Mănăstirea Bistriţa din Vâlcea si izvorul tămăduitor

Spread the love

Așezată în apropierea satului Bistrița din comuna Costești – Vâlcea, pe valea pitorească a râului cu același nume, Mănăstirea Bistriţa este, de peste cinci veacuri, sălaș pentru moaștele Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul. Ctitorie a boierilor Craioveşti, Mănăstirea Bistrița datează din jurul anului 1490. Prima atestare documentară a mănăstirii se păstrează în „Hrisovul de danie” datat 16 martie 1494 aparținând lui Vlad Vodă Călugărul. În anul 1497 marele ban Barbu Craiovescu a adus de la Constantinopol moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul (780-842).

Banul Barbu şi Sfântul Constantin Brâncoveanu – ctitori ai mănăstirii — Mănăstirea a fost puternic avariată de expediția condusă de Mihnea cel Rău în 1509. După înlăturarea acestuia, banul Barbu o reface cu sprijinul lui Neagoe Basarab, între anii 1515-1519. Pictura a fost atribuită meșterilor zugravi Dumitru, Chirtop şi Dobromir, de numele cărora se leagă fresca Mănăstirii Dealu de lângă Târgoviște şi executarea lucrărilor în piatră de la ansamblul Curtea de Argeș. În anul 1683 domnitorul Constantin Brâncoveanu dăruiește mănăstirii un policandru ornat cu ouă de struț, lucrat la Viena, mai multe obiecte de cult, cărți liturgice și clopotul mare care cântărește 800 kg. Tot acum a fost reparat întreg complexul monahal, așezământ zugrăvit în 1820 de banul Grigore Brâncoveanu.

Tiparnița de la Bistrița — De remarcat este faptul că în complexul monahal de la Bistrița s-a instalat prima tiparniță din Țara Românească, a ieromonahului Macarie, precum şi o legătorie de cărți bisericești. După opinia unor cercetători, aici s-a tipărit în anul 1508 „Liturghierul slavon” al călugărului Macarie, prima carte tipărită pe pământ românesc. În anul 1573 ieromonahul Eftimie, egumen al mănăstirii, a redactat în limba română primul act mănăstiresc, cunoscut sub numele de „Zapisul lui Eftimie. Un alt reprezentant al școlii slavo-române este ieromonahul Mihail Moxa care în 1620 a tipărit „Cronica Universală”, iar în 1640 „Pravila de la Govora”.

Mănăstirea Bistriţa – Vâlcea si izvorul tămăduitor
Peștera de la Mănăstirea Bistrița, numită adesea și Peștera Sfântului Grigorie Decapolitul,

Încercări și binecuvântări — În anul 1838 întregul așezământ a fost puternic afectat de un cutremur. În anul 1846 în timpul domnitorului Gheorghe Bibescu a început zidirea noii biserici. Construită în stil gotic, biserica a fost pictată de Gheorghe Tattarescu în 1850. Sfințirea bisericii s-a săvârșit la 15 august 1855 în timpul domnitorului Ştirbei Vodă.În anul 1948, prin hotărârea Sfântului Sinod, mănăstirea a fost transformată în chinovie de maici, iar apoi desființată prin decretul 410/1959. În anul 1984 episcopul Gherasim Cristea a început un amplu proces de revigorare a vieții monahale, organizând aici un centru de conservare și restaurare a icoanelor și cărților vechi.

Astăzi, mulțime de credincioși vin la Mănăstirea Bistriţa pentru a se închina moaștelor Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul și a participa la slujbele religioase. — Cuviosul Grigorie Decapolitul, sfântul cu moaşte întregi de la Mănăstirea Bistriţa, judeţul Vâlcea — În anul 1453, căzând Bizanţul sub turci, moaştele Sfântului Grigorie sunt duse în părţile Dunării, ajungând în mâinile unui dregător turc. Auzind de minunile ce se făceau la aceste moaşte, banul Ţării Româneşti, Barbu Craiovescu, le cumpără cu mulţi bani, prin anul 1498, şi le duce la Mănăstirea Bistriţa (Râmnicu-Vâlcea), ctitoria sa, unde se află şi astăzi.

