Istoria si Misterioasa viaţă şi moarte a lui Tutankhamon

Spread the love

Istoria si Misterioasa viaţă şi moarte a lui Tutankhamon — Tutankhamon-n.1341 î.e.n-d.1323 î.e.n — Tutankhamon (n. 1341 î.Hr. – d. 1323 î.Hr.) a fost un faraon din dinastia a 18-a, conducătorul Egiptului între anii 1332 î.Hr. – 1323 î.Hr, urcând pe tron la 9 ani. El este fiul faraonului Amenhotep IV (Akhenaton) și al reginei Kiya, făcând parte din Noul Regat, dinastia a 18-a, numită și Epoca de aur a faraonilor.Băiatul faraon s-a născut în anul 1341 î.Hr. în orașul Aketaton (“Orizontul lui Aton“). La vârsta de 7 ani Tutankhamon a luat-o de soție pe frumoasa Ankesenamon (“Ea trăiește pentru Amon”), sora sa vitregă.

Doi ani mai târziu, fratele său mai mare,Smenkhkare moare, tronul revenindu-i lui. A abandonat cultul tatălui său, revenind la zeii tradiționali. În al doilea an de domnie, Tutankhamon părăsește Tel al-Amarna, efemera capitală întemeiată de Akhenaton, și se instalează la Memfis, aproape de actualul Cairo. Face din el centrul administrativ și, în același timp, își schimbă numele din Tutankhaton, „imagine vie a lui Aton”, în Tutankhamon, „imagine vie a lui Amon”, marele zeu al Egiptului, adorat în temple de la Karnak până la Teba, capitala religioasă. Demolarea monumentelor închinate lui Aton începe.

Sanctuarele sunt demontate rând pe rând, blocurile lor de piatră fiind refolosite în noile construcții. Tutankhamon pune să se decoreze unii pereți ai templelor de la Karnak și Luxor, închinate lui Amon, și să se ridice numeroase statui ale zeului și ale lui însuși. Pe plan extern, au avut poate loc două expediții militare, una în Orientul Apropiat, cealaltă în Nubia.Numele oficial Tut-ankh-Amon era Nebkheperure numele Tutankhamon fiind unul foarte personal și mai puțin important.Celebritatea postumă a lui Tutankhamon se datorează mormântului său din Valea Regilor de lângă Teba, descoperit în 1922 de britanicul Howard Carter, singurul mormânt al unui faraon care timp de 3.200 de ani a scăpat neprofanat și nejefuit.

Moartea lui Tutankhamon  — Tutankhamon a murit la vârsta de 18 ani. Se presupune că ar fi fost ucis printr-o lovitură la cap,dar există mai multe teorii. Suspectul principal ar fi fost Ay, succesorul său, al cărui motiv consta în preluarea tronului. O radiografie indică un cheag de sânge în craniul său.În anul 1925, mumia lui Tutankhamon a fost deschisă și analizată de către echipa lui Howard Carter. În 1969 și 1986, ea a fost supusă razelor X; în anul 2005, mumia a fost testată cu scanerul. Radiografiile indică mai multe fracturi, dar se presupune că acestea au fost produse de către echipa lui Carter.

Radiografiile arată că Tutankhamon era sănătos și nu avea nici o urmă de infecție, ceea ce indică faptul că el nu a murit din cauze naturale. O radiografie a capului său prezintă un cheag de sânge în zona cefei, ceea ce ar dovedi presupusa lovitură la cap.Dar cine a fost ucigașul? Mulți consideră că suspectul principal era chiar soția sa, Ankesekhamon. În apropierea mumiei sale s-au găsit doi fetuși morți, probabil fiii săi (unul ar fi murit la naștere; celălalt – la câteva zile după naștere).O tomografie a mumiei indică faptul că Tutankhamon avea coloana strâmbă, ceea ce ar putea însemna că faraonul nu-și putea mișca capul. Acest fapt ar putea reprezenta cauza care a dus la moartea fiilor săi. O variantă este aceea că faraonul ar fi fost ucis de către soția sa deoarece nu putea să aibă copii sănătoși din cauza stării sale de sănătate.

