la poalele Muntelui Fuji pornesc mai multe trasee: Shojiko, Yoshida, Suyama şi Murayama. Însă cel mai popular este cel care pleacă de la Lacul Kawaguchi, aici existând şi o mare parcare auto dar şi câteva cabane. Considerat a fi una dintre cele mai mari atracţii turistice din Japonia, muntele oferă celui ce s-a decis să-l escaladeze o panoramă deosebită, fapt pentru care foarte multe persoane aleg să înnopteze pe munte, în corturi, pentru a prinde aici răsăritul şi apusul soarelui.

În vârful vulcanului se află un crater imens, ce se impune atât prin diametru, cât şi prin adâncime. Ultima sa erupţie, a avut loc în anul 1707, când se spune că cerul, pe o distanţă de câţiva kilometri s-a acoperit de un nor întunecat de praf. Evenimentul a durat 13 zile. Pe versanţii Vulcanului Fuji, turistul întâlneşte numeroase temple shintoiste. Religia naţională a Japoniei, shintoismul (influenţată într-o oarecare măsură de budism), este un amestec original de credinţe şi se caracterizează prin venerarea naturii, a strămoşilor şi a spiritelor, nu are un întemeietor istoric şi nici o teologie organizată.

Adepţii shintoismului cred că întreaga omenire a fost creată de Tatăl Ceresc şi Mama Pământ. Drept pentru care, toţi oamenii sunt fraţi şi surori. Aceasta înseamnă că macrocosmosul este Dumnezeu, iar viaţa lui Dumnezeu este trecută de la strămoşi la părinţi, la copii, adică la noi înşine, şi, mai departe, la copiii şi copiii copiilor noştri. Viaţa fiecăruia dintre noi este o fărâmă din viaţa eternă şi noi suntem parte a Eternităţii. Altfel spus, dacă îşi respectă copiii părinţii, înseamnă că ei îşi respectă şi se roagă strămoşilor, pentru că fiinţa umană – sunt de părere adepţii shintoismului – este parte a macrocosmosului, o clipă a duratei eterne.

Shintoismul mai crede de asemenea că Dumnezeu există în tot ceea ce se numeşte natură, fapt pentru care are multe divinităţi. Fiecare munte are propria sa divinitate, fiecare râu, fluviu, chiar şi aerul are divinitatea lui, la fel şi apa. Iar cea mai importantă divinitate shintoistă este Zeiţa Amaterasu (Zeiţa Soarelui). Originea denumirii de Fuji, nu este pe deplin clarificată. Se pare că aceasta provine de la numele zeiţei focului venerate de o populaţie, care a trăit pe aceste meleaguri, înainte de colonizarea mongolă. Până în anul 1868, legea şi obiceiurile japoneze interziceau femeilor să urce pe Vârful Fuji.

La acea vreme, explicaţia unei asemenea decizii, consta în faptul că acolo unde locuiesc zeii, au acces doar bărbaţii. În realitate însă, această hotărâre a luat naştere nu numai pentru a evita ofensele împotriva sacrului, dar şi din grija pentru siguranţa doamnelor. Kimonoul şi sandalele purtate pe atunci de femei, nu erau deloc un echipament adecvat pentru o excursie atât de dificilă. Coastele Vulcanului Fuji sunt acoperite de o vegetaţie luxuriantă până la altitudinea de 2.000 de metri: pini, cedri, chiparoşi şi castani, iar la poalele sale înfloresc trandafirii şi azaleele.Şi încă un amănunt: vârful maiestuos al Vulcanului Fuji, este de secole o sursă de inspiraţie pentru pictori şi poeţi.

Legenda ne spune că acesta a luat naştere în decursul unei singure nopţi (în 286 î.e.n.), în acompaniamentul zgomotului infernal făcut de stâncile care se crăpau şi de lava azvârlită la suprafaţă. Geologii susţin însă că vechimea acestuia este cu mult mai mare şi că originile sale datează din epoca glaciară. Cât despre cele mai cunoscute fotografii şi picturi ale muntelui sfânt al japonezilor, ele îl înfăţişează cu vârful acoperit de zăpadă, pe fundalul albastru al cerului. În realitate, o astfel de privelişte se întâlneşte foarte rar: timp de zece luni pe an, piscul vulcanului este învăluit într-o perdea deasă de ceaţă. Cea mai reuşită reprezentare artistică a vulcanului o constituie seria de 36 de stampe colorate (ce-l au ca autor pe Katsushika Hokusai), care înfăţişează Fuji în ipostaze diferite.

