Bucovina pamant romanesc – Gradina Maicii Domnului si Lacasurile Sfinte

Spread the love

Istoria Bucovinei — Bucovina (în germană Buchenland = Țara fagilor), devenită Ducatul Bucovinei în Imperiul Austriac, este o regiune istorică, cuprinzând un teritoriu de 10.441 km², care acoperă zona adiacentă orașelor Rădăuți, Suceava, Gura Humorului, Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei, Siret și Vicovu de Sus din România, precum și Cernăuți, Cozmeni, Zastavna, Vășcăuți pe Ceremuș, Vijnița, Sadagura și Storojineț din Ucraina.

Denumirea a intrat oficial în uz în 1774, odată cu anexarea teritoriului de către Imperiul Habsburgic. Numele provine din cuvântul slav pentru fag („buk”), astfel termenul „Bucovina” se poate traduce prin „Țara fagilor”. Termenul „bucovina”, în sensul de „pădure de fagi”, apare prima dată într-un document emis de domnul Moldovei, Roman I Mușat, la 30 martie 1392, prin care dăruiește lui Ionaș Vitezul trei sate, aflate pe apa Siretului.

Până în 1774 nu putem vorbi de Bucovina, aceasta fiind înainte, o parte din Țara de Sus a Țării Moldovei. Ca realitate istorică, și ca nume de teritoriu, Bucovina începe să existe în cuprinsul Imperiului Habsburgic, dăinuind vreme de 144 ani, între 1774 si 1918. Odată cu debutul administrării habsburgice, denumirea de Bucovina este adoptată oficial. Totuși, numele nu se impune decât treptat, o vreme continuându-se și utilizarea în paralel a unor denumiri mai vechi: Țara de Sus/Țara Moldovei, Plonina, Cordon/Cordun și Arboroasa. Acest ultim apelativ este reafirmat de un grup de studenți români de la Cernăuți (Ciprian Porumbescu, Zaharia Voronca, Constantin Andreevici Morariu), care au înființat societatea cu același nume în 1875.

Ghid video Bucovina – echipă TV – vizite mănăstirile pictate și obiectivele turistice — https://www.youtube.com/watch?v=Epf9OJWp8Os

Prin urmare, istoria Bucovinei din perioada 1359-1774 este parte integrantă din istoria principatului moldav, de la întemeierea ţării şi până la anexarea provinciei de către Imperiul Habsburgic. Situația politică internațională anterioară pierderii Bucovinei. În secolul al XVIII-lea, Principatele Române au intrat într-o perioadă de criză. Autonomia lor a devenit din ce în ce mai precară, pentru că autorităţile otomane, alarmate de presiunea neîncetată a Austriei şi a Rusiei la graniţele de nord ale Imperiului, au intervenit după bunul plac în afacerile lor. Sultanul numea şi mazilea domnitorii după cum îi venea bine, impunea biruri noi şi secătuia ţările de bogăţiile lor agricole prin rechiziţii şi vânzări forţate. Rusia, care în calitate de ţară ortodoxă se considera a treia Romă – după ocuparea Constantinopolului de către turci, inaugura un şir de războaie antiotomane desfăşurate pe parcursul unei întregi epoci istorice. Stindardul creştin arborat în timpul războaielor antiotomane era, în fapt,  o mască, întrucât deopotrivă Austria şi Rusia vizau o expansiune teritorială.

Ca urmare a războiului ruso – turc, desfășurat între anii 1768-1774 și care s-a soldat cu înfrângerea Imperiului Otoman, se încheie în anul 1774 la 21 iulie, Tratatul de pace de la Kuciuc-Kainargi conform căruia Moldova şi Muntenia, rămân sub suzeranitate turcească, însă ruşilor li se recunoaşte dreptul de control şi de apărare a Românilor contra abuzurilor turceşti precum și dreptul de a interveni pentru protejarea Ţărilor Române. Acesta a fost începutul protectoratului rusesc în principatele române. Prin consulii de la Iaşi şi Bucureşti, Imperiul Rus exercită un control şi au un amestec continuu în toate afacerile ţărilor române.

Deşi trupele austriece au ocupat Bucovina încă din toamna anului 1774, din punct de vedere juridic ea va deveni oficial provincie austriacă la 7 mai 1775, printr-o convenţie încheiată între Imperiul Habsburgic şi Sublima Poartă – sub a cărei suzeranitate se afla Moldova, în ciuda protestelor vehemente ale Moldovei. — Delimitarea graniţelor s-a perfectat prin Convenţia din 12 mai 1776. Timp de 12 ani (între 1774-1786), Bucovina s-a aflat sub administraţie militară austriacă, fiind condusã de guvernatorii militari Gabriel Fleiherr von Splény (1774-1778) şi Karl Freiherr von Enzenberg (1778-1786).

Între anii 1786-1848, Bucovina a fost încorporată Galiţiei, drept cel de-al 19-lea cerc (Kreis). Această perioadă este considerată de istoriografia română drept cea mai nefastă din istoria Bucovinei, opinie împărtăşită şi de o serie de istorici austrieci de prestigiu, precum şi de unii istorici ucraineni contemporani. În timpul administrării habsburgice, toți birocrații erau obligați să învețe limba română.  În anul 1793 s-a introdus învățământul obligatoriu în limbile germană și română, iar în 1875 s-a înființat Universitatea „Franz Josef” la Cernăuți.

Recensământul din 1776 a reliefat faptul că în Bucovina, numărul de locuitori era de circa 70.000. Nu este știut cu exactitate procentul de români și alte etnii, deoarece abia în 1880 recensămintele din Austro-Ungaria conțin informații despre limba vorbită. Unele estimări pentru anul 1776, dau 85,33% români, 10,66% slavi și 4% alții. Conform recensământului din 1910, populația Bucovinei era 800.198 locuitori, dintre care 38,88% ruteni, 34,38% români, 21,24% germani (inclusiv 12,86% evrei), 4,55% polonezi, 1,31% maghiari, 0,12% alții.

