Biserici de lemn din Maramureş

Spread the love

BârsanaBiserica de lemn din Bârsana, cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, Patrimoniul Mondial UNESCO, a fost construită în anul 1720 pe locul numit „Podurile Mănăstirii” şi mai târziu, în 1806, mutată pe dealul Jbâr, unde se află şi acum.
Este unica biserică UNESCO care iniţial a fost mănăstirească, apoi a devenit parohie. Arhitectura se înscrie în linia generală a bisericilor de lemn maramureşene. Pictura, este una remarcabilă, extrem de valoroasă, croită după rigorile artei baroce. Iconografia Bârsanei se individualizează prin trei trăsături: are un profund caracter eshatologic, elementul moralizator e lesne de observat, iar accentul e pus pe latura umană a naraţiunii.

Legenda spune că mai demult, pe dealul Jbâr era un cimitir de ciumaţi. Oamenii seceraţi de molimă au fost înmormântaţi în grabă, fără servicii religioase. Sătenii au mutat bisericuţa de lemn pe Jbâr, având convingerea că victimele ciumei îşi pot dormi somnul de veci doar dacă li se face o slujbă religioasă. Şi azi, mulţi din locuitorii Bârsanei cred că o dată cu biserica, s-au mutat pe sub pământ şi morţii de la Podurile Mănăstirii, pentru a-şi continua odihna la umbra bisericii.

BudeştiBiserica de lemn din Budeşti, construită în anul 1643, este de asemenea în Patrimoniul Mondial UNESCO şi poartă hramul Sfântului Nicolae. Biserica e construită din bârne groase aşezate pe un soclu din piatră de râu. În interiorul bisericii se păstrează cămaşa de zale şi coiful lui Pintea, despre care tradiţia spune că el însuşi le-ar fi adus aici. Pictura e una în culori deschise, calde, luminoase şi bine armonizate. A fost realizată în jurul anului 1762 de Alexandru Ponehalschi, fiind vizibilă astăzi numai pe jumătatea vestică a pereţilor, pe tâmplă şi în altar.

 În biserică mai există icoane de sticlă foarte vechi, icoane de lemn datând din secolul al XVII-lea. Dintre acestea, cea mai însemnată este o icoană înfăţişând pe Sf. Ioan Botezătorul provenind dintr-o biserică din secolul XV, pictată, cum spune inscripţia în slavonă, de “mult greşitul Gheorghe”. O caracteristică specifică a acestui monument este turnul. La baza clopotniţei sunt patru turnuleţe, detaliu arhitectural neobişnuit pentru construcţiile de lemn din Maramureş.

DeseştiBiserica de lemn din Deseşti este monument UNESCO. — Ea este o biserica de lemn, tradiţională care poartă hramul Cuvioasei Paraschiva şi a fost construită în anul 1770. Legenda spune că în 1717, în urma unei invazii, tătarii au incendiat biserica satului. Tot legenda mai zice că noua locaţie a bisericii a fost aleasă de piatră de altar. Sătenii au încercat să ridice piatra în mai multe locuri, dar de fiecare dată aceasta a căzut. După cinci încercări eşuate, piatra a rămas în sfârşit în picioare, fiind în acest fel stabilit noul aşezământ al bisericii.

După ceea ce scrie pe acoperişul pronaosului, pictura, foarte frumoasă, datează de la 1780, accentuând nota generală de simplitate. Ea este nesofisticată, sinceră, amintind de pictura naivă. Arhitectura se înscrie în linia tradiţională. Îmbinările de lemn, echilibrul şi armonia elementelor de arhitectură, impresia de simplitate şi eleganţă vădesc o perfectă cunoaştere a artei lemnului şi o măiestrie fără cusur. Nota de originalitate e dată de bârnele de la partea superioară ce susţin şarpanta acoperişului, prelungite şi sculptate în scară, conferind ansamblului o siluetă deosebită. Cimitirul din jurul bisericii are multe cruci celtice înscrise într-un cerc sau semicerc.