Muntele Fuji simbolul sacru al Japoniei — O veche zicătoare japoneză, susţine că „omul înţelept trebuie să viziteze măcar o dată în viaţă muntele sacru Fuji”, fapt pentru care, vă propun să „urcăm” împreună acest munte impunător, pentru a-i admira peisajele, dar şi a-i cunoaşte o parte din poveste. În plus, Muntele Fuji are şi o puternică încărcătură emanată de artele marţiale, fiindcă pădurile de la baza sa au fost dintotdeauna, locuri preferate de antrenament pentru generaţii întregi de samurai. Fuji Yama (muntele fără asemănare) sau Fuji San, este inclus în triada munţilor sacri ai Japoniei, alături de munţii Tate şi Haku, având o poziţie privilegiată în artele frumoase nipone, fiind menţionat într-o multitudine de poeme şi povestiri. El se găseşte la o distanţă de aproximativ 100 de kilometri la vest de Tokyo, pe teritoriul unui parc naţional, în Insula Honshu.

Muntele Fuji este accesibil pe toate traseele marcate, cu menţiunea că trebuie să ţineţi cont de faptul că exceptând lunile de vară, pe versanţii săi temperatura este foarte scăzută. Drept pentru care, este important dacă v-aţi decis să-l escaladaţi, să fiţi atenţi la hainele pe care le luaţi cu dumneavoastră. Din Tokyo, cel mai simplu puteţi ajunge la Muntele Fuji cu autobuzele speciale. Drumul durează cu aproximaţie, cam două ore. Odată aflaţi la poalele muntelui, începeţi ascensiunea, care nu trebuie să vă îngrijoreze, chiar dacă acesta măsoară peste 3.000 de metri înălţime.

Japonezii sunt de părere că drumul oferă o experienţă spirituală aparte, care te poate marca pe tot restul vieţii. Cei ce au o condiţie sportivă bună şi sunt obişnuiţi cu escaladările, pot parcurge traseul într-un interval de 2 – 3 ore. Însă majoritatea celor ce aleg să escaladeze Muntele Fuji, fac drumul în 4 – 8 ore. Pentru a nu întâmpina nici o problemă, cel mai indicat ar fi să vă încălţaţi cu o pereche de ghete solide şi să aveţi asupra dumneavoastră un echipament împotriva ploii şi neapărat ceva de purtat pe cap. Pantalonii lungi sunt obligatorii (inclusiv în cazurile femeilor), la fel şi o geacă sau un hanorac. Şi pentru a nu ignora sfaturile date, vă reamintim că anual, pe Muntele Fuji mor din cauza hipotermiei cam patru persoane.

Alte obiecte ce v-ar putea fi folositoare, sunt lanterna (pentru cazul în care vă apucă noapte pe drum), ochelarii de soare, câţiva saci de plastic (în care să puneţi eventualul gunoi pe care îl faceţi servind masa) şi desigur apa (fiindcă o ascensiune pe Fuji provoacă oricui o serioasă deshidratare). De la poalele Muntelui Fuji pornesc mai multe trasee: Shojiko, Yoshida, Suyama şi Murayama. Însă cel mai popular este cel care pleacă de la Lacul Kawaguchi, aici existând şi o mare parcare auto dar şi câteva cabane.Considerat a fi una dintre cele mai mari atracţii turistice din Japonia, muntele oferă celui ce s-a decis să-l escaladeze o panoramă deosebită, fapt pentru care foarte multe persoane aleg să înnopteze pe munte, în corturi, pentru a prinde aici răsăritul şi apusul soarelui.

