Istoria Mănăstirii Gorovei si Icoana Veche de 400 de ani de la Manastirea Gorovei din Botosani care vindecă orice boală

Spread the love

Mănăstirea Gorovei este situată la 4 km de localitatea Vârfu Câmpului, cu acces din Șoseaua Suceava – Dorohoi, la o abatere de 2 km, prin pădure. Complexul mănăstiresc este construit într-o poiană largă, la 300 m sud de satul Gorovei. Originea mănăstirii se pierde în negurile vremii şi are un început legendar. Lăcaşul de cult a devenit cunoscut însă mai ales datorită unei icoane a ”Sfântului Ioan Botezătorul” veche de sute de ani, despre care se spune că este făcătoare de minuni. Mănăstirea Gorovei a fost întemeiată în 1742, dar atestată documentar abia în 1945. La baza întemeierii mănăstirii stă o legendă.Mănăstirea Gorovei a fost ridicată de călugărul Avramie de la mănăstirea Dragomirna.

La un moment dat a auzit cântându-se troparul Sfântului Ioan Botezătorul. Muzica divină ar fi durat trei zile, până când Avramie convins că este vorba de un loc sfânt a clădit o biserică cu lemnul care se găsea din abundenţă în zonă. În curând auzind de minunea de la Gorovei, mai mulţi călugări şi-au ridicat bordeie în jur şi au întemeiat mănăstirea. De atunci şi până astăzi comunitatea de călugări a prosperat, existând două biserici în curtea mănăstirii.Dar principala atracţie de la Gorovei este icoana făcătoare de minuni a Sfântului Ioan Botezătorul. Dar principala atracţie de la Gorovei este icoana făcătoare de minuni a Sfântului Ioan Botezătorul.

Povestea acesteia are legătură tot cu întemeierea mănăstirii. Icoana ar fi fost furată de un grup de tătari prădalnici de la o mănăstire din zona Sucevei şi îngropată la rădăcina unui copac dintr-o poiană de la Vârful Câmpului. De acolo ar fi auzit Avarmie muzica divină. Când a săpat la rădăcina copacului a găsit icoana. Îmbrăcată în aur, icoana care are 400 de ani vechi, se află şi astăzi în biserica mănăstirii şi este considerată de credincioşi făcătoare de minuni.Aceştia dar şi călugări spun că cei care se roagă fierbinte şi cu credinţă se pot vindeca de orbire,cancer epilepsie dar şi descoperirea hoţilor. În jurul icoanei este plin de bileţele cu rugăciuni ale oamenilor.

Icoana Veche de 400 de ani de la Manastirea Gorovei din Botosani care vindecă orice boală

Mii de credincioşi vin anual la această icoană făcătoare de minuni, iar călugării spun că vin şi oameni din străinătate, dar şi de la alte culte, pentru a cere ajutorul icoanei. — Istoria Mănăstirii Gorovei — Mănăstirea Gorovei îşi trage numele de la poziţia locului, Poiana Gura-Văii, care între timp a ajuns Govorei. Până în anul 1700, aici a existat numai o moşie a mănăstirii Dragomirna. Viaţa monahală a început după anul 1700 sub conducerea monahului Avramie. Acesta ridică în 1742 prima bisericuţă din lemn, pe locul unde s-a găsit icoana Sfântului Ioan Botezatorul îngropată în pământ.

Mănăstirea Gorovei îşi trage numele de la poziţia locului, Poiana Gura-Văii, care între timp a ajuns Govorei. Până în anul 1700, aici a existat numai o moşie a mănăstirii Dragomirna. Viaţa monahală a început după anul 1700 sub conducerea monahului Avramie. Acesta ridică în 1742 prima bisericuţă din lemn, pe locul unde s-a găsit icoana Sfântului Ioan Botezatorul îngropată în pământ. Terenul a fost donat de Ioan Govorei, de aceea există şi varianta că numele mănăstirii vine de la el. Biserica degradându-se, a fost reconstruită în 1859-1866 de egumenul Vitalie Lemnea, care a mutat-o câţiva metri mai la răsărit, făcând sub ea gropniţa actuală în care au fost depuse oasele ctitorilor decedaţi.

