Mănăstirea Vasiova si izvorul tămăduitor din capelă

Spread the love

Istoria mănăstirii începe în 1897, când credinciosul Nicolae Drăgilă din Reşiţa Română a donat o parte din averea sa Mănăstirii Călugăra (de lângă Ciclova Montană) pentru înfiinţarea unui institut de educare a fetelor, iar altă parte pentru ridicarea unei mănăstiri pe valea Gladinova. Iniţiativa de a ridica un edificiu pentru educarea fetelor este împărtăşită şi de credincioşi, care sprijinită această acţiune. În anul 1902 Nicolae Drăgilă trece la cele veşnice, dorinţa lui fiind continuată cu multă dăruire de ieromonahul Macarie Guşcă, originar din localitatea Câlnic (Reşiţa).

Ieromonahul Macarie s-a născut la data de 14 septembrie 1866, iar la vârsta de 26 ani a plecat să se închine la locurile sfinte de la Ierusalim. La întoarcere a intrat în obştea Mănăstirii Călugăra, dar la sfatul episcopului Nicolae Popeea al Caransebeşului a plecat în Ţara Românească, la Mănăstirea Sinaia, unde a fost tuns monah în anul 1902. Un an mai târziu, în 1903, se întoarce în părţile natale, încredinţându-i-se grija pentru zidirea mănăstirii de lângă Bocşa Vasiova. Aici a vieţuit 44 de ani, trecând la cele veşnice în 9 ianuarie 1947.

Faptele si frumuseţea duhovnicească a vieţii lui au avut un impact puternic asupra multor credincioşi pe care îi povăţuia neîncetat de a săvârşi fapte bineplăcute lui Dumnezeu şi folositoare oamenilor. Piatra de temelie a mănăstirii a fost pusă la 15 mai 1905 de către protopopul din Bocşa, Maxim Popovici. În numai trei luni, prin purtarea de grijă a ieromonahului Macarie Guşcă ajutat de sculptorul Petru Oancea din Vasiova, locaşul de cult a fost ridicat. Biserica mănăstirii a fost sfinţită la data de 19 iulie 1907, în ajunul praznicului Sfântului Prooroc Ilie, de către Arhimandritul Filaret Musta, alături de protosinghelul dr. Iosif Traian Bădescu (viitorul episcop al Caransebeşului) şi de un sobor de preoţi.

Mănăstirea Vasiova si izvorul tămăduitor din capelă, Sfântul Ilie de la Izvor
Mănăstirea Vasiova și-a sărbătorit cu anticipație hramul

Planul bisericii este în formă de cruce şi este zidită din cărămidă. Naosul este delimitat de pronaos prin doi stâlpi din lemn care susţin şi balconul pentru cor (cafasul). Iconostasul este sculptat în lemn de stejar, în filigran, cu motive ornamentale specific ortodoxe (viţă de vie cu struguri). Lucrarea a fost executată de o echipă de meşteri din judeţul Neamţ. În anul 1947 iconostasul a fost înfrumuseţat de pictorul Ştefan Ionescu. Deasupra pridvorului se înalţă două turle acoperite cu tablă. Pardoseala bisericii este în mozaic cu ornamente geometrice. Biserica mănăstirii are 15,5 m lungime şi 7 m lăţime.

La iniţiativa Episcopiei Caransebeşului şi sub îndrumarea monahiei Alexandrina Colibaba, stareţa de atunci a mănăstirii, în anul 1938 a început construirea unei clădiri cu etaj în formă de „L”, care să adăpostească chiliile maicilor şi ateliere de ţesătorie. În această perioadă, un rol important pentru viaţa duhovnicească a mănăstirii l-a avut ieromonahul Vichentie Mălău, vieţuitor în obştea mănăstirii Sihăstria, care a fost trimis aici pentru a întări activitatea spirituală şi pastorală în rândul credincioşilor.