Însă, bazat pe imaginile transmise de-a lungul vremii, aceasta își iubea soțul foarte mult, fapt care face imposibilă crima. Deviația coloanei ar fi putut fi provocată la îmbălsămare.Un alt suspect este Maya, un servitor al faraonului. Dar și despre acesta se presupune în unele teorii că ținea la faraon și că este cel care a distrus documentele care indicau locul mormântului său.Un alt suspect este generalul Horhemheb. Totuși, dacă acesta ar fi fost ucigașul, i-ar fi luat imediat locul pe tron; în plus, acesta era cel care îl instruia pe faraon.În fine, un alt suspect este vizirul său, Ay. Acesta l-ar fi ucis pentru a prelua puterea, fapt care s-a și întâmplat.

În anul 2005, o echipă de la ‘National Geographic’ condusă de către arheologul Zahi Hawass, a analizat mumia prin scanare. S-au descoperit foarte multe fracturi produse de către Carter. Cutia toracică lipsea, mumia avea o gaură la cap, o gleznă de-a sa era înfășurată, posibil datorită unei fracturi, iar un dinte sănătos era ieșit lateral.Pe lângă asta, s-a descoperit că piciorul stâng era fracturat, iar rotula lipsea, ceea ce poate indica o căzătură. Rana de la picior s-a cangrenat, provocându-i moartea. Căzătura i-ar fi afectat și cutia toracică, ceea ce înseamnă că i-a fost scoasă la îmbălsămare.

Gaura de la cap ar fi putut fi produsă la îmbălsămare. Atunci când creierul i-a fost scos, ar mai fi rămas o cantitate mică în interiorul craniului; restul creierului a fost scos prin peretele craniului, iar cheagul de sânge nu e altceva decât o urmă de rășină, de ulei. Însă unii cercetători cred că fractura s-ar fi produs la îmbălsămare și că teoriile cum că Tutankhamon ar fi fost lovit în cap sau că a fost otrăvit sunt false. Chiar dacă a avut coloana strâmbă sau s-a accidentat la piciorul stâng, Tutankhamon ar fi rezistat, fiind foarte sănătos și viguros, afirmă cercetătorii. Moartea sa rămâne în mare parte un mister.

Recent, grație unui studiu genetic major, efectuat pe mai mulți membri din familia lui Tutankhamon, cercetătorii au descoperit că acesta avea anumite malformații la nivelul picioarelor.În afară de o afecțiune a oaselor picioarelor de care suferea, numită maladia Kohler II, faraonul Tutankhamon avea picioarele grav deformate, astfel încât era nevoit să se deplaseze cu ajutorul unui baston.Celui de-al doilea deget de la piciorul drept al faraonului îi lipsea osul mijlociu, fiind astfel mai scurt, iar laba piciorului stâng era îndoită înspre interior, faraonul călcând pe gleznă, nu pe talpă.

Această afecțiune a piciorului necesită încălțăminte special fabricată. Cu ajutorul unor curelușe din piele, piciorul faraonului era menținut în poziția corectă, pentru ca acesta să nu se deplaseze târându-și piciorul bolnav. O “autopsie virtuală” realizată asupra rămășițelor faraonului egiptean Tutankhamon a arătat că părinții săi au fost frate și soră și că, din cauza incestului, el s-a născut cu o deformație la picior și avea șolduri feminine. Aceste informații au fost dezvăluite în filmul documentar “Tutankhamun: The Truth Uncovered”, care va fi difuzat de BBC One pe 26 octombrie.

Masca mortuară a lui Tutankhamon, acoperită cu aur, arată imaginea unui faraon care sugerează putere și frumusețe regală, însă în realitate el avea dinții ieșiți în exterior, o deformație la picior (la talpă) și șolduri feminine. Mai mult, în loc să fie pasionat de cursele carelor de război, el mergea șchiopătând, sprijinindu-se mereu într-un baston, în tot timpul domniei sale din secolul al 14-lea Î.Hr.“Autopsia virtuală” realizată de oamenii de știință a fost compusă din analiza a peste 2.000 de scanări computerizate și a fost combinată cu analizele genetice ale familiei lui Tutankhamon. Astfel s-a constatat că părinții săi au fost rude de gradul 1, adică frate și soră, fapt care a dus la apariția unor dereglări hormonale în cazul său.