Din punct de vedere politic, până în 1848, bucovinenii aveau doar opt reprezentanți români din partea lor, deputați, în parlamentul imperial de la Viena. Aceștia aveau drepturi egale cu ceilalți parlamentari, participau la dezbateri, iar cuvântările altor parlamentari le erau traduse în limba română. La 13 februarie 1848, înaintând un memorandum conducerii imperiale vieneze, o delegație a bucovinenilor cere mai multă autonomie în cadrul unirii sub coroana Austriei și crearea unui ducat românesc, iar „împăratul austriac să poată purta și titlul de mare duce al românilor”, ca o recunoaștere a românității Bucovinei.

Astfel, la 4 martie 1849, ei obțin un statut de autonomie a Bucovinei în Imperiul Austriac, iar la titlurile imperiale ale împăratului Franz Josef se adăugă și acela de Mare Duce al Bucovinei. Este creată Dieta ducatului Bucovinei, care se întrunește pentru prima oară la 6 aprilie 1861. În cadrul acestei instituții erau reprezentate toate minoritățile, iar românii dețineau majoritatea. Președintele dietei, Eudoxiu Hurmuzachi, devine astfel mareșal al Bucovinei. Prin rezoluția imperială din 26 august 1861, Bucovina primește dreptul de a avea drapel propriu (culorile erau albastru și roșu, dispuse orizontal, având la mijloc stema Bucovinei), stemă (reprezentând capul de bour, încadrat de 3 stele), precum și toate drepturile adiacente statutului de Ducat al Imperiului Austriac.

Cu prilejul proclamării monarhiei austro-ungare (1867) Bucovina a intrat în componenţa Cisleitaniei, depinzând direct de Viena, iar începând din anul 1873, Episcopia Bucovinei a fost ridicată la rang de Mitropolie, cu denumirea de Mitropolia Bucovinei şi Dalmaţiei. Spre deosebire de conaţionalii lor din Transilvania şi Basarabia, românii din Bucovina au avut o viaţă politică, naţională, religioasă şi culturală proprie. Fruntaşii politici bucovineni au practicat totdeauna faţă de Viena o politică protestatară, începând cu episcopii Dosoftei Herescu şi Isaia Baloşescu, urmând cu Hurmuzăcheştii, cu mitropolitul Silvestru, cu Gheorghe Popovici şi Iancu Flondor şi cu întreaga generaţie a Unirii.

În rândurile bucovinenilor, pe lângă profesorii de teologie de la Cernăuţi, s-au afirmat în literatură şi ştiinţă personalităţi de marcă, precum istoricii Eudoxiu Hurmuzachi şi Dimitrie Onciul, Teodor Stefanelli, folcloristul Simion Florea Marian, scriitorii Iraclie Porumbescu şi Constantin Morariu, poetul Dimitrie Petrino, pictorul Epaminonda Bucevschi şi compozitorii celebri Ciprian Porumbescu, Tudor Flondor, Eusebiu Mandicevschi. După deschiderea Universităţii din Cernăuți, în 1875, facultăţile de drept şi de filosofie erau frecventate de studenţi români, organizaţi şi ei după sistemul german în societăţi academice ca: „Arboroasa”, „Junimea”, „Bucovina”, „Moldova” şi „Dacia”. La aceste facultăţi, ca şi la cea de teologie s-a putut forma pătura de intelectuali care, în luptă cu germanii şi ucrainenii, au întreţinut vie conştiinţa naţională românească până la Unirea cu România.

Intrarea României în primul război mondial a fost motivată de dorinţa unirii teritoriilor vecine locuite de români, dar aflate sub stăpânire străină. Pentru a împiedica disoluţia Imperiului Austro – Ungar, împăratul Franz Iosef lansează, la 6 octombrie 1918, manifestul „Către popoarele mele credincioase”, prin care se proclama dreptul fiecărei naţiuni de a se bucura de autonomie în cadrul imperiului. La 14 octombrie 1918 se va constitui Consiliul Naţional Român, ce va avea un rol important în realizarea unirii Bucovinei cu România. Printre cei care au luptat pentru unirea Bucovinei pot fi amintiţi: Iancu Flondor, Dionisie Bejan, Ion Nistor, Sextil Puşcariu.

La 28 noiembrie 1918 s-a organizat un Congres general la Cernăuţi şi s-a proclamat unirea necondiţionată şi pe vecie a Bucovinei cu România, reparând în acest fel actul de forţă  la 1775. Unirea Bucovinei cu România este recunoscută oficial, în 1919, prin tratatul de pace de la Saint Germain încheiat cu Austria la data de 10 septembrie 1919. Bucovina a fost integrată în viaţa politică şi administrativă a Regatului întregit, acest lucru realizându-se cu totul după votarea Constituţiei Mari din 1923. Hotărârea de unire din 1918 a avut ca fundament unitatea etnică, de limbă şi cultură a românilor de pretutindeni.

În iunie 1940, urmare a Pactului  Ribbentrop-Molotov, cunoscut și ca Pactul Stalin-Hitler, nordul Bucovinei este ocupat de Uniunea Sovietică. În această perioadă, au fost masacrați 3000 de români care se retrăgeau pașnic spre România, la Fântâna Albă. Autorii masacrului sunt ofițeri din trupele NKVD. Rusia nu a recunoscut încă acest masacru. În urma campaniei miltare din vara anului 1941 teritoriile româneşti răpite de URSS în iunie 1940 au fost reintegrate în graniţele României.

