Primul parfum modern din lume a fost creat în 1370

Spread the love

Poveste cu parfum de istorie! De la incantaţii şi arme letale, la cel mai de succes produs cosmetic — Arta preparării parfumurilor a luat naştere în Mesopotamia Antică şi Egipt, fiind mai apoi dezvoltată de romani. Armă pentru Caterina de Medici, mod de a ascunde lipsa de igienă pentru regii Franţei şi răsfăţ în exces pentru Napoleon, parfumul a fost nelipsit ca element al civilizaţiei în toate epocile de-a lungul istoriei. Omul primitiv  folosea parfum atunci când ardea răşini pentru incantaţii. Descoperirile arheologice au scos la lumină vase din perioada preistorică care conţineau urme de uleiuri aromatice de la esenţe extrase din flori şi plante.

O femeie din Mesopotamia detine titlul de primul parfumier din istorie — Primele atestări ale parfumului vin din Mesopotamia Antică. Aici, a existat şi primul parfumier, o femeie pe nume Tapputi. În jurul anului 1200 îH, în Mesopotamia, aceasta utiliza uleiuri, flori şi plante precum smirna sau chiparosul pe care le combina şi în urma distilării obţinea uleiuri aromate. Primul parfumier a rămas în istorie pentru faptul că a dezvoltat metode originale de distilare a parfumurilor, fiind considerată şi prima femeie chimist. În Epoca Antică, parfumurile aveau o altă semnificaţie, considerându-se că uleiurile aromate aveau darul de a-l apăra de rele pe cel care le purta. Pentru oamenii din antichitate uleiurile aromate reprezentau şi un mod de a-şi arăta veneraţia faţă de zei.

In Grecia a aparut primii comercianti de arome. — După spusele lui Homer, zeii Olympului i-ar fi învăţat pe oameni secretele fabricării parfumurilor şi în mitologia greacă apar numerioase scene în care zeiţele sau nimfele prepară esenţe frumos mirositoare. O legendă din acele vremuri spune că trandafirul a fost iniţial o floare albă fără parfum, până când Venus s-a înţepat într-un spin. Sângele zeiţei a dat culoarea roşie trandafirului. Cupidon a sărutat floarea şi trandafirul a căpătat parfum. Grecia a fost prima ţară în care s-a dezvoltat o adevărată industrie a parfumurilor. Aici au apărut şi primii comercianţi de parfumuri care-şi vindeau marfa în pieţele elene sau mergând din casă în casă.

Maeştrii eleni parfumieri îşi obţineau esenţele frumos mirositoare din uleiuri de măsline sau migdală, uleiuri cu aromă de crini, trandafiri şi anason. — Primul parfum modern il datoram unei regine! — Primul parfum modern din lume a fost creat în 1370. Regina Elisabeta a Ungariei a fost cea care a cerut crearea esenţei şi cea care a dat numele parfumului rămas în istorie. Legenda spune că parfumul a fost cerut de regină pentru a-l seduce pe regele Poloniei, cu care ulterior s-a şi căsătorit. ”Apa Reginei Ungariei” reprezenta un amestec de esenţe de rozmarin.

Caterina De Medici la transformat in arma letala — În perioada renascentistă, Veneţia şi Florenţa erau capitalele parfumurilor. Moda parfumurilor pătrunsese puternic în Europa şi parfumierii combinaseră reţete şi formule adunate din toată lumea. Celebra familie Medici a rămas în istorie ca fiind renumită pentru apetitul faţă de esenţele frumos mirositoare. Despre Caterina de Medici se spune că avea o adevărată obsesie pentru parfum. A avut un parfumier personal, Renato din Florenţa pe care l-a adus în Franţa unde a deschis primul magazin de parfumuri din Paris. Legendele spun că celebra de Medici ar fi folosit parfumurile în scopuri diabolice, cerându-i alchimistului personal să creeze bijuterii în care erau ascunse otrăvuri mascate sub arome parfumate.

Lipsa igenei si mirosurile neplacute acoperite cu arome speciale — Parfumul era folosit excesiv la curţile regilor Franţei. În timpul regelui Henric al III-lea erau parfumate inclusiv animalele de companie, precum câinii sau papagalii. Ludovic XIV şi Ludovic XV au fost şi ei mari consumatori de parfumuri. Cum nu făceau baie prea des de frica bolilor, nobilii mascau lipsa de igienă şi mirosul urât cu cantităţi impresionante de parfum, scrie Adevărul.ro. Curtea regelui Ludovic al XV-lea a fost numită ”curtea parfumată”, deoarece parfumurile erau folosite excesiv atât pe curteni, cât şi pe mobilierul din încăperi , haine sau animale.

