Istoria Pescuitului in Romania

Spread the love

Pescuitul își are rădăcinile de la începutul istoriei dezvoltării omului. Se spune că această îndeletnicire este mai veche decât vânatul. În acea perioadă, oamenii pescuiau pentru a se hrăni. Peștele era prins cu mâna, harponul sau cu ajutorul unei (nuiele,os) ascuțite bine la cap. Exista și în zilele noastre triburi care mai pescuiesc prin asa metode. Cu timpul și pescuitul a evaluat aducând noi invenții, cum ar fi — cârligul,care la început se confecționa din lemn sau din os. Deja în epoca fierului, cârligul a avut un avânt mare (ca performanță, diversitate), sigur ca să ușureze munca pescarului.

Cârligele au început să fie folosite nu numai câte unul dar și câte 2-3 sau mai multe, având o mică distanță între ele. Încă din epoca antică, dacă pescuitul era o necesitate (mod de a se hrăni), acum a ajuns o industrie a pescuitului sau pentru mulți o pasiune (hobby). Pentru prima dată undița a fost folosită în Egipt, Grecia și Italia. Se presupune că în Egipt se folosea undita în anul 2000 î.e.n. În China s-au găsit manuscrise din veacul IV î.e.n cu descrierea undiței de bambus, cu ață de mătase,cu cârlig și orez (ca momeală). Pescuitul cu ajutorul unditei, cârligului și a firului în Grecia a fost cunoscut în perioada lui Platon (veacul IV-lea î.e.n). Deja în perioada lui Homer (veacul VIII î.e.n) se folosea firul din păr de cal sau din in.

Multi oameni de artă, scriitori, au fost inspirați de pescuit. În 1946 o călugăriță din Anglia — Juliana Berners, a scris o carte în care descria undița cu fir din păr de cal. La mijlocul veacului al XVIII-lea undita sa perfecționat cu adăugarea unui inel la cap care ajuta să nu se încâlcească firul.

Istoria Pescuitului in Romania

Istoria Pescuitului in Romania — Pescuitul a fost o straveche indeletnicire a omului, ca si vanatul. Din vremuri imemoriale el a cautat, invins de foame, sa prinda pestii din apele pe malul carora se asezase. Prima forma, cea mai veche, a pescuitului a fost aceea cu mainile, fara vreo unealta. Si astazi, in paraiele de munte, oameni indemanatici, cunoscand bine locurile, prind pastravi si zglavoace cu mainile, cautandu-i prin preajma bolovanilor din albie. Pescuitul a fost o straveche indeletnicire a omului, ca si vanatul. Din vremuri imemoriale el a cautat, invins de foame, sa prinda pestii din apele pe malul carora se asezase.

Prima forma, cea mai veche, a pescuitului a fost aceea cu mainile, fara vreo unealta. Si astazi, in paraiele de munte, oameni indemanatici, cunoscand bine locurile, prind pastravi si zglavoace cu mainile, cautandu-i prin preajma bolovanilor din albie. O forma mai inaintata a acestui pescuit stravechi, primitiv, a fost aceea cand omul s-a ajutat de un bat ascutit cu care strapungea sau tintuia pestele in apa. Experienta l-a invatat apoi, vazand ca uneori pestele izbutea sa scape, sa adauge varfului ascutit o „ureche” sau un carlig pentru ca pestele sa nu mai scape. Era prima forma a harponului, unealta care i-a fost de mare ajutor omului preistoric la pescuit.

Datorita catorva resturi de scoici si pesti gasite in stratul paleolitic in urma cercetarilor si a sapaturilor arheologice, este sigur ca inca din paleolitic locuitorii tarii noastre, asezati in preajma cursurilor de apa, s-au indeletnicit cu pescuitul. In urma sapaturilor arheologice, de la Baile Herculane, de pe langa Bahlui, din lunca Dunarii, de prin Moldova, Muntenia, Oltenia, Banat, Transilvania, etc., s-au gasit numeroase harpoane facute din corn de cerb sau din oase din epoca neolitica, dar si resturi de scoici si oase de peste (crap, avat, somn, lipan, etc.). Este de asemenea sigur ca in epoca neolitica omul incepe sa foloseasca la pescuit plasa, ceea ce inseamna un progres considerabil.