IeudBiserica din Ieud Deal, monument UNESCO, este construită din lemn de brad. Istoricii nu au căzut de acord cu privire la data ridicării acestei biserici. Unele documente o prezintă ca fiind cea mai veche biserica de lemn din Maramures, datând-o 1364; conform altor păreri, ea datează, probabil, din secolul XVII. Construcţia urmează canoanele tradiţionale: pictura şi iconostasul, bine conservate, sunt de secol XVIII. Picturile interioare au fost realizate de către Alexandru Ponehalschi, unul din cei mai activi zugravi de biserici din Maramureş la acele vremuri. Pereţii pronaosului ilustrează Judecata de Apoi, cu un foc al infernului care îi cuprinde pe condamnaţi.

În biserică există icoane vechi de lemn (sec. XVI-XVII), o valoroasa colecţie de icoane pe sticlă aduse de la Nicula, toate acestea alături de covoare vopsite în culori vegetale şi cărţi de mare valoare; demne de amintit sunt tipăriturile lui Coresi “Întrebare creştinească” şi “Apostolul” datând din secolul XV, precum şi alte documente tipărite la Iaşi şi la Blaj. În podul bisericii a fost descoperit “Codicele de la Ieud”, manuscris de o valoare inestimabilă, datat 1391, considerat ca fiind cel mai vechi text în limba română, scris cu litere chirilice.

PlopişBiserica de la Plopiş, monument UNESCO, poartă hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril.Buni lemnari, locuitorii Plopişului au început în anul 1798 edificarea unei noi biserici, menite să înlocuiască vechiul lăcaş de cult, finalizată la 12 noiembrie 1811.Datele care atestă sfinţirea bisericii sunt extrase dintr-un document găsit în piciorul prestolului. De asemenea, s-au descoperit şi cele 49 de monede, depuse câte una de fiecare familie din sat care a participat la ctitorirea bisericii.Clădirea bisericii e mică, 17m lungime, 7m lăţime şi 47m înălţime, însă dovedeşte un deosebit simt al proporţiilor, fiind poate cea mai unitară şi mai bine echilibrată biserica de lemn a Maramureşului, lucru ce o face să se înscrie în categoria construcţiilor religioase bine închegate.

Pictura este bine păstrată, nota dominantă fiind dată de reprezentări ale Apocalipsului, ele ocupând întregul perete de vest al naosului. Din punct de vedere arhitectonic, se compune din pridvor, pronaos, naos şi un altar, toate ridicate pe o fundaţie din piatra. Sunt doua elemente caracteristice: bârnele superioare ale pereţilor nu ies în consolă, iar streaşina este înfundată.

Poienile IzeiBiserica „Sfânta Paraschiva” din Poienile Izei, monument UNESCO, este unul dintre cele mai frumoase şi bine conservate monumente din Maramureş. Biserica este un monument fără egal vădind nivelul artistic atins de meşterii lemnari ai Maramureşului. Construită acum aproape 400 de ani din arbori seculari, ea respectă configuraţia tradiţională: planul navei este rectangular, pridvorul e amplasat pe altura de apus, acoperişul are dublă poală, iar turla cu trei clopote are foişor, coif şi o cruce înaltă. Spre deosebire de alte biserici, altarul are patru laturi ca în vechime, lucru rar întâlnit la alte biserici.

Pictura, începută în 1794, impresionează prin tematică şi abordarea originală a iconografiei tradiţionale, cu scene mari, într-un registru cromatic armonios. Se remarcă scenele din pronaos ale Judecăţii de Apoi, în special cele cu Iadul. Se descifrează aici scena cu mincinosul spânzurat de limbă, femeia care a descântat vacile este împunsă din două părţi de victimele sale, cel care „sparge hătu” este reprezentat brăzdat cu plugul de către doi diavoli, femeia care îşi omoară pruncii în pântec, este silită în picturi să înghită unu, iar cel care doarme în timpul slujbei religioase este întins pe un pat încins, cu un diavol alături, care-i cântă la vioară.

RogozBiserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”, alt monument UNESCO, aflată în inima Ţării Lapuşului, odinioară îndeajuns de încăpătoare pentru toată suflarea satului, a fost ridicată la 1663 din doua lemne masive aduse din apropiere, de pe Dealul Popii. Unicitatea construcţiei este dată de intrarea laterală şi de acoperişul asimetric. Masa moşilor este acoperită de streşini, făcută din bârne lungi cât biserica şi crestată din metru în metru. În dreptul cresturilor din peretele bisericii sunt scrise nume ale familiilor înstărite, proprietare pe rosturile din masa moşilor. În zilele de sărbătoare, aceste familii organizau mese în curtea bisericii, dând pomană săracilor pentru sufletele celor morţi.