În secolul al XVIII-lea se parfuma totul: trupurile, veșmintele, accesoriile. Dar va mai trece încă un veac până la apariția pulverizatorului. Ultima etapă revoluționară din istoria parfumului este plasată la sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu dezvoltarea industrială ale cărei consecințe sunt considerabile: fabricarea produselor de serie, înființarea marilor magazine, dar mai ales apariția primelor produse de sinteză, determinată de dezvoltarea chimiei organice. Aimé Guerlain, fiul întemeietorului dinastiei Guerlain, concepe în 1889 primul parfum care alătura elemente naturale și elemente de sinteză – vanilină și cumarină – acesta fiind practic momentul care marchează nașterea parfumeriei moderne.

Astăzi, folosim parfumul în același fel ca în urmă cu 3.000 de ani, aplicându-l pe piele, pe îmbrăcăminte sau pentru împrospătarea aerului din încăperi. În ultimele decenii, a devenit regele produselor cosmetice. Unele costa zeci de mii de euro, pe altele le găsim şi la preţuri decente. Cu alte cuvinte, toată lumea îşi poate permite să miroase bine. — Istoria parfumului: de la răşini şi ierburi aromate, la picătura de Chanel No. 5,– No I — Scorţişoara şi mirul domină Antichitatea, garofiţa năuceşte Evul Mediu, iar vanilia cucereşte, în Renaştere, lumea europeană.

Începutul sec. 19 face loc aromelor uşoare, iar al sec. 20, parfumurilor grele. — Cuvântul „parfum“ vine din latinescul „per fumum“, care se traduce „prin fum“ sau „prin intermediul fumului“. Asta pentru că la începuturile lui, parfumul nu a fost altceva decât o fumigaţie obţinută dintr-un amestec de răşini, ierburi şi lemne aromate, cu care se parfumau templele şi lăcaşele de cult sau care se folosea în ritualuri magice. La egipteni, în vremea Cleopatrei, erau la modă conurile de ulei parfumat (parfum solid). Se aşezau în vârful capului şi, în contact cu căldura, se topeau.

Pe lângă mirosul pe care îl împrăştiau, aveau şi un rol medical, apărau tinerele egiptene de temperaturile ridicate. E posibil ca acest detaliu să fie o extravaganţă a vremii. Nu e obligatoriu ca toate femeile din perioada respectivă să-şi fi pus asemenea conuri pe cap. Parfumurile din spaţiul egiptean sunt parfumuri grase, cu o bază uleioasă (erau macerate în grăsime diverse flori, seminţe), foarte rezistente. De la egipteni rămân tehnicile de extracţie şi tot de la ei şi prima paletă de machiaj cunoscută în lume, paleta Narmer.

Pe o parte era narată o victorie a Faraonului, iar pe cealaltă, uşor adâncită, erau puse diverse plante tinctoriale sau pietre semipreţioase sfărâmate (malahit), amestecate cu puţin ulei, pentru a se obţine fardul de ochi verde. Parfumul de Mendes este parfumul egiptean prin excelenţă (scorţişoară, mir, răşini).  Grecii pun accent pe recipiente (miresele le primeau ca dar în momentul căsătoriei), jertfesc parfumuri pe altarul Afroditei, înmiresmează templele şi marile banchete şi tot ei utilizează ca aromă irisul (extras din bulb, nu din floare). 

Alexandriei i se datorează flaconul de sticlă, experimentele olfactive sunt îmbogăţite cu santal, nucşoară, scorţişoară, nard (aduse de Alexandru Macedon din Extremul Orient) şi ambră gri, folosită ca stabilizator al aromelor. Ambra gri (dejecţia de caşalot) este descoperită de Alexandru Macedon în timpul campaniilor sale în Extremul Orient.  Romanii aduc ca noutăţi în rândul ingredientelor sarea şi mierea şi folosesc mult grăsimile de provenienţă animală – mosc, zibetă, castor, ambră gri. Tot acum apar primul fond de ten (ceruza sau carbonatul de plumb, folosit şi în pictură), sclava pe post de atomizor şi ideea asocierii parfumului cu statutul social.