În vârful vulcanului se află un crater imens, ce se impune atât prin diametru, cât şi prin adâncime. Ultima sa erupţie, a avut loc în anul 1707, când se spune că cerul, pe o distanţă de câţiva kilometri s-a acoperit de un nor întunecat de praf. Evenimentul a durat 13 zile. Pe versanţii Vulcanului Fuji, turistul întâlneşte numeroase temple shintoiste. Religia naţională a Japoniei, shintoismul (influenţată într-o oarecare măsură de budism), este un amestec original de credinţe şi se caracterizează prin venerarea naturii, a strămoşilor şi a spiritelor, nu are un întemeietor istoric şi nici o teologie organizată.

Adepţii shintoismului cred că întreaga omenire a fost creată de Tatăl Ceresc şi Mama Pământ. Drept pentru care, toţi oamenii sunt fraţi şi surori. Aceasta înseamnă că macrocosmosul este Dumnezeu, iar viaţa lui Dumnezeu este trecută de la strămoşi la părinţi, la copii, adică la noi înşine, şi, mai departe, la copiii şi copiii copiilor noştri. Viaţa fiecăruia dintre noi este o fărâmă din viaţa eternă şi noi suntem parte a Eternităţii. Altfel spus, dacă îşi respectă copiii părinţii, înseamnă că ei îşi respectă şi se roagă strămoşilor, pentru că fiinţa umană – sunt de părere adepţii shintoismului – este parte a macrocosmosului, o clipă a duratei eterne.

Shintoismul mai crede de asemenea că Dumnezeu există în tot ceea ce se numeşte natură, fapt pentru care are multe divinităţi. Fiecare munte are propria sa divinitate, fiecare râu, fluviu, chiar şi aerul are divinitatea lui, la fel şi apa. Iar cea mai importantă divinitate shintoistă este Zeiţa Amaterasu (Zeiţa Soarelui).Originea denumirii de Fuji, nu este pe deplin clarificată. Se pare că aceasta provine de la numele zeiţei focului venerate de o populaţie, care a trăit pe aceste meleaguri, înainte de colonizarea mongolă.Până în anul 1868, legea şi obiceiurile japoneze interziceau femeilor să urce pe Vârful Fuji.

La acea vreme, explicaţia unei asemenea decizii, consta în faptul că acolo unde locuiesc zeii, au acces doar bărbaţii. În realitate însă, această hotărâre a luat naştere nu numai pentru a evita ofensele împotriva sacrului, dar şi din grija pentru siguranţa doamnelor. Kimonoul şi sandalele purtate pe atunci de femei, nu erau deloc un echipament adecvat pentru o excursie atât de dificilă.Coastele Vulcanului Fuji sunt acoperite de o vegetaţie luxuriantă până la altitudinea de 2.000 de metri: pini, cedri, chiparoşi şi castani, iar la poalele sale înfloresc trandafirii şi azaleele.

Şi încă un amănunt: vârful maiestuos al Vulcanului Fuji, este de secole o sursă de inspiraţie pentru pictori şi poeţi. Legenda ne spune că acesta a luat naştere în decursul unei singure nopţi (în 286 î.e.n.), în acompaniamentul zgomotului infernal făcut de stâncile care se crăpau şi de lava azvârlită la suprafaţă. Geologii susţin însă că vechimea acestuia este cu mult mai mare şi că originile sale datează din epoca glaciară. Cât despre cele mai cunoscute fotografii şi picturi ale muntelui sfânt al japonezilor, ele îl înfăţişează cu vârful acoperit de zăpadă, pe fundalul albastru al cerului. În realitate, o astfel de privelişte se întâlneşte foarte rar: timp de zece luni pe an, piscul vulcanului este învăluit într-o perdea deasă de ceaţă. Cea mai reuşită reprezentare artistică a vulcanului o constituie seria de 36 de stampe colorate (ce-l au ca autor pe Katsushika Hokusai), care înfăţişează Fuji în ipostaze diferite.

Muntele Fuji, vulcanul adormit — Muntele Fuji este cel mai înalt munte din Japonia (3776 metri), situat la aproximativ 100 de kilometri distanță de Tokyo. Muntele Fuji are forma unui con perfect simetric, fiind un simbol renumit al Japoniei, cu apariții frecvente în fotografii și reclame de promovare a turismului. În cultura japoneză, Muntele Fiji este considerat un loc sfânt, un element al naturii cu care Japonia a fost binecuvântată de către divinitate.