Racla de argint, în care se păstrează cu sfinţenie acest odor de mare preţ, a fost lucrată la Braşov, în anul 1656. — Sfântul Grigorie Decapolitul de la Bistriţa din Vâlcea (secolele VIII-IX) — Sfântul Grigorie, ale cărui moaşte se păstrează întregi la Mănăstirea Bistriţa, din judeţul Vâlcea, s-a născut în jurul anului 780, în Isauria (Asia Mică), din părinţi ortodocşi devotaţi, anume Serghie şi Maria, şi a copilărit într-una dintre cele zece cetăţi ale Isauriei, Irinopolis, din care cauză se numeşte până astăzi „Decapolitul”.

Bizanţul fiind lovit atunci de eresul iconoclast, fericitul Grigorie, după terminarea studiilor, renunţă la nuntă şi intră în nevoinţa monahală, ostenindu-se mult pentru apărarea Ortodoxiei şi cinstirea sfintelor icoane în Constantinopol, în Asia Mică, la Roma şi în Macedonia. Nevoindu-se mult cu postul şi rugăciunea, a biruit toate cursele nevăzuţilor diavoli şi s-a învrednicit de darul facerii de minuni şi al înaintevederii. În ultimii ani ai vieţii s-a ostenit în Mănăstirea „Sfântul Mina”, aproape de Tesalonic, învrednicindu-se de harul preoţiei. Şi aici a făcut multe minuni şi vindecări de boli, vestind cele viitoare.

Renumit în tot Bizanţul pentru sfinţenia vieţii lui, la bătrâneţe, Sfântul Grigorie Decapolitul se îmbolnăveşte de hidropică şi se mută la Hristos, la 20 noiembrie, anul 842, fiind înmormântat la o mănăstire din Constantinopol. Acest mare cuvios şi mărturisitor al lui Hristos era cinstit ca sfânt şi făcător de minuni încă din viaţă. Dar şi după moarte se vindecau bolnavii la mormântul lui. Văzând aceasta, monahii acelei mănăstiri i-au scos sfintele sale moaşte din pământ şi le-au pus în biserică spre închinare şi ajutorul tuturor.

În anul 1453, căzând Bizanţul sub turci, moaştele Sfântului Grigorie sunt duse în părţile Dunării, ajungând în mâinile unui dregător turc. Auzind de minunile ce se făceau la aceste moaşte, banul Ţării Româneşti, Barbu Craiovescu, le cumpără cu mulţi bani, prin anul 1498, şi le duce la Mănăstirea Bistriţa (Râmnicu-Vâlcea), ctitoria sa, unde se află şi astăzi. Racla de argint, în care se păstrează cu sfinţenie acest odor de mare preţ, a fost lucrată la Braşov, în anul 1656. Sfântul Grigorie Decapolitul se prăznuieşte în fiecare an la 20 noiembrie. 

Sfântul Grigorie Decapolitul
Mănăstirea Bistrița. Vedere generală (jud. Vâlcea) — Perioada: 1919-1940 — Autor fișă: Laura Lăptoiu

Mănăstirea Bistriţa (Vâlcea). Se învecinează cu peştera Sf. Grigorie Decapolitul, unde se află un izvor de apă cu debit foarte mic, dar constant, care se pierde prin infiltrare în pardoseală. Începînd din anul 1940, ieromonahul Varnava Lasconi, atunci în vîrstă de 57 ani, şi care timp de 10 ani, pînă la moarte, a locuit numai în peşteră, a făcut numeroase vindecări cu această apă minunată. —  Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul, Costesti — Pestera Sf. Grigorie Decapolitul sau Pestera Lilicilor.Pestera este situata in spatele manastirii, la cca. 20 minute de mers pe jos.