Ce era sclava pe post de atomizor? Pentru că parfumurile, în Roma antică, nu erau dotate cu pulverizatoare, doamnele romane foloseau în acest scop o sclavă. Aceasta trebuia să aibă o dantură perfectă şi o respiraţie curată, pentru a-şi pulveriza stăpâna cu uleiul pe care-l ţinea în gură. Mai jos, un filmuleţ cu modul în care era preparat parfumul în Roma antică. Florile erau bătute la teasc, uleiurile amestecate, se adăuga o notă personală, sare, miere, erau cântărite, puse în flacoane (de ceramică) şi apoi dăruite. În cazul de faţă, Eros îi oferă Afroditei „poţiunea“ magică. 

Animation d’une fresque de Pompei / Pompei fresco animation —- Animația unei fresce Pompei / animatie fresca Pompei

Curiozitate: Moscul animal este considerat o delicatesă în lumea parfumeriei. Se spune că fiecare parfumeur are în rezerva sa secretă o punguţă de mosc. A fost utilizat de la Chanel până la Guerlain, iar în epoca contemporană a fost scos din compoziţie şi înlocuit cu produse modificate. Acest tip de mosc provine de la un cerb care trăieşte pe culmile înalte din Himalaya şi în provincia chineză Sichuan şi este produs doar în perioada de rut.

Trebuie prins de viu, omorât, după care i se extrage punga respectivă. Este folosit ca notă de bază în parfumerie, dă un miros carnal, sexual, senzual. Astăzi, cerbul purtător de mosc a devenit un animal protejat de lege.  — Concluzie: Atât romanii, cât şi grecii rămân tributari Egiptului antic. Parfumul are conotaţii sacre, magice şi erotice. Plus terapeutice. Dacă e să aruncăm o privire în prezent, lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Să luăm doar trei exemple: fumigaţiile cu tămâie din biserici, lumânările parfumate sau diversele odorizante pentru spaţiile închise, folosirea unui parfum înainte de a merge la o întâlnire. Şi tot aşa.  

Istoria parfumului: de la răşini şi ierburi aromate, la picătura de Chanel No. 5. — (II) — Evul Mediu, Renaşterea, Barocul, secolul XIX şi începutul secolului XX aduc arome noi, poveşti noi şi creatori noi. Miroase a vanilie, agrume şi lavandă, apar primele parfumuri moderne şi, odată cu ele, campaniile de publicitate. Creştinii asociază parfumul cu decadenţa trupului, cu sexualitatea, iar bizantinii cu reputaţia urât mirositoare. Dacă la romani să miroşi bine însemna să ai o poziţie socială privilegiată, la creştini şi la bizantini, să miroşi bine presupunea să ai o poziţie socială „compromisă“.

Evul Mediu este invadat de garofiţe, o floare foarte prezentă în grădinile timpului, de combinaţia de cimbru şi lavandă şi, în general, de aromele florale. Tot acum, mai exact în 1370, apare primul parfum cu o bază de alcool, „Apa Reginei Ungariei“, creată de nişte călugări dominicani. Rozmarinul este ingredientul principal.  Renaşterea şi Barocul sunt inundate cu arome din Veneţia şi din Lumea Nouă. Italienii şi spaniolii utilizează pentru prima dată vanilia în parfumerie, iar francezii naturalizează arome ca iasomia şi irisul. Farmacia Santa Maria Novella din Florenţa devine celebră.

Călugării de la Santa Maria Novella sunt cei care îi creează Caterinei de Medici un parfum inspirat de citrice, cu un miros predominant de portocale. În această perioadă apare ideea de a-ţi parfuma hainele, doamnele se accesorizează cu bijuterii parfumate şi poartă pe sub fuste săculeţi înmiresmaţi. Dispare, însă, ideea de a te spăla. Teama de apă are drept cauză epidemiile de sifilis. Începutul şi mijlocul sec. XIX miros a ape uşoare, florale, a citrice şi lavandă. În 1806, francezii fac cunoştinţă cu Apa de colonie imperială, preferata lui Napoleon şi a lui Joséphine (încă nu se făcea diferenţa între parfumurile masculine şi cele feminine), iar Houbigant devine furnizor oficial al Caselor regale.

De-aici îşi procura şi Regina Maria parfumul. Houbigant produce şi primul produs de sinteză, cumarina. Moscul animal este uitat şi înlocuit cu arome obţinute artificial, menite să seducă olfactiv şi să ofere nasurilor pretenţioase un cocteil sofisticat de arome.  În 1889, Aimé Guerlain creează primul parfum modern, Jicky, pentru care utilizează ca esenţe cumarina şi vanilina obţinute prin sinteză. A fost considerat destul de dur, dar bărbaţii din epocă l-au apreciat. Vedeta Casei Guerlain rămâne, însă, Shalimar (1925), care a avut ca „target“ clientele din America.