Muntele Fuji este un con vulcanic atractiv, mai ales pentru alpiniștii ce-și doresc să-și depășească limitele. Se pare că prima ascensiune până în vârful Muntelui Fuji avut loc în anul 663, un călugăr anonim fiind cel care a intrat pentru totdeauna în istoria zonei. Muntele Fiji și împrejurimile au fost considerate sacre încă din cele mai vechi mai timpuri și o bună perioadă de timp a fost interzis accesul femeilor.

Muntele Fuji este o formă de relief distinctivă pentru orizontul georgrafic al Japoniei. Acesta este situat pe Coasta Pacificului și este înconjurat de trei orașe mici și cinci lacuri. Sezonul oficial de alpinisim durează numai două luni, din iulie până în august și chiar și în acestă perioadă când orașele se sufocă la 40 de grade Celsius, temperaturile din Muntele Fuji ating pragul de îngheț. Alpinismul în afara sezonului oficial este foarte periculos, mai ales în lipsa experienței și a echipamentelor adecvate. Aproape toate traseele sunt închise în afara sezonului.

Vremea este imprevizibilă în orice moment al anului și au existat cazuri nefericite când turiștii au fost pur și simplu suflați de vânt de pe crestele montane. Iarna, temperaturile scad până la -40 de grade Celsius, iar pericolul de accidente crește considerabil. Din fericire, există opțini și pentru cei care nu își doresc să se aventureze până la cota 3776. Traseele de la baza muntelui sunt mai puțin abrupte, fiind potrivite unei excursii pe jos, în orice moment al anului.

Anual, pe Muntele Fuji se organizează diverse competiții, dintre care cele destinate sportivilor sunt cele mai dificile. Sportivii au finalizat urcarea Muntelui Fuji în doar două ore, în timp ce o persoană cu o pregătire fizică normală reușește să ajungă în vârf în aproximativ opt ore. De obicei, turiștii preferă să pornească în marea călătorie noaptea, pentru ca răsăritul soarelui să-i prindă în vârful Muntelui Fuji. Priveliștea este o splendoare și pare că lumea întreagă se află la picioarele tale.

De-a lungul traseelor bine delimitate din Muntele Fuji există numeroase cabane montane, une vei putea să te refugiezi în cazul în care nu vei mai putea să înaintezi. De asemeni, există numeroși comercianți care vând supe și băuturi calde, de-a lungul Muntelui Fuji.Ultima erupție vulcanică a Munelui Fuji a avut loc în anul 1707, însă activitatea sa a fost intens monitorizată de către cercetători în științele pământului. Muntele Fuji este o minune naturală în Japonia, fiind o reală provocare pentru împătimiții alpinismului.

Desigur, Fuji avea și ea o zeiță – Konohan Sakuya-hime, al cărui nume se traduce prin „Prințesa care face copacii să înflorească”, dar acest fapt nu a conferit celui mai înalt munte al țării un statut special. Mai mult decât atât, potrivit credințelor japoneze, aproape toți munții arhipelagului erau considerați moșiile zeițelor, ceea ce nu este surprinzător, deoarece este aici că sunt localizate sursele majorității râurilor și, conform tradițiilor estice, unde pot trăi creaturi feminine puternice, dacă nu chiar în imediata apropiere de locuri nașterea elementului de apă – elementul principal al începutului lui Yin.

Parcul Național Fuji-Hakone-Izu, Muntele Fuji atrage anual peste un milion de turiști în munți și în orașele din jur. Sute de mii de alpiniști încearcă să ajungă la vârful muntelui Fuji între iulie și august, mulți dintre ei sculptând muntele drept un act aproape religios, culminarea căreia este observarea răsăritului de soare la summit.

Sursa — https://radioromaniacultural.ro/japonia-fuji-muntele-sacru-al-japonezilor/

Sursa — http://www.descoperalocuri.ro/vacante-in-afara-tarii/muntele-fuji.html

Sursa — https://ro.theplanetsworld.com/2255-mount-fuji-jpn-kn-fuji-ro