De asemenea, este posibil ca istoria familiei sale să fi dus la moartea lui prematură, în timpul adolescenței, scrie Daily Mail.Până în prezent, conform miturilor, faraonul ar fi murit din cauza unor accidente în timpul curselor de care de război sau chiar ar fi fost ucis, deoarece în craniul său fuseseră găsite fracturi care sugerau aceste ipoteze. Acum însă, oamenii de știință cred ca Tutankhamon ar fi murit din cauza unor boli, deoarece handicapul de la picior nu îi permitea să participe la curse.Albert Zink, cercetător de la un institut din Italia, este cel care a folosit amprentele genetice și a făcut teste ADN, descoperind astfel că mama lui Tutankhamon a fost sora lui Akhenaten, care a fost tatăl său.

În Egiptul antic, incestul era tolerat, iar oamenii nu știau că există urmări genetice asupra copiilor rezultați din astfel de relații. “De asemenea, el dezvoltase boala Kohler, adică moartea oaselor, în timpul adolescenței, fapt care i-a provocat probabil dureri foarte mari. Știm că acest om a avut 130 de bastoane pe care le folosea și că obișnuia sa tragă cu arcul atunci când stătea pe un scaun”, a declarat Zahi Hawass, secretar general al Consiliului Suprem de Antichități din Egipt.

Blestemul lui Tutankhamon — Atunci când Carter și Carnavon au coborât treptele, Carnavon s-a îngrijorat de o înțepătură de insectă, iar când a tăiat-o cu o lamă, înțepătura s-a infectat, provocându-i o pneumonie, astfel pe 5 aprilie 1923, a decedat. Înainte de asta, canarul lui a fost mâncat de un șarpe (simbolul faraonului), chiar în ziua când mormântul a fost deschis. Apoi, alte zeci de oameni au murit în următorii 20 de ani. Unii cred că a fost de vină blestemul. Foarte multe inscripții spun despre acest blestem: “cel ce va atinge mormântul faraonului, va fi răzbunat de leu, crocodil și de către hipopotam” sau “Moartea îi va secera pe cei care vor tulbura liniștea faraonului“.

Unii cred că moartea lui Carnavon ar avea legatură cu profanarea mormântului. Când l-au deschis, ca să scoată masca de aur, Carter ar fi trebuit să-i profaneze mumia. Mulți îl acuză pe Carter, deoarece ar fi distrus toate dovezile morții sale și ar fi produs acel blestem. — Blestemul lui Tutankhamon. Mit sau realitate? — În 1922, o echipă condusă de arheologul Howard Carter a descoperit o intrare către un mormânt egiptean necunoscut din Valea Regilor. Este vorba despre una dintre cele mai extraordinare descoperiri ale secolului 20 – mormântul regelui Tutankhamon.

Mormântul era plin de artefacte nepreţuite din Imperiul Egiptean antic. Presa internaţională vuia. Apoi ceva ciudat s-a întâmplat. Partenerul financiar al lui Carter, Lordul Carnarvon a murit, la şase luni după descoperire. Presa, care era deja familiarizată cu poveşti despre magia egipteană, a umplut ziarele din jurul lumii cu speculaţii despre „Blestemul Faraonului”.Până în 1929, 11 oameni care au avut legătură cu descoperirea au murit, potrivit speculaţiilor, în urma blestemului Faraonului.Printre cei „blestemaţi” se găseau nume precum: prinţul Ali Kemal Fahmy Bey, care a vizitat mormântul faraonului şi care ulterior a fost împuşcat de soţia sa, în 1923, şeful Departamentului de Antichităţi de la Muzeul Luvru Georges Bénédite, care a murit în 1926, după ce a vizitat mormântul şi Albert Lythgoe, egiptolog la Muzeul Metropolitan de Artă din New York, care a murit după ce a văzut sarcofagul lui Tutankhamon deschis.