După eliberarea Basarabiei și nordului Bucovinei, provinciile recuperate nu au fost imediat alipite statului român, ci au funcționat ca regiuni conexe, conduse de câte un guvernator. În guvernământul Bucovinei au intrat cele cinci județe din Bucovina (Câmpulung, Suceava, Rădăuți, Storojineț și Cernăuți), județul Hotin din nordul Basarabiei, iar din octombrie 1941 și judetul Dorohoi. Guvernamântul Bucovinei a avut trei guvernatori: locotenent-colonelul Alexandru Rioșanu, mort în urma unei operații nereușite la 30 august 1941, generalul Corneliu Calotescu, unul dintre responsabilii deportărilor din 1941 și 1942 și generalul C.I. Dragalina, care a devenit guvernator în 1943. Basarabia a fost pusă sub administrația generalului Constantin Voiculescu. În anul 1944, România pierde din nou  Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa. În urma Convenţiei de armistiţiu cu Naţiunile Unite graniţa de est a României revine la liniile trasate de sovietici în luna iunie 1940.

Biografic Bucovina — Bucovina este una dintre cele mai frumoase provincii carpatice, este un ţinut fascinant prin istoria locului şi a oamenilor, prin armonia peisajului cu cele mai deosebite culori. Privită pe hartă, regiunea istorică Bucovina cuprinde spaţiul acoperind astăzi zona adiacentă oraşelor Suceava, Câmpulung Moldovenesc, Rădăuţi, Siret şi Vicovu de Sus precum şi partea centrală şi de vest a regiunii Cernăuţi din Ucraina. Zonă a interferenţelor culturale, cu un peisaj deosebit de atractiv, Bucovina este emblematică pentru ospitalitatea oamenilor care poartă un respect aparte – poate mai mult decât în orice alta parte a Europei – locului unde îşi duc traiul. Ţara Fagilor asa cum i se mai spunea este prin excelenţă o vatră păstrătoare a unor valori spirituale şi materiale unice prin specificul lor.

Bucovinei este apreciata pentru numeroasele manastiri construite de fosti domnitori precum Stefan cel Mare, Alexandru cel Bun, Petru Rares si Alexandru Lapusneanu fiecare avand ceva specific: Humor culoarea rosu, Voronet-albastru, Sucevita-verde si Moldovita-galben. Bucovina | Bucovina reprezinta una dintre cele mai populare zone ale Romaniei deoarece aceasta impresioneaza prin caracterul sau istoric, geografic si turistic, dar si datorita monumentelor de arhitectura cu fresce interioare si exterioare din acest colt de tara ce au fost trecute in Patrimoniul UNESCO.

Bisericile și Mănăstirile din Bucovina incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO — Nordul Moldovei înseamnă tradiții respectate, ospitalitatea și perisajele deosebite, dar a intrat în atenția turiștilor în primu lrând datorită lăcașelor sale de cult unice, în principal a bisericilor pictate. Cu o arhitectură specifică, deschizătoare de drumuri și mai ales cu fresce unice, bisericile și mănăstirile din nordul Moldovei merită vizitate, indiferent dacă au fost introduse sau nu în patrimoniul UNESCO. 

Bisericile au fost fondate ca locuri de veci penntru familiile voievozilor și a boierilor bogați, unele dintre ele fiind înconjjurate de ziduri de aparare căci vremurile medievale erau tulbburi. Pentru că fiecare dinntre pictori a interpretat scenele din cărțile sa re într-un mod personal, ușor diferit, deși respectând canoanele ortodoxe, bisericile din Moldova sunt unicate.  Culorile și nuanțele folosite sunt și ele unice, caracteristice fiecărui lăcaș de cult, astfel că se poate vorbi nu doar de celebru albbastru de Voroneț, ci și verde-roșu de Sucevița, de galbenul de Moldovița, de roșu de Humor și verdele de la Arbore.

Dintre zecile de lăcașe de cult medieval, care există în Bucovina, 8 biserici cu fresci exterioare au fost incluse în Patrimoniul UNESCO. 7 au fost introduse pe listă în anul 1993, una primind acceptul de la UNESCO în 2010.  Din grupul celor 8 biserici pictate UNESCO din Moldova fac parte:  

  • Arbore (Biserica “Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul”)
  • Humor (Biserica „Adormirea Maicii Domnului”)
  • Moldovița (Biserica “Buna Vestire”)
  • Pătrăuți (Biserica “Sfânta Cruce”)
  • Probota (Biserica “Sfântul Nicolae”)
  • Suceava (Biserica “Sfântul Gheorghe”)
  • Voroneț (Biserica “Sfântul Gheorghe”)
  • Sucevița (Biserica “Învierii”)

Toate au fresce exterioare remarcabile și au fost construite în perioada cuprinsă între finele secolului al XV-lea și jumătatea secolului XVI. Deși de inspirație bizanntină, picturile de pe zidurile exterioare și interioare ale acestor lăcașuri de cult sunt autentice și prezintă scene complete din biblie și din sfintele scripturi. Într-o epocă în care foarte puțini oameni știau să scrie și să citească, imaginile și scenele de pe fresce aveau menirea să le explice enoriașilor, foarte sugestiv, perceptele sfinte.

În timp ce compoziția unora, dintre nuanțele folosite pentru pictori n uau fost încă descifrată, este remarcabbil că armonia culorilor care însuflețesc pereții mănăstirilor se îmbină perfect cu peisajele rurale înconjurătoare. Bisericile se contopesc cu natura, cu peisajul înconjurător, par făcute să se înfrumusețeze unele pe altele.

