Merişor (Vaccinum vitis idaea)-beneficii şi proprietăţi

Spread the love

Merişorul sau altfel spus arbustul pitic Vaccinium vitis-idaea L., asemănător cu afinul, creşte în zone montane, la altitudini de peste 1300 m; are frunze permanent verzi şi acoperă solul ca un covor.Merişorul sau altfel spus arbustul pitic Vaccinium vitis-idaea L., asemănător cu afinul, creşte în zone montane, la altitudini de peste 1300 m; are frunze permanent verzi şi acoperă solul ca un covor. Florile sunt campanulate, albe sau roşietice. Fructul de merişor este o bacă sferică, la început albă, apoi roşie, lucitoare, comestibilă, cu gust amărui, datorită conţinutului în arbutină.

Merişoarele conţin zaharuri (4-7%), acizi citric, malic, benzoic (circa 2%), provitamina A, vitaminele B1, B2, C, etc., tanin, vaccinin (un glucozid), săruri minerale, etc. Ele se consumă proaspete sau prelucrate sub formă de suc, compot, gem şi ceaiuri. În scopuri terapeutice se folosesc frunzele, fructele şi mugurii de merişor.Merişoarele au acţiune bactericidă (datorită acizilor benzoic şi citric), diuretică, antiinflamatorie şi antiinfecţioasă. Sunt un dezinfectant urinar şi lizează uraţii. Merişorul este principala specie pomicolă ale cărei extracte (din fructe, frunze, muguri) lizează (dizolvă, netezesc) uraţii.

Frunzele de merişor se recoltează în septembrie-octombrie, când conţinutul lor în substanţe active este maxim; se usucă la umbră, în strat subţire. Ele conţin arbutozidă, glicozid al hidrochinonei, hidrochinonă liberă, metilarbutozidă, flavonoizi, taninuri, ericolină, acid chinic, săruri de magneziu, săruri ale acizilor organici, vitamina C şi alte vitamine, leucoantociani şi flavonali glicozidaţi (leucocianidină, cianidină, cvercetol, derivaţi fenilpropanolici, etc.). Conţinând acid benzoic şi acid citric, frunzele – ca şi fructele – au acţiune bactericidă.

Merişor (Vaccinum vitis idaea)-beneficii şi proprietăţi

Pe traiectul căilor urinare, arbutozida şi metilarbutozida din infuzia din frunze de merişor se dedublează în hidrochinonă şi, respectiv, metil-hidrochinonă, care alături de flavonide, imprimă infuziei acţiune diuretică si dezinfectantă a căilor urinare.Totodată, frunzele de merişor au acţiune antiinflamatorie, astringentă (datorită taninului), precum şi o slabă acţiune antidiabetică.Decoctul din frunze de merişor se administrează ca diuretic şi antiseptic în tratamentul bolilor căilor urinare, îndeosebi în stări inflamatorii purulente (catar vezical, cistite, pielite, uretrite).

Datorită conţinutului în tanin, acest decoct se poate folosi şi în tratamentul diareii şi hemoragiilor. Se recomandă, de asemenea, în gută, reumatism, litiază urinară urică etc. Prepararea decoctului se face prin extracţie dublă: peste două linguriţe de frunze de merişor mărunţite se toarnă 100 ml apă rece şi se lasă timp de o oră pentru macerare la rece; după aceea lichidul se strecoară într-un alt vas, iar peste frunzele rămase se toarnă 100 ml apă clocotită şi se fierb 15 minute. Vasul se ia apoi de pe foc şi după 10 min. se strecoară conţinutul. Se amestecă ambele lichide. Se completează cu apă fiartă şi uşor răcită, până la 200 ml.

Din acest decoct se ia câte o lingură la intervale de 3-4 ore. Decoctului preparat ca mai sus, i se poate adăuga şi un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu. Decoctul din frunze de merişor (30 g), flori de albăstrele (10 g) şi lemn dulce (10 g). Se pune o lingură din acest amestec într-un vas cu 250 ml apă clocotită, se fierbe 10 minute, apoi se lasă să se răcească, se strecoară, se îndulceşte şi se ia ca diuretic câte o lingură de supă înaintea fiecărei mese principale. Pentru a mări actiunea dezinfectantă a acestui ceai şi a creşte alcalinitatea urinii, se recomandă să se ia concomitent şi bicarbonat de sodiu. Acest decoct este contraindicat în timpul sarcinii.