Impresionante sunt decoraţiunile exterioare: brâul în formă de funie răsucită cu simboluri solare ce înconjură biserica şi îmbinările de lemn ce dau pereţilor aspectul unor ziduri de cărămidă. Elementul ornamental caracteristic acestei biserici îl constituie capetele grinzilor ce sprijină streaşina, cioplite în formă de cap de cal – element laic, întâlnit la multe din casele ţărăneşti. Remarcabilă rămâne simbolistica acestui locaş; un exemplu clar îl constituie meşter-grinda decorată cu motive ale mitologiei româneşti arhaice: Soarele, Luna, Luceferii, Stelele. Pictura, cu tematică foarte variată, a fost săvârşită la 1785, iar astăzi se păstrează fragmentar, doar în naos şi pronaos.

ŞurdeştiBiserica de lemn din Şurdesti este monument UNESCO. Ea a fost construită în 1721 sub directa supraveghere a lui Toma Macarie;  poartă hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril.Este considerată ca fiind cea mai înaltă construcţie veche din lemn de stejar. Turnul măsoara 54m, este înconjurat de alte 4 mici turnulete; înălţimea totală de la sol fiind de 72m. În trecut, oamenii credeau că dacă biserica este mai inaltă, rugăciunile lor ajung mai repede la Dumnezeu.Pe langă înălţimea impunătoare, trebuie remarcat că este singura biserică din Ţara Chioarului care are acoperiş cu poală dublă. De asemenea, este unic în această zonă şi pridvorul cu două rânduri de arcade suprapuse.

Picturile interioare au fost realizate de zugravul Ştefan din Şişeşti în 1783; ele reprezintă scene biblice din Vechiul şi Noul Testament. Frumuseţea bisericii este sporită de existenţa brâului în funie răsucită.Nota particulară a ansamblului e dată de pridvor. El are doua rânduri de arcade suprapuse, cu deschideri diferite, identice ca formă şi decoraţii.

Editorial Biserici de lemn din Maramureș — În Maramureş se află unele dintre cele mai reprezentative monumente ale arhitecturii de lemn din ţara noastră, adevărate capodopere ale genului, fiind fără îndoiala una din culmile artei de a construi în lemn de pe continentul nostru.Numeroase biserici de lemn, ce sunt datate în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, reprezintă, de fapt, tipuri arhitectonice mai vechi cu câteva secole. În mod frecvent, bisericile erau reclădite pe acelaşi loc unde mai fusese o biserică, iar reparaţiile şi restaurările se făceau treptat, prin înlocuirea unor grinzi sau a şindrilei, forma arhitectonica şi chiar unele detalii decorative păstrându-se aidoma.

  Arhitectura Maramureşului a fost modelată firesc în lemnul pe care această regiune muntoasă, bogată în păduri şi râuri, îl oferă cu generozitate. Din punct de vedere al planimetriei, la bisericile maramureşene se constată unitatea de concepţie, edificiile fiind ridicate pe sistemul de plan folosit de întreaga arhitectură medievală româneasca şi caracteristica cultului ortodox. Cele trei încăperi tradiţionale: absida altarului, naosul şi pronaosul se înşiruie pe axa est-vest, uneori având spre apus un pridvor deschis.  La prima vedere, bisericile Maramureşului impresionează prin dimensiunile lor neobişnuite construcţiilor de lemn, monumentalitatea ce o degaja, perfecţiunea proporţiilor alese, sobrietatea motivelor decorative.

  Valoarea artistică a bisericilor de lemn consta în admirabilă proporţionare a volumelor, în armonia stabilită intre părţi şi întreg. Rezultate ale unei continuităţi milenare de practicare a artei construcţiilor din lemn, în care s-a operat o sinteză perfectă a materialului, formelor şi peisajului, aceste însuşiri conferă monumentelor religioase o unitate arhitectonică remarcabilă, în care ştiinţa folosirii spaţiului se manifestă în linii ce exprima totodată graţie şi putere, îndrăzneala şi măsura.