Plasa a fost facuta la inceput din fire toarse din parul si lana animalelor, apoi din fibre vegetale , dar au fost descoperite si cantitati mari de plase din lut. In Moldova,in asezarea de la Izvoare, s-a gasit o undita din os, plata, lucrata cu ingrijire, avand varful bine ascutit si prevazuta cu o gaura prin care se trecea sfoara. Doua undite din arama s-au gasit in asezarea neolitica de la Dealul Fantanilor, langa raul Bistrita. Datorita trecerii timpului pescuitul a capatat amploare in epoca bronzului si a fierului, pestele ne mai fiind utilizat doar pentru hrana omului ci si pentru comert.

Din epoca fierului apar si primele marturi scrise despre apele tinutului romanesc, adica despre Dunare si principalii ei afluenti, prima marturie fiind a lui Herodot, continuand spre prezent cu marturi ale istoricilor, ale calatorilor straini, geografi ai lumi vechi, naturalisti, etc. Ei fac referiri in oprele lor asupra speciilor de pesti, precum sturionii, somnul, scrumbii, crap, etc., asupra raurilor, Dunarii, Deltei si a Marii Negre si asupra marimea pestiilor si multimea lor in apele din tinuturile romanesti. De exemplu, naturalistul Pliniu vorbeste despre Dunare si gurile ei de varsare in numar de 6, despre lacurile Histria, Halmyris-actualele lacuri Sinoe si Razim, despre pesti mari prinsi, printre care somnii prinsi cu harpoane si trasi afara din apa cu boii, etc.

Marturiile cele mai importante si valoroase privind pescuitul la gurile Dunarii si pe mare sunt cele de la cetatea Histria, unde se practica pescuitul si comertul cu peste sarat liber, adica fara a se pune taxe si impozite. In aceste marturi de la Histria sunt precizate locuri de pescuit(Peuce,Chilia,etc.) si specii de pesti de mare (calcan, stavrizi, barbuni) si de apa dulce (crap, somn), dar in general se vorbeste despre pescuitul sturionilor. Fiind pescari vechi si numerosi, asa cum spune cronicarul lui Alexandru cel Mare, este normal ca getii sau dacii sa fi avut un bogat lexic in legatura cu numele pestilor, cu uneltele de pescuit si alte aspecte ale acestei indeletniciri.

Se admite azi ca ar fi de origine dacica termeni urmatori: mal, parau, carlig, balta, etc. Dar mai bogat este lexicul romanesc de origine latina cum ar fi termeni urmatori: peste(piscis)-a format in limba romana o familie intreaga de cuvinte (pescar, pescuit, pescut, pestisor, etc.), lapti(lactes), solz(solidus), basica-inotatoarea (bassica), crap(crapum), somn(somnus), sacul(saccus), arcul, coarda, plasa (oria), etc. Populatia din tinutul carpato-dunarean si-a continuat indeletnicirile ei esentiale: agricultura, cresterea vitelor, pescuitul, viticultura si mineritul pe parcursul timpului in epoca migratiilor, epoca feudalismului timpuriu si dezvoltat, precum si in perioada de dupa sec.XV pana in prezent.

Pentru oameni de pe marginea cursurilor de apa, pestele reprezenta sursa de hrana si de comert pentru a obtine bani pentru achitarea taxelor si cumpararea celor necesare traiului, iar ca indeletnicire, la majoritatea locuitorilor din astfel de regiuni, era pescuitul pe langa altele. Odata cu trecerea timpului pescuitul sa modernizat, au aparut unelte noi de pescuit, tehnicile s-au dezvoltat, astfel ca prindera pestelui in ziua de azi nu mai e asa de complicata cum era in trecut. In ziua de azi avem o gama foarte mare de produse si tehnici care fac viata unui pescar mult mai usoara.

Sursa — http://www.pescuim.net/2013/03/istoria-pescuitului.html

Sursa — http://pasiuneapescuitului.blogspot.com/2011/04/istoria-pescuitului-in-romania.html