Cele 100 de vieţuitoare din mănăstirea Vasiova nu s-au putut bucura prea mult de viaţa liniştită oferită de trăirea în duhul Evanghelie lui Hristos, întrucât regimul comunist, prin decretul 410/1959, avea să treacă toată averea mănăstirii în proprietatea statului desfiinţând astfel aşezământul de la Vasiova, iar personalul monahal fiind obligat să plece. Mănăstirea a fost transformată în sanatoriu TBC pentru copii, apoi într-o şcoală ajutătoare. Au mai rămas câteva maici care se ocupau de îngrijirea bisericii, adăpostindu-se în arhondaric.

După 1989 clădirea mănăstirii a fost retrocedată, iar viaţa monahală a reînflorit prin osteneala ieromonahului Ieronim Stoican şi a monahiei Filofteia Nistor. În ultimii ani s-au amenajat un paraclis de iarnă, târnosit de Preasfinţitul Laurenţiu Streza, şi un foişor de vară spaţios, amplasat în curtea mănăstirii, târnosit de Preasfinţitul Părinte Episcop Lucian în anul 2008. În prezent, mănăstirea este îndrumată de monahia Varvara Sântiuan. Vieţuitoarele se ostenesc cu grădinăritul, apicultura, ateliere de pictură şi croitorie, această mănăstire fiind o oază de spiritualitate şi duhovnicie în Episcopia Caransebeşului.

Viaţa monahală de aici a cunoscut o importantă dinamizare şi sub aspectul vieţii gospodăreşti, răspunzând cerinţelor pelerinilor ce vizitează această mănăstire. S-au amenajat spaţii de cazare pentru doritorii de linişte, care după tradiţia mănăstirească pot sta trei zile. S-a amenajat o bibliotecă şi este în curs de organizare un muzeu mănăstiresc. O evlavie deosebită acordată de pelerini şi închinători Mănăstirii Vasiova, care se mai numeşte Mănăstirea Sf. Ilie de la Izvor, se datorează existenţei unui izvor de apă cu puteri miraculoase.

Despre existenţa izvorului cu apă tămăduitoare, aflat la intrarea în sfânta mănăstire, autorul Ioan B. Mureşianu în cartea Mănăstiri din Banat relatează: „Minerul Alexe Perian şi-a redobândit vederea după ce s-a spălat pe ochi din izvorul pomenit. L-a zidit cu piatră în anul 1850 iar urmaşii ca să înveşniceasă acel moment au construit deasupra o capelă. Apa izvorului şi tăria credinţei săvârşesc apoi alte tămăduiri, iar modesta capelă a ajuns locul căutat de mulţi credincioşi şi suferinzi de toate naţionalităţile, ce veneau ca pelerini de la mari depărtări în ziua praznicului Sf. Proroc Ilie”.

„Sfântul Ilie de la Izvor”, mânăstirea din Banat ridicată în doar trei luni, acum mai bine de un secol — Amatorii de turism ecumenic au prilejul de a vizita, în zilele libere de care dispun cu prilejul sărbătorilor de Crăciun sau de anul nou, o mănăstire veche de peste un veac, a cărei piatră de temelie a fost pusă în anul 1905 de protopopul din Bocşa, Martin Popovici. Istoria lăcaşului de cult, o adevărată oază de spiritualitate pe meleagurile cărăşene, începe însă cu câţiva ani mai devreme, după ce un credincios din Reşiţa Română a donat o parte din averea sa mănăstirii Călugăra de lângă Ciclova Montană pentru înfiinţarea unui institut de educare a fetelor, iar altă parte pentru ridicarea unei mănăstiri pe valea Godinovei, pe drumul care se desprinde înainte de intrarea în Bocşa spre Ocna de Fier.

Izvorul miraculos din valea Godinovei — Mănăstirea este cunoscută şi sub numele de „Sfântul Ilie de la Izvor”, deoarece chiar la intrarea în mănăstire se află un izvor a cărui apă se spune că are puteri tămăduitoare. Legenda locului vorbeşte de un miner care şi-a redobândit vederea după ce s-a spălat pe ochi cu apă din izvor şi în semn de recunoştinţă a împrejmuit izvorul cu un zid de piatră încă din anul 1850, iar deasupra acestuia, urmaşii săi au construit o capelă.