 Decorul bisericilor de lemn maramureşene este menit să sublinieze trăsăturile esenţiale ale monumentului. Strâns legată de arhitectura monumentelor, de modul în care au fost concepute volumele, este sculptura, ce subliniază anumite elemente ale construcţiei. Tehnica şi ornamentica nu diferă de cea folosită la casele de lemn din această regiune. În special exteriorul este decorat cu sculptură şi crestături. Lipsa culorii este înlocuita aici de jocul umbrelor şi al luminii, ce face că suprafeţele să fie mai mişcate.

Considerate ca o realizare specifică, bisericile romaneşti fac parte din marea familie a arhitecturii de lemn europene, despre care Lucian Blaga scria că sunt printre cele mai preţioase şi mai fără de rezervă admirate produse ale geniului nostru popular.  Un număr de opt biserici, capodopere ale arhitecturii de lemn din Maramureş, au fost înscrise pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, reprezentând simbolic sutele de monumente istorice din această categorie răspândite în toate regiunile României, fiind o remarcabilă contribuţie româneasca la tezaurul cultural al umanităţii.

Manastirile din Maramures sunt unele dintre cele mai importante monumente istorice, arhitecturale si ecleziastice din intreaga tara. Valoarea acestora din punct de vedere al patrimoniului cultural si maiestria cu care fiecare edificiu in partea a fost lucrat in lemn stau marturie a bogatei mosteniri din aceasta zona. In Maramures se afla peste 100 de biserici de lemn, dintre care cele mai frumoase au fost incluse in Patrimoniul Universal UNESCO si pe itinerariile celor mai multi turisti ce ajung in aceasta zona pitoreasca.

Istoric Biserici de lemn din Maramureş — Maramuresul e taramul de basm, cu lacuri limpezi, creste salbatice, pesteri misterioase si paduri bogate si verzi. Mai presus de toate, acest plai pitoresc gazduieste oameni deschisi si primitori, care respecta traditiile si cele sfinte, ducand o viata simpla si cumpatata. De-a lungul timpului, maramuresenii au gasit si regasit legatura cu Dumnezeu datorita bisericilor din lemn, adevarate bijuterii arhitectonice care au scris istorie. Daltuite cu maiestrie in lemn de catre mesterii locului, bisericile au fost locul in care batranii luau deciziile in vremurile tulburi, unde tinerii s-au casatorit, copiii si-au primit botezul, iar varstnicii au avut parte de ultima pomenire. Si astazi, in zilele de sarbatoare, impresionantele constructii din lemn primesc localnici si turisti dornici sa redescopere tainele sfinte.

Ridicate unele in secolul al XIV-lea, altele cu trei-patru veacuri mai tarziu, bisericile au fost construite din lemn de stejar, gorun si rasinoase. De multe ori erau construite chiar pe locul unde copacii erau taiati, iar la aceasta munca participa intreaga comunitate. Cu timpul, priceperea mesterilor a dus la noi tehnici de constructie si imbinare a lemnului. Amplasate in locuri inalte cu turnuri foarte mari care au servit si ca punct de observatie, acestea constituie o culme a artei de a construi in lemn. Maramuresul reuneste cele mai multe biserici din lemn de pe teritoriul tarii noastre. La inceputul secolului al XIX-lea, in regiunea istorica existau 120 de astfel de constructii, numarul lor reducandu-se la 45 in 1993, cand administratia austriaca a decis sa se inalte biserici din zid. Dintre acestea, opt fac parte din patrimonial UNESCO, reprezentand remarcabile exemple ale particularitatilor arhitecturale din diverse regiuni si perioade. 

Bisericile au fost ridicare pe fundatii masive din lemn, fara piatra si au dimensiuni monumentale. Inguste si inalte, insa pastrand armonia proportiilor, acestea sunt imaginea, la scara mica, a peisajului muntos din nordul Romaniei. Marturie a maiestriei imbinarii lemnului si a picturii interioare, bisericile exprima credinta si arta religioasa greco-catolica si ortodoxa. Aceste constructii ies in evidenta prin forma streasinilor, prin acoperisurile din sindrila ce au aspectul solzilor de peste si prin cupolele inalte. De asemenea, stalpii pridvorului sunt impodobiti cu imagini simbolice, de natura geometrica, florala sau zoomorfica. Arhitectura bisericii ofera informatii despre importanta localitatii. In ceea ce priveste pictura interioara, domina stilul bizantin, insa apar si influente occidentale baroce. Icoanele sunt realizate pe panza, apoi amplasate pe ziduri si ilustreaza scene religioase, dar si aspecte ale vietii locale si imagini ale portului popular.