Se spune că Shalimar s-ar fi născut printr-o eroare, Jean Guerlain a răsturnat, din greşeală, vanilină de sinteză peste Jicky. Parfumeurii rivali nu au crezut povestea. Astăzi, ambra a dispărut din compoziţie, parfumul fiind recreat. O femeie fără parfum este o femeie fără viitor“, spune Coco Chanel, inspirată de o butadă preluată de la Paul Valéry. Ernest Beaux, parfumeurul ţarilor, este cel care a lucrat compoziţia faimosului Chanel N° 5. I-a prezentat creatoarei de modă mai multe mostre, iar ea a ales mostra cu nr. 5. Parfumul şi-a câştigat notorietatea prin două detalii: compoziţia şi flaconul.

În ’21, anul lansării lui, compoziţia lui era următoarea: Note de vârf majore (durează în jur de 30 de minute/ o oră): aldehide, minore: bergamotă, lămâie, neroli. Note de mijloc majore (se dezvoltă treptat şi se simt cam după o oră, două): ylang, ylang, minore: iasomie, trandafir, lăcrimioare, iris pallida. Note de bază majore (rezistă până la sfârşitul zilei, este ceea ce se simte pe haine şi după câteva zile): vetiver (pământ şi lemn), minore: santal, cedru, vanilie, ambră, zibetă, mosc. Din compoziţia de azi lipsesc zibeta şi moscul.

 Cât despre flacon, designul lui este de inspiraţie art deco şi este cunoscut ca sticla farmaciştilor.  Curiozitate: Parfumul conţine 20% – 30% de concentrat diluat în alcool de 96° , apa de parfum 10% – 20% de concentrat diluat în alcool de 90°, iar apa de toaletă, 10% diluat în alcool de 90°. Parfumeurii parizieni recomandă folosirea apei de parfum sau de toaletă dimineaţa, iar parfumul, seara. Ideal este să fie din aceeaşi gamă.

Oamenii de ştiinţă au descoperit originea mirosului parfumului reginei din Saba — O echipă de cercetători de la Institutul de Chimie din Nisa (CNRS / UNS – acronimul francez), condusă de Nicolas Baldovini, a descoperit care sunt componentele parfumului folosit de Regina din Saba: două molecule care se găsesc în natură, numite “acizi olibanici”, care dau mirosul de tămâie. Rezultatele acestei lucrări au fost publicate în revista Angewandte Chemie Internaţional Edition. Tămâia (numită, de asemenea, oliban, termen derivat din limba arabă Al-Luban – “lapte” -, făcând referire la substanţa lăptoasă extrasă din copac), este răşina unor specii de arbuşti din specia Boswellia din Africa de Nord, Somalia şi Arabia de sud (Oman), care – prin încălzire – emană un miros plăcut de balsam.

Se obţine din scoarţa arbuştilor prin crestare şi solidificare sub forma unor boabe neregulate de culoare roşiatică sau gălbuie, care dau naştere unuia dintre cele mai vechi parfumuri din lume, folosit de peste 6.000 de ani în toate civilizaţiile din Mesopotamia până în prezent. — În ciuda istoriei sale lungi, până în prezent a fost necunoscută natura exactă a moleculelor care dau tămâii acest parfum caracteristic. — Baldovini şi echipa sa au fost capabili să identifice doar o parte din substanţele odorante prezente în parfum, având dificultăţi să le găsească pe cele aflate în cantităţi foarte mici.

Cercetătorii au folosit trei kilograme de ulei esenţial de tămâie din Somalia, izolând o probă purificată de aproximativ un miligram din două componente odorante printr-o serie de distilări, extracţie şi cromatografie. Ulterior, la studiu au participat mai mulţi cercetători instruiţi să recunoască mirosul caracteristic de tămâie, deoarece numai nasul uman este suficient de sensibil pentru a detecta aceste componente în cantităţi mici dintr-un amestec. Apoi, a fost necesar să se determine structura moleculară a acestor compuşi prin rezonanţă magnetică nucleară. Moleculele care dau mirosul special de tămâie au fost identificate ca acizii cis şi trans -2-octylcyclopropan-1-carboxilic.