Locul a devenit căutat de mulţi credincioşi suferinzi de diferite boli, care au venit aici pentru a se vindeca, încă înainte de ridicarea mănăstirii, mai ales la sărbătorile praznicului Sf. Prooroc Ilie şi Schimbarea la Faţă, când la izvor şi la capela construită aici ajungeau câteva mii de oameni. Lângă izvor a fost aşezată o cutie pentru donaţii şi s-a născut ideea ridicării unei mănăstiri. Obiceiul s-a păstrat până astăzi, dar numeroşi credincioşi vin la mănăstire şi în ziua de Bobotează.

O mănăstire ridicată în trei luni — Dorinţa generosului donator a fost dusă la îndeplinire de ieromonahul Macarie, plecat în tinereţe să se închine la locurile sfinte din Ierusalim. După reîntoarcerea în ţară, a fost tuns monah şi a revenit în ţinuturile natale cărăşene, unde i s-a încredinţat sarcina de a ridica mănăstirea Vasiova. A reuşit să ridice lăcaşul de cult în doar trei luni, cu ajutorul sculptorului Petru Oancea, şi a trăit aici 44 de ani, o bună parte din timp fiind dedicată povăţuirii credincioşilor. La început a fost o mănăstire de călugări, ulterior devenind un aşezământ de maici, şi a avut parte de preoţi cu mult har.

Izvorul tămăduitor din capelă, Sfântul Ilie de la Izvor — Mănăstirea Vasiova
Izvorul Tămăduirii la Mănăstirea Vasiova – 17.04.2015

Biserica mănăstirii a fost sfinţită în vara anului 1907, în ajunul praznicului Sfântului Prooroc Ilie, Biserica, zidită din cărămidă, are planul în formă de cruce, o lungime de 15 metri şi jumătate şi o lăţime de şapte metri, iar deasupra pridvorului se înalţă două turle. Naosul este despărţit de pronaos prin doi stâlpi de lemn care susţin şi balconul pentru cor, iconostasul este sculptat în lemn de stejar de o echipă de meşteri din judeţul Neamţ, cu motive ornamentale vegetale, inspirate din tradiţia ortodoxă, iconostasul vechi şi altarul au fost pictate în 1947 de către pictorul Ştefan Ionescu iar pardoseala bisericii este din mozaic, cu motive geometrice.

În 1938, stareţa mănăstirii a început construirea unei clădiri cu etaj pentru chiliile celor o sută de măicuţe şi pentru atelierele de ţesătorie. Desfiinţată de comunişti şi retrocedată Episcopiei Caransebeşului — Mănăstirea a fost închisă în 1958, întreaga avere a mănăstirii a fost trecută în proprietatea statului, aşezământul monahal a fost desfiinţat şi călugăriţele au fost nevoite să părăsească aşezământul. Au rămas doar câteva maici care au continuat să se ocupe de îngrijirea bisericii. Mănăstirea a fost transformată în sanatoriu TBC pentru copii şi apoi într-o şcoală ajutătoare, clădirea fiind retrocedată Episcopiei Caransebeşului în anii postdecembrişti.

La mănăstirea Vasiova există acum din nou o viaţă monahală, s-a amenajat un paraclis de iarnă şi un foişor de vară în curtea mănăstirii, iar cele 12 călugăriţe care trăiesc aici se ocupă cu grădinăritul şi creşterea albinelor, dar lucrează şi în atelierele de pictură, broderie şi croitorie. Mănăstirea, una din cele mai importante din Episcopia Caransebeşului, este vizitată de mulţi pelerini care găsesc aici locuri de cazare în care pot sta, după tradiţia mănăstirească, trei zile.