Biserica Arbore — Arbore (Biserica “Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul”) — Biserica cu hramul Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul din Arbore a fost paraclis de curte al pârcălabului Luca Arbore. La scurtă vreme după ridicarea monumentului (2 aprilie – 29 august 1503), ctitorul a fost executat din porunca domnitorului Ștefăniță. Biserica a fost pictată în 1541 de ieșeanul Dragoș Coman. Pictura murală se remarcă prin excepționala durabilitate a pigmentului albastru. Caracteristică este marea nișă de pe fațada vestică. Mănăstirea este o ctitorie boierească, fapt evidențiat prin absența turlelor. Concepută și construită într-o formă simplă, pornind de la ideea unei biserici de tip longitudinal, construcția uimește prin marea sa stilizare.

Biserica a Manastirii Humor — Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului a Mănăstirii Humor din Humor a fost ridicată în 1530 de logofătul Toader Bubuiag și pictată în 1535 de echipa meșterului Toma („Toma de la Humor”). Caracteristic pentru acest monument este pridvorul cu două arcade frânte și pictura murală a Fecioarei cu pruncul din luneta ușii de intrare și portretele votive din naos. Domnitorul Vasile Lupu a ridicat în 1641 turnul clopotniță. Biserica Mănăstirii Humorului este așezată într-un cadru natural de o rară frumusețe, cu priveliști încă sălbatice și pitorești.

Ea își are începuturile în vremea domniei lui Alexandru cel Bun, când, ascunsă între codri, se ridică aici cea dintâi așezare mănăstirească, ctitoria marelui vornic Ioan (1415). La începutul secolului al XVI-lea, în 1527, mănăstirea a fost jefuită și distrusă de tătari. Biserica fusese înzestrată cu obiecte prețioase și manuscrise, dintre care cel mai de preț care se păstrează și astăzi este Tetraevangheliarul din 1473, carte dăruită e Ștefan cel Mare. Ruinele vechii mănăstiri se pot vedea și astăzi, la cca. 300m de actuala biserică. În vremea lui Petru Rareș, și Humorul este cuprins în campania de restaurări.

Biserica Sfântul Gheorghe a Mănăstirii Voroneț — Biserica Sfântul Gheorghe a Mănăstirii Voroneț din Voroneț este ctitoria domnului Ștefan cel Mare din anul 1488. În timpul domniei lui Petru Rareș, (fiul natural al lui Ștefan cel Mare), biserica a fost mărită prin adăugarea unui exonartex și a fost pictată la exterior. Biserica se bucură de o mare faimă printre iubitorii artei medievale datorită a două caracteristici a picturii sale: dominanta de albastru, realizată cu un pigment necunoscut azi, extrem de rezistent în timp, și scena Judecății de Apoi, desfășurată pe întreg peretele vestic, neîntreruptă de nicio deschidere a vreunei uși sau ferestre.

În interior se află picturi murale din vremea lui Ștefan cel Mare, inclusiv tabloul votiv al ctitorului. Legenda “originii” bisericii unește pe vecie două mari personalități în destinul nostru național: ctitorul mănăstirii Ștefan cel Mare și cuviosul părinte Daniil, primul stareț al mănăstirii, unul din cei mai mari sfinți pe care i-a odrăslit pământul Moldovei, sihastru și duhovnic vestit.O sfântă candelă aprinsă veghează mormântul Sfântului Daniil Sihastru de unde obștea mănăstirii ia binecuvântarea pentru slujbele de: dimineață, după-amiază, și de la miezul nopți.

De mici proporții, cu plan trilobat, având turla cu boltă moldovenească pe naos, biserica face parte dintre puținele monumente de arhitectură religioasă din nordul Moldovei care-și păstrează în mare măsură forma inițială. În anul 1547 mitropolitul Grigore Roșca, văr al lui Petru Rareș a inițiat adăugirea unui pridvor închis, pentru care adoptă o soluție unică, în cadrul căreia arhitectura este vizibil subordonată decorului pictat: peretele de vest al pridvorului este un perete plin fără nicio deschidere, precum și pictarea zidurilor exterioare, din temelie până în streașină, lucrări ce au dat construcției o mare strălucire.

Biserica având hramul Buna Vestire a Mănăstirii Moldovița — Biserica având hramul Buna Vestire a Mănăstirii Moldovița din comuna Vatra Moldoviței a fost ctitorită de domnitorul Petru Rareș în 1532. Pictura realizată în 1537 este atribuită meșterului Toma (“Toma de la Humor”), cel care a pictat și Mănăstirea Humor. Cele mai bine păstrate picturi murale sunt cele de pe fațada sudică. Înspre vest, intrarea în biserică se face printr-un pridvor cu cinci arcade: trei se deschid spre vest și câte una spre nord și sud. Cele trei abside exterioare – una la altarului și două ale naosului sunt împodobite cu picturi reprezentând scena rugăciunii tuturor sfinților, cărora li se alătură imaginile reprezentanților culturii clasice:

Pitagora, Platon, Aristotel și Sofocle, considerați precursori ai creștinismului.Voievodul Petru Rareș, iubitor de artă ca și tatăl său, Ștefan cel Mare, vrând să continue existența Mănăstirii Moldovița, alege locul puțin mai la șes de vechea biserică a lui Alexandru cel Bun și construiește actuala Biserică a Moldoviței în anul 1532, închinând-o aceluiași hram “Buna Vestire”. În aceeași epocă, Domnul împrejmuiește Biserica cu ziduri și turnuri de apărare, dându-i aspectul unei mici fortărețe. Fără îndoială că au existat locuințe, după fundațiile care se văd în partea nordică, pe a căror temelii Episcopul Efrem de Rădăuți, între anii 1610-1612, a construit clișarnița (casă egumenească) pentru locuința sa, pentru păstrarea odoarelor Bisericii și organizarea unei școli de copiști și miniaturiști, continuând în acest fel opera culturală a lui Rareș.