În perioada 1861-1866, Episcopul Chesarie Sinadon, locţiitor de Mitropolit al Moldovei, a donat multe obiecte de cult Goroveiului şi a argintat pe cheltuiala sa icoana Sfântului Nicolae, pe care a aşezat-o în locul icoanei hramului. Bisericuţa, încă în construcţie, a primit hramulSfântul Ierarh Nicolae. În anii 1830-1834 sub stăreţia Arhimandritului Macarie Jora s-a construit o altă biserică mai mare, din zid de cărămidă şi s-a argintat icoana Sfântului Ioan Botezătorul (în 1834) fiind apoi poleită cu aur în 1868. Icoana, pe seama căreia au fost puse mai multe minuni, a fost aşezată la loc de cinste, în stânga interiorului bisericii.

Între 1852 şi 1888 sub stăreţia Arhimandritului Vitalie Lemnea, ajutat de obşte, a crescut prestigiul mănăstirii Govorei. Pe lângă reînnoirea bisericuţei mici el repară şi pictează biserica mare, reface catapeteasma, face cafasul (balconul) şi multe reparaţii gospodăreşti. De la 1888-1892, Ieromonahul Visarion Răileanu înfrumuseţează stăreţia, construieşte noi chilii, face veştmântăria şi pridvorul în biserica mare, pe care o pictează din nou şi tencuieşte în interior biserica mică. Murind în 1892, este urmat până în 1898 de Arhimandritul Ambrozie Bosânceanu, care şi el construieşte chilii noi, consolidează biserica mare, reînnoidu-i catapeteasma şi icoanele pe care le-a avut, tencuieşte biserica mică în exterior şi face reparaţii capitale la chiliile egumeneşti, construite în 1844 de Arhimandritul Ierotei Lemnea, ctitorul şi egumenul mănăstirii Gorovei.

În perioada 1977-1980, cu binecuvântarea Mitropolitului Teoctist al Moldovei şi Sucevei şi pe cheltuiala Mitropoliei, pe ruinele construcţiei de la 1844 s-a reconstruit casa oficială şi stăreţia. Această clădire este aşezată la sud-est de biserica mare perpendicular pe aceasta (orientare sud-nord) partea sudică a ei venind până în biserica mică. În anii 1981-1984, tot la iniţiativa Mitropolitului, controlul tehnic al Mitropoliei a constatat starea de degradare a bisericii mici, prin putrezirea bârnelor între tencuirile interioare şi exterioare, ca urmare dispunându-se reconstrucţia din cărămidă în acelaşi stil şi formă.

Biserica Mănăstirii Gorovei — Biserica mare este o construcţie în formă de corabie din zid gros de un metru. Spaţiul interior este compartimentat în altar, naos, pronaos şi pridvor închis. Altarul este spaţios, luminat de o fereastră la est. În dreapta are o mică construcţie-veştmântărie, adăugată mai târziu. Biserica mare este o construcţie în formă de corabie din zid gros de un metru. Spaţiul interior este compartimentat în altar, naos, pronaos şi pridvor închis. Altarul este spaţios, luminat de o fereastră la est. În dreapta are o mică construcţie-veştmântărie, adăugată mai târziu.

Catapeteasma din lemn sculptat, aurită, se prelungeşte în înălţime până la boltă. Naosul este luminat de câte o fereastră pe fiecare absidă. Abisidele sunt foarte largi şi puţin adânci. Se delimitează de pronaos prin arcadă ce susţine bolta şi doi stâlpi laterali, împlântaţi în ziduri. Pronaosul, mai puţin spaţios decât naosul, are cafasul (balconul) pe toată suprafaţa lui. Este luminat de o fereastră aşezată la sud. Ferestrele din altar, naos şi pronaos sunt din lemn, înalte, largi, terminate în arc, cu grilaj metalic la mijloc. Pridvorul foarte spaţios este luminat de câte o fereastră la sud, nord şi la vest.