Astfel de morţi colaterale au fost de-a lungul vremii legate de blestemul faraonului, ajungându-se chiar până în anii 70. Spre exemplu, moartea echipajului care s-a ocupat de transportul sarcofagului lui Tutankhamon pentru o expoziţie în Londra în anul 1972 a fost atribuită tot faimosului blestem. — Moartea lordului Carnarvon — Primul care a intrat în mormântul faraonului a fost Lordul Carnarvon, despre care se crede că a murit din cauza septicemiei, după ce şi-a tăiat din greşeală o muşcătură de ţânţar în timp ce se bărbierea, scrie publicaţia Historia.

Unul din zvonurile care se răspândeau în acea perioadă era că Lordul Carnarvon ar fi fost infectat de un ţânţar contaminat de lichidele de îmbălsămare de pe corpul lui Tutankhamon. Această teorie a fost lansată de publicaţia Daily Mail şi a câştigat în popularitate în momentul în care autopsia mumiei a scos la iveală o cicatrice de pe faţa faraonului, care era asemănătoare cu muşcătura unui ţânţar.O altă teorie a fost lansată de Sir Arthur Conan Doyle. Acesta a sugerat ca în mormântul faraonului au fost plasaţi spori otrăvitori şi aceştia ar fi fost responsabili de tragedie.Potrivit unei alte teorii, Lordul Carnarvon ar fi fost intoxicat de guano (excremente produse de lilieci) care ar fi rămas pe podeaua mormântului.

Însă, nici acest zvon nu a rezistat din moment ce mormântul era sigilat.O altă speculaţie care devenise populară a fost aceea că lordul ar fi fost ucis de radiaţiile din interiorul mormântului, însă nu au existat dovezi care să susţină acest lucru. — Demitizarea blestemului — Cercetătorii care au studiat acest subiect atribuie de obicei povestea blestemului, reporterilor mai degrabă decât preoţilor antici egipteni. Howard Carter a încercat de-a lungul timpului să dezmintă toate aceste mituri create în jurul descoperirii, explicând că nu au existat capcane biologice, sau alte otrăvuri în mormânt şi nici vreun blestem misterios.

Dacă analizăm datele statistice, vom observa că din 26 de persoane prezente la deschiderea mormântului, numai 6 au murit în decursul următorilor 10 ani, iar din cele 22 de persoane prezente la deschiderea sarcofagului numai două au murit în următorii 10 ani. De asemenea, din cele 10 persoane prezente la „desfăşarea” mumiei faraonului nici una nu şi-a pierdut viaţa în următorii 10 ani. Chiar fiica Lordului Carnarvon, Lady Evelyn, care a participat la fazele iniţiale ale descoperirii mormântului, născută în 1901, va muri în 1980, iar Dr. D.E. Derry, care a făcut prima necropsie asupra cadavrului lui Tutankhamon, moare în 1969, la vârsta de 87 de ani.

Datele arată că „Blestemul lui Tutankhamon” este o teorie nefondată şi demistificată care a luat naştere din cauza goanei după senzaţional specifică ziarelor vremii.„Popularitatea ocultismului este motivul pentru care legenda modernă a blestemului lui Tutankhamon continuă să fie crezută şi astăzi. Cu toate acestea, nu este surprinzător că acest aspect al poveştii a continuat să reziste. Cu toată concentrarea pe viaţa Regelui Tutankhamon, imposibilitatea de a vedea mormântul şi o moarte lipsită de evenimente, jurnaliştii nu pot fi învinuiţi că au scris despre un blestem antic şi misterios, indiferent de cât de adevărat ar fi putut să fie”, a susţinut egiptologul Joyce Tyldesley.

Misterioasa viaţă şi moarte a lui Tutankhamon — Spectaculoasa descoperire a lui Howard Carter din 1922 a mormântului aproape intact al faraonului Tutankhamon în Valea Regilor a stârnit un imens interes pentru Egiptul antic, care s-a continuat până astăzi. Într-adevăr, fabuloasa mască de aur a lui Tutankhamon a devenit imaginea cea mai populară a civilizaţiei egiptene. Dar aceste comori uluitoare au pus persoana din spatele măştii într-un con de umbră. Adevărata viaţă a tânărului rege din Egipt a fost scurtă şi întru câtva misterioasă.