Biserica Sfântul Nicolae a Mănăstirii Probota  — Biserica Sfântul Nicolae a Mănăstirii Probota din satul Probota, comuna Dolhasca a fost ridicată de domnitorul Petru Rareș în 1530 pe locul unei mai vechi construcții ruinate. Restaurarea recentă a dat la iveală, sub un strat de pictură mai nouă, pictura originală de o mare valoare artistică. Nota distinctivă a bisericii o dă bolta pictată, care amintește de bolta Capelei Sixtine de la Vatican.

Patrauti — Biserica “Sfânta Cruce” din Pătrăuți este prima ctitorie certă a domnitorului Ștefan cel Mare, din 1487. Renumele i se trage de la pictura murală din pronaos cu un subiect rar: cavalcada Sfintei Cruci. — Suceava — Actuala biserică a mănăstirii (cu hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe  – purtătorul de biruință) a fost începută în anul 1514 de către fiul lui Ștefan cel Mare, Bogdan al III-lea cel Chior(1505-1517) și terminată de Ștefăniță Vodă (1517-1527) în anul 1522. A fost destinată a fi noul sediu al Mitropoliei Moldovei și a fost pictată, atât la interior cât și la exterior, între anii 1532-1534, în timpul domniei lui Petru Rareș, programul iconografic fiind caracteristic monumentelor realizate în această perioadă.

În anul 1589 au fost aduse moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la vechea mitropolie (de la Biserica Mirăuți unde fuseseră aduse de Alexandru cel Bun în 1402).În anul 1786 negustorul Hagi Ivanciu din Botoșani dăruiește un sicriu de lemn pentru păstrarea sfintelor moaște. Zece ani mai târziu, sulgerul Toader și soția sa Anghelusa din Mlenauti înlocuiesc iconostasul original. Iconostasul aparține stilului baroc moldovenesc, remarcându-se prin dimensiunile impresionante, somptuozitate ornamentală și cromatică.Frescele ce decorează astăzi biserica Sf. Gheorghe sunt opera meșterilor moldoveni din vremea lui Petru Rareș. În anul 1893 episcopul Melchisedek în urma descifrării pe peretele de sud al naosului a inscripției din spatele baldachinului sub care se află racla cu moaștele Sf. Ioan cel Nou concluziona că pictura ar data din vremea lui Petru Șchiopul.

Manastirea Sucevita — Documentar, mănăstirea este atestată la 1582, în vremea domnitorului Petru Șchiopul. Monumentul este în realitate ctitorie comună a familiilor Movileștilor (mari boieri, cărturari și chiar domnitori ai Moldovei și Țării Românești, sec. XVI-XVII). Construit în stilul arhitecturii moldovenești – îmbinare de elemente de artă bizantină și gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici din lemn din Moldova – edificiul, de mari proporții, păstrează planul trilobat și stilul statornicit în epoca lui Ștefan cel Mare, cu pridvorul închis. Pictura murală interioară și exterioară este de o mare valoare artistică, fiind o amplă narațiune biblică din Vechiul și Noul Testament.

Cântă cucul bată-l vina
De răsună Bucovina
Cântă cucul noi plecăm
Mănăstiri să vizităm.Bucovina plai cu flori
Tu mereu ne dai fiori
Tu ne-alini, ne întâlnești
Liniște ne dăruieștiCântă cucul la Suceava
Noi nu stăm deloc degeaba
Așa că nu sta nici tu
Loc rezervă chiar-amu.

Mănăstirea Putna — Este fondată în 1466 de Ștefan cel Mare pentru a comemora victoria sa asupra tătarilor, chiar pe locul unde au ajuns săgețile lansate de pe un deal. Din zidurile inițiale nu au mai rămas decât turnul tezaurului, fortificațiile fiind reconstituite în sec. al XVIII-lea. Mănăstirea Putna, unul din cele mai importante centre culturale, religioase și artistice românești, supranumită de Mihai Eminescu „Ierusalimul Neamului Românesc”. Situată la 72 de kilometri de Cetatea de Scaun a Sucevei, este cea mai importantă ctitorie a lui Ştefan cel Mare, care a fost concepută pentru a servi ca necropolă domnească pentru marele voievod şi familia sa. În 1966, la recomandarea UNESCO, cei 500 de ani de la ctitorirea Mănăstirii Putna au fost sărbătoriţi pe plan mondial.

Cetatea de Scaun a Sucevei — Cetatea Sucevei, construită la sfârşitul secolului al XIV-lea în apropierea oraşului medieval Suceava, a fost principala reședință a domnilor Moldovei timp de aproape 200 de ani, astăzi un monument istoric de nivel naţional. Ansamblul arhitectonic medieval, alcătuit din castel şi ziduri de apărare, a fost consolidat şi completat în cadrul uni vast proiect cu finanţare în perioada 2011-2015, redându-i aspectul impunător, intrat în legendă, dar şi subtila strălucire princiară din trecut.

Salina Cacica — Salina este situată la aproximativ 20 km de Gura Humorului , se remarcă prin faptul că a fost săpată manual, fără ajutorul vreunui utilaj. Cuprinde 8200 de galerii armate cu lemn, aflate într-o stare bună după mai bine de 220 de ani. Intrarea în salină este discretă, cobori câteva trepte de lemn și întâlnești o sculptură în sare – „Iisus răstignit”- care te îndeamnă să ai curajul să cobori în salină. După alte 200 de trepte, la 27 de metri adâncime, este intrarea în bisericuța Sfânta Varvara, unde muncitorii poposeau să se închine Sfintei Varvara, protectoarea minerilor.