Ferestrele din nord şi vest sunt dreptunghiulare, cea din sud se termină în arc. Toate trei au grilaje metalice la interior. Intrarea în pridvor se face prin partea sudică, printr-o uşă masivă de stejar sculptat, într-un canat. La fel este şi uşă de intrare în pronaos, aceasta fiind şi întărită metalic. Turla este oarbă, aşezată pe pronaos. Este din zid, de formă pătrată şi este acoperită cu tablă ca şi biserica. Pardoseala în toată biserica (inclusiv pridvorul) este din beton. Faţadele exterioare sunt tencuite şi văruite în alb. Are stâlpi de susţinere (contraforturi) atât pe faţada sudică, cât şi pe cea nordică. Deasupra ferestrelor, între acestea şi cornişe, în zona naosului şi pronaosului, sunt ocniţe cu pictura ştearsă. De jur-împrejurul bisericii sunt trotuare largi, din beton.

Hramuri – Sfinți ocrotitori Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul (Sânzienele – Drăgaica) — Şi când i s-au împlinit zilele ca să nască, a născut un fiu; şi au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul a mărit mila Sa faţă de ea şi se bucurau împreună cu Elisabeta. Iar când a fost ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul şi voiau să-l numească Zaharia, după numele tatălui său. Dar, răspunzând, mama lui a zis: nicidecum!, ci se va numi Ioan. Iar ei au zis către ea: nu este nimeni între rudele tale, care să aibă acest nume. Şi au făcut semn tatălui său, cum ar vrea să-i fie numele. Atunci el, cerând o tăbliţă, a scris astfel: Ioan va fi numele lui.

Deoarece mulţi au încercat să întocmească o istorisire despre faptele deplin adeverite între noi, aşa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la început şi au fost slujitori ai Cuvântului, am găsit şi eu cu cale, preabunule Teofile, după ce, de la început, am urmărit toate cu de-amănuntul, să ţi le scriu cu bună rânduială, ca să te încredinţezi desăvârşit despre temenicia învăţăturilor ce ai primit. În zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot cu numele Zaharia, din ceata preoţească a lui Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta. Erau amândoi drepţi înaintea lui Dumnezeu, păzind fără prihană toate poruncile şi rânduielile Domnului.

Dar n-aveau copii, pentru că Elisabeta era stearpă şi amândoi erau bătrâni în zilele lor. Dar pe când slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, în rândul săptămânii sale, a ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să intre să tămâieze în templul Domnului. Iar în ceasul tămâierii toată mulţimea poporului se ruga afară. Atunci i s-a arătat lui Zaharia un înger al Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii. Şi când l-a văzut, Zaharia s-a înspăimântat şi l-a apucat frica. Dar îngerul a zis către el: nu te teme Zaharia, căci rugăciunea ta a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu pe care îl vei numi Ioan.

Vei avea bucurie şi veselie şi se vor bucura mulţi de naşterea lui, căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare şi se va umple de Duhul Sfânt, chiar din pântecele mamei sale. Şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. El va merge înaintea Domnului cu duhul şi cu puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor, ca să întocmească Domnului un popor bine pregătit. Atunci a zis Zaharia către înger: după ce voi cunoaşte aceasta?, pentru că eu sunt bătrân şi femeia mea înaintată în vârstă.

Iar îngerul, răspunzând, i-a zis: eu sunt Gavriil, care stau înaintea lui Dumnezeu şi sunt trimis să vorbesc cu tine, aducându-ţi această veste bună. Dar iată, vei fi mut, neputând să vorbeşti până în ziua când vor fi acestea, pentru că n-ai crezut în cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor. Iar poporul aştepta pe Zaharia şi se mira că întârzie în templu. Dar când a ieşit afară, nu putea să le vorbească. Atunci ei au înţeles că el avusese o vedenie în templu, pentru că le făcea numai semne cu mâna şi rămăsese mut. După ce s-au împlinit zilele slujbei lui la templu, s-a dus la casa sa. Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a rămas însărcinată şi s-a tăinuit pe sine cinci luni, zicând: astfel mi-a făcut mie Domnul în zilele când a socotit să ridice dintre oameni înjosirea mea.