Părinţii şi data urcării sale pe tron rămân incerte. Până de curând, cauza morţii lui Tutankhamon a fost, de asemenea, necunoscută – să fi fost un accident de vânătoare sau a murit din pricina unei boli ? Ori a fost ucis ? — Imaginea vie a zeului Soarelui — Tutankhamon rămâne un mister în ciuda descoperirii lui Carter. Mormântul era plin de comori, peste 2 000 de obiecte în total, iar mumia băiatului faraon a fost aşezată în trei sicrie de aur. Dar nu există practic nicio mărturie care să fi fost găsită în mormânt, ceea ce face foarte dificilă asamblarea unei istorii corecte a vieţii lui Tutankhamon.

Se crede că părinţii săi au fost ereticul faraon Akhenaton din cea de-a XVIII-a dinastie (care a condus Egiptul între 1367-1350 î.Hr. sau între 1350-1334 î.Hr.) şi misterioasa lui soţie de-a doua, Kiya. Akhenaton este autorul unei schimbări fără precedent, de-a dreptul revoluţionare, înlocuind vechii zei tradiţionali ai Egiptului cu un singur zeu al soarelui, Aton. Astfel, numele de naştere al lui Tutankhamon a fost, de fapt, Tuîankhaton (Imaginea vie a lui Aton) şi a fost schimbat în Tutankhamun (Imaginea Vie a lui Amun) cu un an sau doi după ce a ajuns la domnie, când politeismul a fost reintrodus în Egipt.

Faraon la vârsta de 9 ani — Tutankhamon pare să fi ajuns pe tron la vârsta de 9 ani, probabil în jurul anului 1334 î.Hr. şi a guvernat vreme de zece ani. Pentru că noul faraon era atât de tânăr şi nu avea rude de sex feminin destul de mature, o mare parte din responsabilitatea domniei sale (şi a creşterii) le-a revenit lui Ay, ministrul-şef, şi Horemheb, comandantul armatei. La scurt timp după ce a devenit rege, Tutankhamon s-a căsătorit cu sora sa vitregă Ankhesenamun, fiica lui Akhenaton şi a primei sale soţii, Nefertiti, şi nepoata sfătuitorului regelui, Ay.

Există puţine informaţii despre domnia lui Tutankhamon, care a condus mai întâi din oraşul lui Akhenaton, Amarna, situat pe malul estic al Nilului, la aproximativ 400 km nord de Luxor, înainte de a se muta în noua capitală Memphis, aflată la 20 km sud de Cairo de astăzi, pe malul vestic al Nilului. Horemheb şi Ay au fost probabil cei care l-au convins pe noul faraon să renunţe la religia lui Aton şi să se întoarcă la vechile căi. Conservată pe stela restaurării – la Templul Karnak din Teba – se află descrierea paşilor făcuţi de Tutankhamon pentru a readuce vechii zei şi tradiţiile, care au inclus găsirea unui nou cler, construcţia unor noi temple şi programe de restaurare a templelor vechilor zei.

Moartea suspectă a faraonului — Faraonul şi soţia lui au avut doi copii: două fete născute moarte, ale căror mumii au fost descoperite în mormântul său. Mai este cunoscut un singur aspect, anume că atunci când avea 19 ani, viaţa lui Tutankhamon s-a curmat în mod misterios. Mulţi au considerat moartea suspectă. De îndată ce a fost destul de matur încât să ia propriile decizii şi să-şi preia rolul de lider al poporului său – nu de a împărţi acest rol cu Ay şi Horemheb -, Tutankhamon a murit.

După moartea sa, văduva lui, Ankhesenamun, s-a căsătorit cu Ay, propriul bunic. A fost găsit un inel cu pecete, purtând numele Ay şi Ankhesenamun, reprezentând uniunea acestora. Această căsătorie i-a permis lui Ay, care nu avea sânge nobil, să moştenească tronul. Ankhesenamun dispare din arhive la scurt timp după căsătorie, sugerând faptul că a fost ucisă, probabil din porunca lui Ay.