Mănăstirea Humorului — Mănăstirea Humor este o mănăstire ortodoxă din România, construită în anul 1530 de către marele logofăt Toader Bubuiog. Biserica manastirii Humor se Numara printre cele cinci ctitorii impodobite atat la interior, cat si la exterior cu fresce bizantine, care le fac unice in lumea ortodoxa. — Mănăstirea Voroneț — Mănăstirea Voroneț, supranumită „Capela Sixtină a Estului”, este un complex monahal medieval construit în satul Voroneț, constituind una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ștefan cel Mare. Biserica a fost ridicată în anul 1488 în numai 3 luni și 3 săptămâni, ceea ce constituie un record pentru acea vreme.

Mănăstirea Moldovița — Mănăstirea Moldovița este una din vechile așezări călugărești, cu un important și glorios trecut istoric, situată în  județul Suceava. Originea acestei mănăstiri rămâne învăluită în negura vremii, tradiția amintind de existența ei încă din timpul voievozilor Mușatini, care au ocrotit-o. Unul dintre punctele de atracție al Mănăstirii Moldovița îl constituie pictura exterioară, mai ales cea de pe peretele sudic al bisericii care s-a păstrat în bune condiții.

Mănăstirea Sucevița — Mănăstirea Sucevița este o mănăstire ortodoxă din România, construită între anii 1583-1586 și situată în satul Sucevița, ce a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015. Legenda spune că, mai târziu, pentru răscumpărarea a cine știe căror păcate, o femeie a adus cu carul ei tras de bivoli, timp de treizeci de ani, piatra necesară actualei construcții.

Chilia lui Danil Sihastru — Chilia lui Daniil Sihastrul este o grotă săpată într-o stâncă de pe valea pârâului Vițău, în care a viețuit ca pustnic Cuviosul Daniil Sihastrul. După cum spune tradiția, el a săpat cu dalta într-o stâncă înălțată deasupra văii Vițăului un paraclis, iar dedesubt se află un alt loc scobit în piatră, care îi slujea drept chilie. Se spune că sihastrul Daniil a viețuit în aceste locuri timp de 20 de ani, timp în care a fost căutat de o mulțime de credincioși cărora le citea rugăciuni pentru izbăvirea de boli și suferințe, precum și de monahi ori pustnici din întreaga Moldovă care-i cereau îndemnuri și sfaturi duhovnicești.

Cele mai frumoase locuri de vizitat în Bucovina — Bucovina este o regiune istorică a României extrem de bogată cultural, istoric și din punct de vedere al tradițiilor. De asemenea, regiunea se bucură de peisaje naturale excepționale și zone cu obiective turistice apreciate de turiștii de pretutindeni. Motive pentru a vizita Bucovina ai dacă eşti amator de istorie, cultură, îţi place mâncarea bună şi vrei să te relaxezi în mijlocul naturii, în mijlocul unor peisaje dosebite. Din fericire, sunt multe alte locuri din România cu aceste puncte forte, dar Bucovina are, “doar ale ei”, mănăstirile şi bisericile care au făcut-o celebră în toată lumea. În Bucovina, istoria se îmbină cu legenda, în cadrul unei civilizații vechi și cu un folclor aparte.

Mânăstirea Putna — Prima ctitorie a Voievodului Ştefan cel Mare, Mănăstirea Putna a fost sorocită loc de odihnă veşnică pentru domnitor şi familia sa. Zidirea a început la un an după cucerirea cetăţii Chilia, în vara anului 1466. De-a lungul timpului, mânăstirea a fost supusă mai multor lucrări de reconstruire, dar rămâne în continuare una dintre cele mai frumoase locuri de vizitat în Bucovina. Turnul Tezaurului, constuit în anul 1481, este singura clădire rămasă încă de pe vremea marelui voievod Ştefan cel Mare, în interiorul turnului fiind adăpostite bogăţiile mânăstirii.

Manastirea Voronet — Construita de Stefan cel Mare in 1488, Voronet este, probabil, cea mai cunoscuta manastire din Romania. Si asta datorita celebrului “albastru de Voronet”, culoarea unica cu care sunt pictati peretii acesteia. Legenda spune ca manastirea a fost ctitorita de Stefan dupa o vizita la calugarul Daniil Sihastrul, care i-a spus sa nu predea tara turcilor iar daca va izbandi in lupta cu acestia, sa ridice o manastire in numele Sfantului Gheorghe. Picturile exterioare (realizate de teologul Grigore Rosca) sunt absolut fabuloase: compozitii unice, stralucitoare, teme de mare impact, originale si inspirate inclusiv din traditiile locurilor (apar, de pilda, instrumente muzicale moldovenesti, precum cobza sau buciumul).

Albastrul de Voronet, culoare ce face parte din cromatica bucovineana aparte (alaturi de alte culori precum albul de Humor, ocrul, galbenul, ruginiul etc) isi pastreaza de circa 500 de ani misterul compozitiei. Nuanta vie, care, in bataia soarelui, straluceste incredibil la atat de multa vreme de la aplicarea ei, a devenit celebra. Iar una dintre explicatiile-legenda pentru care aceasta culoare este unica ar fi ca pictorilor bisericii li se trimiteau cantitati uriase de tuica, pentru a lucra mai cu spor. Cum acestea nu puteau fi consumate in totalitate, se spune ca amestecul culorilor lor n-ar fi strain de calitatile “artistice” ale prunelor.
Astazi, manastirea face parte din patrimoniul UNESCO.