Există aici şi o bibliotecă şi se lucrează la amenajarea unui muzeu mănăstiresc, întregul ansamblu fiind în curs de restaurare. — Mănăstirea Vasiova iși sărbătoreste hramul an de an cu anticipație — Mănăstirea Vasiova din județul Caraș-Severin îl are ca ocrotitor pe Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul și în ajunul sărbătoririi lui, Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului a fost alături de obștea monahală și credincioșii acestei mănăstiri. Părintele Episcop a fost astăzi la Vasiova pentru a anticipa hramul și a săvârșit Sfânta Liturghie în altarul de vară al mănăstirii înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

Mulți pelerini și credincioși, dar și autorități locale au venit la acest așezământ monahal recunoscut pentru prezența izvorului tămăduitor. Despre existenţa izvorului cu apă tămăduitoare, aflat la intrarea în sfânta mănăstire, autorul Ioan B. Mureşianu în cartea Mănăstiri din Banat spune că „Minerul Alexe Perian şi-a redobândit vederea după ce s-a spălat pe ochi din izvorul pomenit”.La această sărbătoare, răspunsurile liturgice la Sfânta Liturghie au fost date de grupul psaltic „Ethos” al Episcopiei Caransebeșului.

Întotdeauna ne bucurăm să venim la această mănăstire, numită și mănăstirea Sf. Prooroc Ilie de la izvor, o mănăstire cunoscută în Banat și în toată țara, o mănăstire cu o tradiție de peste 100 de ani, în care au slujit părinți duhovnici deosebiți, care s-au remarcat printr-o viață spirituală foarte înaltă. Iată astăzi este o zi de înainte prăznuire și toată noaptea va fi una de priveghere și de rugăciune aici la mănăstirea Vasiova, pentru că în această seară se va oficia Slujba Vecerniei cu Litie, a Utreniei, Acatistul Sf. Ilie și Liturghie de noapte, iar dimineață sfințirea apei și Taina Sfântului Maslu.

Dumnezeu să primească osteneala fiecăruia și să ne ajute să ne tămăduim și sufletește și trupește, căci Mântuitorul Iisus Hristos este doctorul suprem al sufletelor și al trupurilor noastre, El ne poate vindeca și de paralizia sufletească, dar și de paralizia trupească, așa cum l-a vindecat astăzi pe slăbănogul din Capernaum”, a subliniat Preasfințitul Lucian. Piatra de temelie a mănăstirii a fost pusă la 15 mai 1905 de către protopopul din Bocşa, Maxim Popovici. În numai trei luni, prin purtarea de grijă a ieromonahului Macarie Guşcă ajutat de sculptorul Petru Oancea din Vasiova, locaşul de cult a fost ridicat.

Biserica mănăstirii a fost sfinţită la data de 19 iulie 1907, în ajunul praznicului Sfântului Prooroc Ilie, de către Arhimandritul Filaret Musta, alături de protosinghelul dr. Iosif Traian Bădescu (viitorul episcop al Caransebeşului) şi de un sobor de preoţi. Planul bisericii este în formă de cruce şi este zidită din cărămidă.

Mănăstirea Vasiova si izvorul tămăduitor din capelă, Sfântul Ilie de la Izvor
iCOANA MAICII DOMNULUI FACATOARE DE MINUNI DE LA Mănăstirea Vasiova
Mănăstirea Vasiova
Mănăstirea Vasiova

Sursa — http://188.213.19.167/~oldcaransebes/manastiri.php?manastire_id=2

Sursa — https://www.pressalert.ro/2018/12/sfantul-ilie-de-la-izvor-manastirea-din-banat-ridicata-doar-trei-luni-acum-mai-bine-de-un-secol-foto/

Sursa — https://www.episcopiacaransebesului.ro/stiri/cotidian/2020/07/manastirea-vasiova-si-a-sarbatorit-hramul-cu-anticipatie/

Sursa Videoclip — https://www.youtube.com/watch?v=RAD7grWiAMU

Sursa Videoclip — https://www.youtube.com/watch?v=znF3-2XciXc