O scrisoare uimitoare a văduvii faraonului — La scurt timp după moartea soţului ei şi chiar înainte de a dispărea pentru totdeauna din istorie, ea a scris una dintre cele mai uimitoare scrisori din lumea antică descoperite până acum. Scrisoarea, trimisă de o „văduvă regală” egipteană, a fost datată la sfârşitul celei de-a XVIII-a dinastii şi a fost descoperită în arhivele capitalei hitite Hattusa (Bodazkale de astăzi), în Turcia. Documentul i-a fost trimis regelui Suppiluliuma I al hitiţilor, o putere în ascensiune a Orientului Apropiat la vremea respectivă şi un pericol evident pentru Egipt.

Într-o parte a documentului se afirmă: „Soţul meu a murit şi nu am niciun fiu. Se spune că aveţi mulţi fii. Mi-aţi putea da un fiu ca să-mi devină soţ. Nu aş alege niciodată un servitor de-al meu ca să-l fac soţ! Mă tem! “ Iniţial, regele hitit şi-a exprimat suspiciunea cu privire la motivele reginei Ankhesenamun, dar după ce a trimis un mesager în Egipt ca să investigheze situaţia, care a adus o a doua scrisoare din partea reginei Egiptului, el a fost de acord cu căsătoria şi şi-a trimis fiul, prinţul Zannanza, în Egipt. Totuşi, prinţul a ajuns doar până la graniţă, fiind ucis de o facţiune egipteană care nu voia ca un rege străin să ocupe tronul Egiptului. Această crimă a provocat un război între egipteni şi hitiţi, sfârşindu-se cu înfrângerea Egiptului la Amqa, lângă Kadesh, în vestul Siriei.

Unii au sugerat că această scrisoare incredibilă nu i-a aparţinut lui Ankhesenamun, ci mamei sale, Nefertiti, dar acest lucru este puţin probabil, deoarece soţul lui Nefertiti, Akhenaton, a avut un sucesor şi, astfel, nu ar fi fost nevoie de această scrisoare către un rege străin. Aşadar, ce motiv să fi avut Ankhesenamun pentru a iniţia această corespondenţă trădătoare, care ar fi avut ca rezultat preluarea ţării de către un rege duşman ? Este posibil ca moartea lui Tutankhamon (fără să lase un moştenitor) să fi fost cheia problemei.

Conform unei teorii, scrisorile au fost trimise pentru că egiptenii se temeau de ameninţarea pe care o reprezentau hitiţii şi credeau că o alianţă prin căsătorie cu aceştia ar feri Egiptul de primejdia cuceririi. Este posibil ca regina să fi plănuit domnia alături de un rege hitit sprijinit de puterea militară a Imperiului Hitit, dar planul ei a fost spulberat odată cu uciderea prinţului Zannanza. Acest fapt ne duce cu gândul la soarta lui Tutankhamon însuşi.

Misterul uciderii faraonului — De când trupul lui Tutankhamon a fost descoperit şi examinat de echipa lui Howard Carter în anii ’20, au existat numeroase speculaţii cu privire la felul în care acesta a murit. Radiografiile craniului, efectuate mai întâi în 1968 de o echipă de la Universitatea din Liverpool, apoi în 1978 de cercetători de la Universitatea din Michigan, au scos la iveală o aşchie de os în creier şi dovada unei hemoragii masive în partea posterioară a craniului, probabil cauzată de o lovitură deliberată. Dovezile furnizate de aceste radiografii, împreună cu circumstanţele suspecte care înconjoară moartea regelui Tut i-au făcut pe unii să conchidă că băiatul faraon trebuie să fi fost ucis. Dar de cine?

Persoana cel mai adesea prezentată ca posibil ucigaş al lui Tutankhamon este bărbatul care avea cel mai mult de câştigat din moartea acestuia, vârstnicul servitor regal Ay. Ay a domnit ceva mai mult de patru ani ca faraon după moartea lui Tutankhamon şi s-ar părea că avea motive să ucidă, deşi nu există nicio dovadă că a avut în vreun fel de-a face cu moartea faraonului. Alţi cercetători sunt de părere că un bărbat mult mai tânăr ar fi răspunzător, Horemheb, care i-a succedat la tron lui Ay în jurul anului 1321 î.Hr., pentru a deveni ultimul faraon al celei de-a XVIII-a dinastii antice a Egiptului.