Şi când i s-au împlinit zilele ca să nască, a născut un fiu; şi au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul a mărit mila Sa faţă de ea şi se bucurau împreună cu Elisabeta. Iar când a fost ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul şi voiau să-l numească Zaharia, după numele tatălui său. Dar, răspunzând, mama lui a zis: nicidecum!, ci se va numi Ioan. Iar ei au zis către ea: nu este nimeni între rudele tale, care să aibă acest nume. Şi au făcut semn tatălui său, cum ar vrea să-i fie numele. Atunci el, cerând o tăbliţă, a scris astfel: Ioan va fi numele lui. Şi s-au mirat toţi. Dar în clipa aceea i s-a deschis gura, şi limba i s-a dezlegat şi a îneput să vorbească, binecuvântând pe Dumnezeu.

Atunci a cuprins frică mare pe toţi care locuiau împrejurul lor; iar în tot ţinutul, de prin munţii Iudeii, s-au vestit toate cuvintele acestea. Şi toţi câţi le-au auzit le-au pus în inima lor, zicând: oare, ce va fi pruncul acesta? Căci în adevăr mâna Domnului era cu el. Iar Zaharia, tatăl lui, plin fiind de Duhul Sfânt, a proorocit şi a zis: bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat şi a făcut răscumpărare poporului său.Iar tu, pruncule, vei fi chemat proorocul Celui preaînalt, căci vei merge înaintea feţei Domnului, ca să pregăteşti căile Sale.Şi pruncul creştea şi se întărea cu duhul; şi a fost în pustie până în ziua când sţa arătat lui Israel.(Ev. Luca I, 1-25; 57-68, 76, 80).

Icoana Veche de 400 de ani de la Manastirea Gorovei din Botosani care vindecă orice boalăSute de credincioşi merg la Mănăstirea Gorovei din judeţul Botoşani pentru a se ruga la icoana făcătoare de minuni a „Sfântului Ioan Botezătorul”. Mulţi oameni dar şi ieromonahii de la Gorovei, cred că icoana veche de 400 de ani vindecă de orice boală pe cei care se roagă cu tot sufletul.Într-o poiană din codrii de la Vârfu Câmpului, din apropierea Dorohoiului, se află o mănăstire, numită Gorovei. Originea mănăstirii se pierde în negurile vremii şi are un început legendar. Lăcaşul de cult a devenit cunoscut însă mai ales datorită unei icoane a „Sfântului Ioan Botezătorul” veche de sute de ani, despre care se spune că este făcătoare de minuni.

Mănăstirea s-a înălţat în jurul bordeielor ridicate de călugăriMănăstirea Gorovei a fost întemeiată în 1742, dar atestată documentar abia în 1945. La baza întemeierii mănăstirii stă o legendă. Mănstirea Gorovei a fost ridicată de călugărul Avramie de la mănăstirea Dragomirna. Acesta lucra prin poienile de la Vârfu Câmpului la stupii mitropolitului Anastasie Crimca. La un moment dat dinspre a auzit cântându-se troparul „Sfântului Ioan Botezătorul”. Muzica divină ar fi durat trei zile, până când Avramie convins că este vorba de un loc sfânt a clădit o biserică cu lemnul care se găsea din abundenţă în zonă. În curând auzind de minunea de la Gorovei, mai mulţi călugări şi-au ridicat bordeie în jur şi au întemeiat mănăstirea.

De atunci şi până astăzi comunitatea de călugări a prosperat, existând două biserici în curtea mănăstirii. — Icoana Veche de 400 de ani de la Manastirea Gorovei din Botosani care vindecă orice boală — Icoana făcătoare de minuni a fost furată de un grup de tătari.Dar principala atracţie de la Gorovei este icoana făcătoare de minuni a „Sfântului Ioan Botezătorul“. Povestea acesteia are legătură tot cu întemeierea mănăstirii. Icoana ar fi fost furată de un grup de tătari prădalnici de la o mănăstire din zona Sucevei şi îngropată la rădăcina unui copac dintr-o poiană de la Vârfu Câmpului. De acolo ar fi auzit Avrmie muzica divină.