În tratamentul infecţiilor urinare se mai folosesc tinctura din frunze de merişor şi maceratul de glicerina din muguri de merişor. — Merișorul, tratamentul miraculos pentru numeroase boliMerișorul (Vaccinium vitis idaea – L.) este un arbust din familia Ericaceae. Crește la altitudine mare, la peste 1.300 m altitudine, în pajiști alpine sau luminișuri, mai rar în locurile umbrite, având cerințe mici față de sol. Prosperă în solurile umede și acide din Massachusetts, în Alaska. Este un arbust nativ pentru regiunile nordice temperate, boreale și arctice din Europa și America de Nord.

De fapt, este unul dintre puținii arbuști cu fructe pe care grădinarii îi pot cultiva cu succes în acele zone cu climă rece, potrivit site-ului garden.org. Este întâlnit și în regiuni muntoase din Europa Centrală și de Sud și în Asia. Denumit popular: merișor de munte, afin, afin roșu, bujor, coacăz de munte, pomușor, în România, merișorul crește în zonele înalte ale Munților Carpați, mai ales cele din Transilvania. Există două tipuri merișor: sălbatic sau american, care produce, în general, o recoltă pe an în timpul verii și cel european sau cultivat, care produce două recolte pe an, de vară (august) și de toamnă (sfârșitul lunii octombrie — mijlocul lunii noiembrie).

Este un arbust tufos, înalt între 10-40 cm, cu tulpina cilindrică și ramificată. Frunzele sunt mereu verzi, alterne, eliptice, pieloase, cu marginile răsfrânte, mai închise la culoare pe fața superioară și cu puncte negre pe spate. Florile cresc pe vârfuri sub formă de clopoței de culoare alb-roz, în raceme terminale cu două-șase flori. Fructele sunt mici, zemoase, albe la început și roșii ulterior. Merișoarele sunt considerate încă din vechime tratamente miraculoase pentru numeroase boli, cu precădere pentru cele ale tractului urinar. Impactul lor benefic a fost descoperit de către strămoșii noștri și confirmat în zilele noastre prin studii specializate.

Proprietățile medicinale sunt mai presupus de beneficiile nutriționale. Se folosesc, de asemenea, și frunzele pentru proprietățile terapeutice. Se taie ramurile care se pun la uscat, apoi se scutură frunzele prin batere. Se prepară sub formă de infuzie sau decoct. Fructele se recoltează în perioada septembrie-octombrie. Ele sunt consumate proaspete, uscate, confiate sau conservate în diferite moduri. Substanțe active sunt: arbutină, hidrochinonă, tanin, flavonoizi. Cercetătorii au descoperit că acestea conțin mai multe flavonoide decât orice alte fructe de pădure.

De asemenea, în compoziția lor se regăsesc vitamina C, vitamina A (beta-caroten), vitamine din grupa B (B1, B2, B3), precum și potasiu, calciu, magneziu și fosfor. Frunzele merișorului, mereu verzi, conțin taninuri (substanțe antimicrobiene și antioxidante), flavonoide (antioxidanți), având o acțiune puternic antiinfecțioasă. Merișoarele sunt foarte prețioase pentru efectul lor antiinfecțios extrem de puternic, fiind folosite în industria farmaceutică, la producerea de medicamente antiinfecțioase extrem de sofisticate.

Un studiu efectuat la Universitatea din Kuopio, Finlanda, a constatat că aceste fructe conțin cantități extrem de ridicate de quercetina, un flavonoid (un pigment prezent în multe fructe, legume, flori) cu proprietăți anti-inflamatorii puternice, potrivit www.healwithfood.org, fiind eficiente în calmarea durerii provocate de artrită și reducerea inflamațiilor. Preparatele din frunze sunt diuretice, litontriptice (dizolvă calculii urinari), antidiareice, puternic antiseptice pentru căile urinare. Sunt recomandate pentru afecțiuni renale (mai ales litiaze), infecții urinare, cistite acute și cronice, uretrită, leucoree, pielonefrită.

De asemenea, frunzele sunt incluse în compoziția unor ceaiuri diuretice. S-a consemnat și faptul că merișorul reduce mirosul urinei — efect benefic pentru vârstnicii care suferă de incontinență. Sucul de merișor este folosit pentru prevenirea aglomerării de bacterii printre dinții, cauza formării tartrului și a cariilor dentare. Pentru aceste afecțiuni se recomandă clătirea gurii cu infuzie de plante combinate cu frunze de merișor.Merișorul supranumit „insulina verde”, nu trebuie să lipsească din meniul zilnic al persoanelor cu diabet, deoarece au o concentrație scăzută de zahăr, și datorită proprietăților sale ajută la scăderea nivelului de zahăr din sânge, potrivit site-ului healthyfocus.org.