Horemheb a fost faraon timp de 27 de ani, perioadă în care a reorganizat masiv ţara, Egiptul devenind mult mai puternic şi mai stabil decât fusese înainte. A fost, de asemenea, hotărât să întoarcă Egiptul la credinţele religioase tradiţionale, ştergând astfel orice urmă a cultului lui Aton. Se crede că un motiv pentru care Tutankhamon a fost omis din lista regilor clasici ai Egiptului este că Horemheb a uzurpat o mare parte din munca tânărului faraon, inclusiv monumentele de la Karnak şi Luxor. Să fi complotat una dintre aceste două figuri obscure sau poate chiar amândouă pentru moartea băiatul faraon?

Tomografia computerizată arată că faraonul a murit datorită unei gangrene — În ianuarie 2005, prima tomografie computerizată (o tehnică de radiografiere care produce un film al unei secţiuni transversale detaliate de ţesut) efectuată vreodată asupra unei mumii egiptene a analizat scheletul vechi de 3 300 de ani al lui Tutankhamon. În mod surprinzător, echipa de cercetători egipteni nu a găsit nicio urmă de lovitură în partea dorsală a capului şi nicio urmă de violenţă pe corp. Fragmentul de os identificat în radiografiile anterioare fusese probabil dislocat în timpul procesului de îmbălsămare.

Când Tutankhamon a fost mumificat, creierul i-a fost scos din craniu, care a fost umplut cu răşină ce s-a întărit de-a lungul timpului. Dacă aşchia de os ar fi fost rezultatul unei lovituri ce i-a provocat moartea, nu ar fi rămas liberă prin craniu. Zona întunecată de la ceafă, considerată de unii urma unei traume, a fost – au explicat oamenii de ştiinţă – rezultatul dezmembrării corpului pentru fotografiere, după descoperirea iniţială de către Howard Carter. În timpul acestui proces, o nuia a fost introdusă în ceafă, pentru a sprijini craniul.

Concluzia generală a cercetătorilor a fost că Tutankhamon a avut o constituţie firavă, dar a fost un tânăr relativ sănătos, înalt de 1,65 m. Folosind fotografiile de înaltă rezoluţie rezultate în urma tomografiei computerizate, trei echipe de artişti criminalişti din Franţa, Egipt şi Statele Unite au construit modele separate, dar similare ale chipului faraonului. Rezultatul nu prezintă doar o uluitoare asemănare cu faimoasa mască de aur care acoperea chipul mumificat al lui Tutankhamon, ci şi cu o bine-cunoscută imagine a faraonului din copilărie, înfăţişat drept Zeu al Soarelui ridicându-se la răsărit dintr-o floare de lotus. Dar cum a murit regele?

Când a examinat trupul lui Tutankhamon, echipa a descoperit o fractură a femurului de la piciorul stâng, despre care Howard Carter susţinuse anterior că a survenit în timpul procesului de îmbălsămare sau după mumificare. La reexaminare, oamenii de ştiinţă au descoperit că piciorul s-a rupt cu doar câteva zile înainte de moartea lui Tutankhamon şi a dus probabil la gangrenare, acesta fiind motivul morţii faraonului. Această dovadă nu sprijină, prin urmare, teoria conspiraţiei criminale dintre sfătuitorii lui Tutankhamon, Ay şi Horemheb, ci mai degrabă pe cea conform căreia faraonul şi-a fracturat piciorul, probabil în timpul unui accident de vânătoare, şi nu a fost tratat suficient de repede încât să se evite infecţia. Dacă Ay sau Horemheb ar fi putut face ceva pentru a împiedica moartea tânărului faraon este deja o altă chestiune.

Sursa — https://www.lovendal.ro/wp52/misterioasa-viata-si-moarte-a-lui-tutankhamon/

Sursa — https://wordpress.com/post/asema.home.blog/42519