Manastirea Humor — Logofatul Toader Bubuiog se face “vinovat”de construirea acestei manastiri, in anul 1530, prin urmare ctitoria fiind cumva particulara, deoarece Bubuiog nu era un conducator. Purtand hramul Adormirea Maicii Domnului, Humor a fost fortificata in 1641 de catre Vasile Lupu, care a construit ziduri de jur-imprejur. Biserica are peretii exteriori pictati iar frescele din interior sunt realizate in stilul celorlalte manastiri bucovinene, precum Voronet, Arbore, Moldovita sau Sucevita.

Manastirea Moldovita — Moldovita a fost construita in 1532 de catre Petru Rares, fiul lui Stefan cel Mare, si a fost pictata in anul 1537, atat in interior cat si in exterior. Fresca de pe peretele sudic este conservata foarte bine. Am remarcat de la bun inceput ca maicile care traiesc aici sunt excelenti ghizi pentru grupurile de turisti straini – o nota foarte buna in contextul turistic. Manastirea e cocheta si dichisita, apropierea bisericii de chiliile pline de flori dand o nota aparte. In curtea interioara exista inclusiv o statuie a lui Petru Rares.

Manastirea Sucevita — Nu poti vedea Moldovita fara sa-i vezi “sora” aflata oarecum in apropiere. Sucevita e o manastire cu circa 50 de ani mai tanara, fiind construita in 1583 de catre Irimia, Simion si Gheorghe Movila, primul devenind conducator al Moldovei la scurt timp dupa ridicarea edificiului monahal. Este una dintre ultimele biserici pictate la exterior, face parte din patrimoniul UNESCO, e impunatoare si eleganta si delecteaza ochiul vizitatorului cu o culoare specifica, nu atat de celebra ca albastrul de Voronet, dar cu siguranta incantatoare: verdele, simbol al Duhului Sfant.

Chilia lui Daniil Sihastrul — Chilia săpată în stâncă a lui Daniil Sihastrul, sfetnicul lui Ştefan cel Mare. Umila chilie a lui Daniil Sihastrul este situată la a aproximativ 1,2 kilometri de mănăstirea Putna. Calugarul si sfantul Daniil a ales intr-un moment al vietii sa se retraga pe malul paraului Viteul, din satul Putna de azi, pentru a duce o viata inchinata Domnului, in sihastrie, vreme de 20 de ani. El a gasit aici o stanca in care a cioplit cu rabdare o mica incapere, un paraclis, devenit apoi, loc vizitat de multi credinciosi care veneau sa-I ceara sfatul si sa fie izbavizi de suferinte. Dupa moarta sa (nu este cunoscut anul), Daniil a fost ingropat in pronaosul manastirii Voronet. La manastirea Putna vei putea vedea o parte din moastele lui: un deget in argint impodobit cu 11 margaritare si un granat. Nu te astepta sa gasesti mai mult decat o chilie, in care vei intalni un calugar care se roaga. Amplasamentul ei este insa, spectaculos, iar imprejurimile indeamna spre pace spirituala si relaxare totala.

Stațiunea Vatra Dornei — Este unul dintre cele mai frumoase locuri de vizitat în Bucovina. Situarea sa într-o zonă montană, la o înălţime de circa 800 de metri, a făcut ca Vatra Dornei să devină cunoscută ca staţiune pentru practicarea sporturilor de iarnă, dar şi ca staţiune balneară. Pentru cei care îşi doresc o vacanţă activă, staţiunea Vatra Dornei dispune de multiple posibilităţi de petrecere a timpului liber: drumeţii, plimbări la mănăstirile din Bucovina, pescuit pe râul Bistriţa.

Muzeul Satului Bucovinean — Muzeul Satului Bucovinean este un muzeu în aer liber, înființat în anii 1970, care pune în valoare patrimoniul Bucovinei. Acesta dispune de un număr de peste 30 de exponate, de la case tradiționale din lemn și alte elemente gospodărești, la ateliere meșteșugărești și construcții ale comunității. Muzeul Satului Bucovinean, ale cărei uliţe “te conduc” înapoi în timp, pe vremea când locuinţele erau din lemn sau chirpici, geamurile erau minuscule şi nimeni nu anticipa măcar apariţia termopanelor.

Alături de gospodării, anexe şi ateliere, în “vatra satului” din Muzeul Satului Bucovinean se regăsesc biserica şi clopotniţa din satul Vama, datând din 1783.  Muzeul are forma unui sat bucovinean tradițional autentic. Excelenta este organizarea interioara a caselor, care reda perfect modul in care se traieste la tara in aceasta zona, de la mobilier la cuptoare, de la textilele de interior la piesele de port popular. In plus, in case sunt redate in mod plastic ritualuri in stil bucovinean: botezul si inmormantarea.In concluzie, o incursiune de calitate in lumea satului bucovinean si un obiectiv turistic pe care nu ai voie sa-l ratezi cand te afli pe drumuri sucevene.

Castelul Dracula — Castelul Dracula se află la câțiva kilometri de Vatra Dornei și este o clădire medievală unde se zice că ar fi trăit Dracula. Clădirea se află în comuna Piatra Fântânele, cu acces prin pasul Tihuța și aici se poate vizita cripta în care se găsesc rămășițele acestuia și alte obiecte din acea vreme. — Cetatea de Scaun a Sucevei — Acesta e un obiectiv care, in alta tara, ar fi fost de mult o atractie de senzatie. Din pacate, in Romania, lipsa de fonduri si de interes, a facut ca abia in 2012 cetatea de scaun a domnitorilor Moldovei sa intre intr-un amplu proces de restauratie. Cetatea Sucevei face parte din sistemul de fortificații construit în zona Moldovei, în trecut, rămânând o dovadă a bătăliilor care au avut loc în Moldova. Cetatea a fost construită de Petru I Mușat, a fost fortificată de Ștefan cel Mare și distrusă de Dumitrașcu Cantacuzino. În prezent, aceasta este inclusă pe lista monumentelor istorice din județul Suceava.