Denumirea pesterii dupa numele Sfantului Grigorie Decapolitul provine de la faptul ca in timpul atacurilor otomane calugarii ascundeau moastele sfantului in pestera. Intrarea in pestera se face printr-un tunel foarte ingust si lung de cca. 14 metri. Dupa ce treceti cu brio de intrarea in pestera veti descoperi in interior o bisericuta sculptata in piatra situata pe partea stanga, impreuna cu o icona facatoare de minuni. Daca veti inainta spre galeria din fata veti intalni un izvor cu apa considerat tamaduitoare. In partea dreapta se mai gaseste o bisericuta insa construita din caramida.

In aceasta pestera traiesc si multe conlonii de lilieci astfel va recomandam mare atntie la folosirea blitz-ulu pentru a nu speria sau deranja liliecii. Pestera este considerata foarte atractiva si de catre speologi, astfel cateva galerii sunt inchise pentru cercetare. Cheia se gasteste in incinta Manastirii Bistrita. Se poate vizita pe tot timpul anului indiferent de vreme. Vedere extraordinara a Cheilor Bistritei. — Peștera sacră de la Mănăstirea Bistrița — Peștera de la Mănăstirea Bistrița, numită adesea și Peștera Sfântului Grigorie Decapolitul, este una naturală și e amplasată puțin mai sus de ansamblul monahal zidit de boierii Craiovești.

Săpată în creasta calcaroasă a Munților Căpățânii, la altitudinea de 850 m, peștera a primit numele după ce, aici, au fost ascunse moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul, în vremuri de grele încercări și nu pentru că acest sfânt ar fi trăit aici. A fost descoperită de un cioban vânător, mai înainte de a fi fost zidită sfânta Mănăstire Bistrița”. Documentar, peștera este menționată abia la începutul secolului al XVII-lea. În cronica mitropolitului Matei al Mirelor, scrisă pe la sfârșitul anului 1610, găsim scris: ”Iar noi, orfani de domn, în spelunci și munți.

Cum zice Pavel și în găurile pământului ascunzându-ne, temându-ne de înfățișarea lui Bathory Gabor; lipsiți, apăsați, maltratați, așteptând vreme de pace, dacă va fi voia lui Dumnezeu; stăpâniți deci de aceste lipsuri grozave și luptându-ne cu ele, mergând din loc în loc și întorcându-ne, am venit în Mănăstirea zisă Bistrița, unde am aflat peșteră foarte mare, în care nu puteau pătrunde vrăjmașii.” În anul 1768, izbucnind războiul ruso-turc, egumenul Grigorie ascunde în această peșteră moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul, pentru a nu fi profanate sau răpite. Astfel, peștera este menționată într-un hrisov emis de Grigorie al III-lea Ghica, domnul Țării Românești în anul 1769, an din care ajunge să fie cunoscută și sub denumirea de ”Peștera Sfântului Grigorie Decapolitul”.

Sfantul
Grigorie Decapolitul
Peștera de la Mănăstirea Bistrița, numită adesea și Peștera Sfântului Grigorie Decapolitul,
Peștera de la Mănăstirea Bistrița, numită adesea și Peștera Sfântului Grigorie Decapolitul,
Mănăstirea Bistriţa – Vâlcea si izvorul tămăduitor

Sursa — https://www.centruturistic.ro/costesti/pestera-sfantului-grigorie-decapolitul-costesti-id666.html

Sursa — https://doxologia.ro/locuri-de-pelerinaj/manastirea-bistrita-valcea

Sursa — https://mesagerulneamt.ro/2019/03/pestera-sacra-de-la-manastirea-bistrita/

Sursa — https://doxologia.ro/pateric/cuviosul-grigorie-decapolitul-sfantul-cu-moaste-intregi-de-la-manastirea-bistrita-judetul