Când a săpat la rădăcina copacului a găsit icoana. Îmbrăcată în aur, icoana care are 400 de ani vechi, se află şi astăzi în biserica mănăstirii şi este considerată de credincioşi făcătoare de minuni. Aceştia, dar şi călugări spun că cei care se roagă fierbinte şi cu credinţă se pot vindeca de orbire, cancer, epilepsie, dar şi descoperirea hoţilor. În jurul icoanei este plin de bileţele cu rugăciuni ale oamenilor. Mii de credincioşi vin anual la această icoană făcătoare de minuni, iar călugării spun că vin şi oameni din străinătate, dar şi de la alte culte, pentru a cere ajutorul icoanei.

Gorovei, mănăstirea care trăieşte prin Icoana făcătoare de minuni a Sfântului Ioan BotezătorulMănăstirea Gorovei din judeţul Botoşani, considerată “una dintre cele mai iubite vetre de sihăstrie creştină românească”, a fost ctitorită şi continuă să existe graţie Icoanei făcătoare de minuni a Sfântului Ioan Botezătorul. În prezent, Mănăstirea Gorovei, aflată la aproximativ 30 de kilometri de municipiul Botoşani, mai are doar trei călugări, care asigură servicii pentru câteva sute de credincioşi care îi trec săptămânal pragul.

Lăcaşul de cult, inclus pe lista monumentelor istorice, datează din anul 1740, când — potrivit legendei — călugărul Avramie, care lucra terenurile pe care mănăstirea Dragomirna le deţinea în judeţul Botoşani, a descoperit, ca prin minune, îngropată în pământ, icoana Sfântului Ioan Botezătorul. “Câţiva călugări din Mănăstirea Dragomirna lucrau moşiile în zona aceasta. Vrând să facă un adăpost pentru albine, pentru perioada de iarnă, au auzit cântându-se trei zile la rând, lângă un stejar, troparul Sfântului Ioan Botezătorul. Săpând acolo, la rădăcina stejarului, au găsit o ladă şi în ladă s-a găsit această icoană. În urma găsirii acestei icoane, a luat fiinţă aici Schitul Gorovei”, povesteşte stareţul Mănăstirii Gorovei, Teofil Timişag.

Călugării vorbesc de nenumărate minuni făcute de icoana cu vechime de peste 400 de ani. Aceasta ar vindeca bolnavii, însă i-a ajutat şi pe ţărani în vremuri de secetă, aducând, în urma unor rugăciuni, ploaia. Una dintre minuni este menţionată pe o troiţă construită în curtea mănăstirii, chiar pe locul unde un bărbat bolnav şi-ar fi revenit miraculos. În iarna anului 1852, prin mijlocirea rugăciunilor Sfântului Ioan Botezătorul a cărui icoană făcătoare de minuni ocroteşte Mănăstirea Gorovei, pe acest loc s-a săvârşit minunea vindecării boierului armean Dimitrie Gigâtu din Botoşani, care era alienat şi muribund.

În urma acestei vindecări minunate, boierul şi familia sa au trecut la credinţa ortodoxă, iar el s-a călugărit, vieţuind aici cu numele Daniil. Drept mulţumire adusă lui Dumnezeu, în anul 1856, familia armeanului a zidit o fântână din piatră cu ciutură, care, în decursul anilor, s-a deteriorat”, se menţionează pe troiţă. Icoana a fost argintată în perioada 1830-1834, când stareţul Macarie Jora a construit şi o altă biserică, mai mare şi din cărămidă. Ulterior, în 1868, aceeaşi icoană a fost poleită cu aur, fiind aşezată la loc de cinste în stânga interiorului bisericii.(Text: Agerpres, Foto: facebook.com/ Manastirea Gorovei).

Sursa — http://www.voceadorohoiului.ro/stiri/icoana-facatoare-minuni-la-manastire-din-judet-vindeca-oric/

Sursa — https://gorovei.mmb.ro/nasterea-sfantului-ioan-botezatorul-sanzienele-dragaica-0

Sursa — https://www.turistinfo.ro/varfu_campului/

Surse — http://www.dozadebine.ro/gorovei-manastirea-care-traieste-prin-icoana-facatoare-de-minuni-a-sfantului-ioan-botezatorul/