Totodată, frunzele și fructele pot crește acuitatea vizuală, au efecte antiseptice, antidiareice, astringente și diaforetice (provoacă transpirația).Vitamina C din fruct, împreună cu mineralele antioxidante, pot preveni gripa și guturaiul. Este indicată consumarea fructelor sub orice formă (crude sau deshidratate, suc, sos etc.) și în mai multe reprize. Ele protejează organismul de bolile cronice, în primul rând de cele cardiovasculare, prin cel mai mare conținut de antioxidanți, dintre toate fructele comune, care se regăsește în merișoare.

Consumul zilnic de coacăze de munte, cum mai sunt numite popular, formează un zid de protecție împotriva bacteriilor patogene, precum ar fi E.coli, Helicobacter pylori (responsabilă pentru ulcerul gastric), Streptococcus mutans (principala responsabilă pentru cariile dentare). Responsabile pentru aceste beneficii medicale sunt proantocianidele din merișoare, care acționează împotriva diferitelor bacterii. În plus, s-a mai demonstrat științific că merișoarele au un impact pozitiv în ceea ce privește lupta împotriva tumorilor maligne.

Un grup de cercetători din Canada au demonstrat cum celulele canceroase de la nivelul glandelor mamare erau supuse unui risc mult mai scăzut de a evolua spre tumori, dacă se consumă aceste fructe, datorită proantocianidinei, un antioxidant de 20 de ori mai puternic decât vitamina C. Datorită antioxidanțiilor, care neutralizează radicalii liberi din organism, merișoarele sunt un real sprijin pentru organism și în fața bolilor reumatice. Cura cu suc de merișoare poate să completeze și curele de slăbire: acizii organici au capacitatea de a reduce depozitele de grăsime, în doar câteva săptămâni.

Cercetări recente publicate în 2014 au arătat că un consum regulat de merișoare (indiferent sub ce formă) împiedică bacteriile să se fixeze în organism, scăzând numărul infecțiilor și întărind sistemul imunitar. — Denumiri populare: afin, afin roșu, bujor, cimișir, coacăz, coacăz de munte, poranici, smirdar, saschiu, brebenoc, cununiță.În scopuri medicale se pot colecta atât frunzele cât și fructele. Este important să avem multă grijă în timpul culegerii să nu lezăm prea tare arbuștii. Frunzele se uscă la umbră, fructele se pot prelucra proaspăt culese sau se pot conserva și prin uscare.

Substanțe active: — Planta este foarte bogată in antioxidanți, care protejează organismul de procesele degenerative de oxidare. Conține vitaminele A, B, C și E, o serie de minerale si flavonoide. Frunzele conțin taninuri și arbutină. — Utilizare: — Ceaiul din frunzele de merișor se folosește pentru tratarea problemelor renale și infecțiile tractului urinar.Consumul fructelor, produselor derivate din ele și extractelor de fructe se recomandă în cazul infecțiilor tractului urinar, afecțiunilor prostatei și problemelor renale. Se recomandă și în caz de exces de greutate, hiperglicemie, proleme cu metabolismul lipidelor, arterioscleroză sau tensiune arterială înaltă.

Trebuie să menționăm faptul că unele studii arată că consumul îndelungat și în cantități mari de merișoare crește riscul formării pietrelor la rinichi. Merișoarele au proprietăți antioxidante, întăresc sistemul imunitar, protejează organismul împotriva infecțiilor, au proprietăți vasoprotectoare, contribuie la regenerarea celulară, la detoxifiere, previn formarea pietrelor și dezvoltarea bolilor inflamatorii sau tumorale, de aceea, putem spune că au efecte preventive considerabile.

Fructele se pot consuma ca atare, în shake-uri, în salate de fructe sau ca ornamente delicioase pe prăjituri. Datorită gustului acrișor, se folosesc frecvent în sosuri sau gemuri. Din fructe se poate prepara sirop sau gem sau se pot conserva prin congelare sau uscare pentru zilele reci.

Merişor (Vaccinum vitis idaea)-beneficii şi proprietăţi

Sursa — https://bzb.ro/stire-supliment-religios/merisor-vaccinum-vitis-idaea-beneficii-si-proprietati-a1914

Sursa — https://www.digi24.ro/magazin/stil-de-viata/viata-sanatoasa/merisorul-tratamentul-miraculos-pentru-numeroase-boli-610449

Sursa — http://www.naturalherbs.ro/ro/project/merisorul-vaccinium-vitis-idaea/