În continuare, echipa a sintetizat fiecare dintre aceşti doi compuşi (acizi olibanici) şi au demonstrat că erau identici cu componentele naturale. Cu această descoperire, parfumierii au acum posibilitatea să producă aceste molecule în mod artificial. — 3 lucruri pe care nu le știai despre istoria parfumurilor — Lumea parfumurilor ne poate purta în locuri minunate și poate dezvălui povestea fiecăreia dintre noi. Cu toate acestea, există înca multe informații interesante despre parfumuri care așteaptă să fie descoperite. Să ne întoarcem înapoi în timp și să aflăm unde a început totul!

1 – Cum au aparut parfumurile — Există diferite teorii cu privire la originea acestora, dar cel mai frecvent sunt menționați în aceeași măsură mesopotamienii, perșii și egiptenii ca fiind primii creatori de parfumuri din lume. Primul producător de parfumuri cunoscut a fost o chimistă numită Tapputi, care a creat primul parfum cu smirnă, uleiuri și flori în Mesopotamia babiloniană. În Egipt, cu aproape 4000 de ani în urmă, oamenii foloseau parfumul în diferite situații, de la ceremonii religioase până la preparate de înmormântare și chiar pentru uzul zilnic.

Parfumul era considerat a fi sudoarea zeului soare Ra, fiind, prin urmare, considerat ca fiind un simbol sfânt. Egiptenii aveau chiar un zeu al parfumurilor numit Nefertum, care purta coroană de flori făcută din nuferi, unul dintre cele mai comune ingrediente din industria parfumurilor folosite în prezent. Perșii au fost, de asemenea, mari admiratori ai parfumurilor, fiind folosite în mod frecvent ca simbol al statutului politic. Aceștia le utilizau într-o asemenea măsură încât era ceva obișnuit ca regii să apară alături de sticle de parfum în picturile persane!

Abia mai târziu când grecii și romanii au preluat Persia și s-au familiarizat cu parfumul, acesta a început să fie considerat ca o formă de artă. Ulterior, s-a răspândit treptat  în întreaga lume, iar în 1190, când parfumul și-a făcut apariția în Paris, a început să se dezvolte și comercializarea sa, înflorind în industria masivă din zilele noastre. — Care a fost primul parfum din lume? — Semnificația și statutul parfumului s-au dezvoltat în mod diferit în diferite țări, astfel încât au existat multe tipuri de arome care au fost considerate parfumuri cu mult înainte de introducerea primului parfum modern.

Maghiarii au fost cei care au elaborat în cele din urmă parfumul modern purtabil, realizat din uleiuri parfumate amestecate într-o soluție de alcool. Primul parfum realizat pentru uz personal exclusiv a fost pentru Regina Elisabeta din Ungaria și era cunoscut în întreaga Europă sub denumirea de Apă ungurească. Parfumul era alcătuit în principal din ingrediente naturale, cum ar fi rozmarinul și cimbrul. — Care sant cele mai scumpe ingrediente din lume — S-ar putea să nu te aștepți la asta! Cele mai bune și mai scumpe parfumuri sunt făcute din uleiuri absolute, o combinație de amestecuri concentrate, foarte aromatice și uleioase, extrase din plante sau anumite flori.

Ingredientele naturale sunt cele mai scumpe deoarece sunt de obicei foarte rare, extrem de dificil de obținut sau foarte strict reglementate. Cele mai costisitoare ingrediente din lume sunt iasomia, trandafirul bulgăresc, oud(lemnul de agar), mosc-ul și orris-ul(rădăcina de iris). Cel mai scump ingredient din lume este ambergris, o substanță produsă în sistemul digestiv al cașaloților. Prețul ridicat al unui ingredient poate fi, de asemenea, datorat faptului că sursa naturală a fost pierdută, ca și uleiul natural oud sau dacă ingredientul este în afara sezonului, asemenea ylang ylang-ului din Madagascar.

Sursa — https://a1.ro/news/inedit/poveste-cu-parfum-de-istorie-de-la-incantatii-si-arme-letale-la-cel-mai-de-succes-produs-cosmetic-id484933.html

Sursa — https://dinviata.ro/istoria-parfumului-de-la-rasini-si-ierburi-aromate-la-picatura-de-chanel-no-5-ii/

Sursa — http://epochtimes-romania.com/news/oamenii-de-stiinta-au-descoperit-originea-mirosului-parfumului-reginei-din-saba—252896

Sursa — https://ro.oriflame.com/beautyedit/health-beauty/three-things-you-didnt-know-about-the-history-of-perfume

Sursa Videoclip — https://www.youtube.com/watch?v=HNknMlVJ1BY