Avariata (in special in 1497, dupa atacul polonezului Ioan Albert), cutremurata (in timpul lui Duca Voda – 1678-1683), ruinata, cetatea a intrat in uitare pana la inceputul secolului XX, cand arhitectul austriac Karl A. Romstorfer a repus pe… ziduri acest edificiu istoric. Din pacate, nimeni nu avea sa o faca dupa el. Întâlnită şi sub denumirea de Cetatea Sucevei, este o cetate medievală aflată la marginea de est a oraşului Suceava, ea fiind şi una dintre cele mai frumoase locuri de vizitat în Bucovina.

Pietrele Doamnei — Orice traseu ar alege turistul ce se abate prin Ţara de Sus, întâlnirea cu rezervaţia Pietrele Doamnei, una dintre cele mai spectaculoase din Carpaţi, este surprinzătoare chiar şi pentru un bun cunoscător al munţilor. Aparent inaccesibile, Pietrele Doamnei au fost escaladate pentru prima dată în 1921. Peisajul rezervaţiei adăposteşte o floră foarte bogată, care se compune mai ales din plante ocrotite de lege. Şi acestea rămân unele dintre cele mai frumoase locuri de vizitat în Bucovina.

Salina Cacica — Are o vechime de peste 200 de ani, arheologii concluzionând că aici este una dintre cele mai vechi exploatări de sare recristalizată din saramură din Europa. Face parte din cele mai frumoase locuri de vizitat în Bucovina, deoarece în această salină au fost amenajate adevărate opere de artă. La o adâncime de 21 de metri se află o Capelă romano – catolică, care a fost construită pentru mineri. La o adâncime de 35 de metri, sculptată direct în stânca de sare, este Capela ortodoxă, precum şi Lacul Sărat, care a fost săpat manual de mineri. În trecut pe acest lac se puteau face plimbări cu pluta. Prin galeriile săpate manual, fără utilaje, ale salinei Cacica se ajunge la adâncimea de 44 m, în Grota Piticilor şi în Sala de Bal, unde acum se poate juca fotbal. După ce cobori scările destul de abrupte care te îmtâmpină încă de la intrare, ajungi în capela Sfintei Varvara, protectoarea minerilor, unde ţin slujbe preoţii a trei confesiuni.

Dacă ai ajuns la Cacica, vizitează şi Catedrala romano-catolică Adormirea Maicii Domnului, este vis-a-vis de curtea salinei. Sfinţită în 1904, Catedrala ridicată în stil gotic se remarcă prin vitraliile lucrate cu praf de aur şi icoana făcătoare de minuni a Fecioarei Maria. Satul Marginea, cu ceramica sa neagră sau gri este unul dintre locurile pe care nu ar trebui să le ocoleşti în Bucovina. Ceramica neagră din Marginea este produsă după metode din vremea dacilor, iar faima sa a depăşit graniţele României. Marginea este situată la 43 de kilometri nord de Gura Humorului.

Muzeul Oului — De fapt, sunt două muzee dedicate acestui obiect delicat transformat de mâini dibace în adevărate opere de artă, oul încondeiat. Cel de la Vama aparţine prof. Letiţia Orşivschi, iar colecţia sa depăşeşte 3.000 de ouă încondeiate. Vei trai o experienta extraordinara, alaturi de o artista populara care iti va fi aproape o ora ghid in lumea magica a unui obiect despre care Constantin Brancusi spunea ca “este mama tuturor formelor”: oul.

Letitia Orsivschi a strans in cele doua camere ale muzeului (inaugurat acum 7 ani) peste 3000 de oua intr-o colectie fantastica, a carei poveste ti-o va spune cu pasiune. Oua din toate colturile lumii, de pe toate continentele, impodobite, incondeiate, lucrate in toate chipurile… oua de toate felurile, de la cele mai mic pana la giganticele oua de strut. Pe langa acestea, colectii de oua bucovinene, unele vechi de 50 de ani (din colectia familiei), toate purtand girul unui mestesug local care dureaza de secole si care induce o simbolistica puternica, religioasa sau laica, in functie de modelul ales pentru impodobire. La finalul vizitei poti cumpara oua impodobite – amintirea perfecta a unei vizite in Bucovina.

Turul Bucovinei — Bucovina , numită „ Țara codrilor de fag ”, este una dintre cele mai frumoase regiuni ale României , cunoscută în toată lumea pentru mănăstirile pictate . Dar nu numai acestea alcătuiesc frumusețea acestei zone binecuvântate de Dumnezeu , ci și peisajele naturale  pe care le întâlnești aici , Munții Rarăului și dealurile (obcinele) împădurite ce o înconjoară. Să admiri fațadele pictate ale mănăstirilor , să urci  Pietrele Doamnei , să vizitezi Cetatea de scaun a Sucevei și Satul Bucovinean , să admiri frumusețea lingurilor din muzeul ce se află în Câmpulung sau ouălele din Muzeul  din satul Vatra sunt doar câteva dintre deosebitele obiective turistice pe care poți să le vizitezi dacă ajungi în Bucovina .

Sursa — https://suceavalive.ro/istoria-bucovinei/

Sursa — https://cunoastetitara.md/bisericile-si-manastirile-din-bucovina-incluse-in-patrimoniul-mondial-unesco/

Sursa — https://cunoastetitara.md/package/bucovina/

Sursa — https://www.observatorulph.ro/lifestyle/81977-cele-mai-frumoase-locuri-de-vizitat-in-bucovina

Sursa — https://romania.directbooking.ro/prezentare-bucovina-informatii-poze-imagini-31721.aspx

Sursa — Video — turism bucovina — https://www.youtube.com/watch?v=Epf9OJWp8Os