Bisericile din Maramuresul istoric se deosebesc prin monumentalitate, prin cutezanta proportiilor, asemanandu-se cu adevaratele catedrale. Aceste lacasuri pastreaza unele dintre cele mai vechi insemne ale limbii romane, carti care au supravietuit veacurilor, dar si relicve ale civilizatiei celtice, cum sunt mormintele lucrate in lemn din cimitirul bisericii din Sat Sugatag. 

Bisericile din lemn nu se lasa usor descoperite, unele sunt vizibile si drumul te poarta catre ele, altele trebuie cautate, ratacind indelung pe carari. Insa, odata gasite, acestea te farmeca cu siluetele inalte, cu istoria pe care o poarta, cu linistea si regasirea pe care ti-o ofera. Sub piscurile muntilor, sub dealuri si pe vai veti gasi lacasuri sfinte cu turle ce tasnesc spre cer. Treceti-le pragul si veti cunoaste sentimentul eliberator al apropierii de divinitate, oameni simpli si primitori, gata oricand sa impartaseasca turistilor povestile locului.

Manastirea Barsana — Pe dealurile dintre Iza si Casau, intr-un cadru natural unic, la 20 km de Sighetul Marmatiei, se afla unul dintre cele mai frumoase ansambluri monahale, Manastirea Barsana. Pe sub impunatoarea poarta maramureseana, aleea serpuieste lin catre manastire. Construita in 1720 pe locul numit “Podurile Manastirii”, aceasta a fost scoala pentru preotii satelor apropiate, dar si o sursa de carti romanesti pentru slujba si invatatura. In 1805, satenii au decis sa mute biserica pe dealul Jbar, in mijlocul comunitatii lor. Se povesteste ca pe acest deal se afla odata un cimitir de ciumati, care, secerati de molima, au fost ingropati fara slujbe. Localnicii au ales acest loc pentru biserica, fiind convinsi ca astfel victimele se vor odihni in pace.

Dupa caderea regimului comunist, manastirea a fost reconstruita de mesterii din localitate, cunoscatori ai artei cioplirii si imbinarii lemnului. Intrarea se face pe sub semetul si gratiosul turn-clopotnita, dincolo de care pornesc alei pietruite si strajuite de flori. In stanga, pe o pajiste verde care invita la cateva clipe de odihna, se afla Altarul de vara, iar la dreapta, Casa Artistului, o vila menita sa gazduiasca carturari si mesteri ai sfintelor lacasuri. De asemenea, ansamblul mai cuprinde chiliile si muzeul, realizat recent, amintind de cultura maramureseana.

Pictura interioara este remarcabila, extrem de valoroasa, respectand rigorile artei baroce. Desi biserica este intunecata, luminozitatea este data de culorile dominante ale icoanelor, ferestrele radioase din ziduri. Punte intre trecut si viitor, Manastirea Barsana creeaza emotiile si evlavia patrunderii intr-un spatiu sacru, impresionand totodata prin inaltime si masivitate. Turistii iubitori de frumusetea mladiata in lemn se pot bucura de linistea locului si de peisajul uluitor inchiriind camere la motelul administrat de maici, un spatiu foarte primitor in inima lacasului sfant.

Budesti Josani — Cea mai veche biserica din cele opt incadrate in patrimonial UNESCO este cea din Budesti Josani. Datata din 1643, aceasta este faimoasa datorita obiectelor ce au apartinut a doi luptatori pentru libertate impotriva habsburgilor: camasa de zale si coiful lui Pintea Viteazul si steagul nobilului transilvanean Ferenc II Rákóczi. Despre Pintea se spune ca fura bani de la bogati pentru a-i ajuta pe saraci si ca ar fi avut-o drept sotie chiar pe Muma Padurii, o femeie frumoasa, stapana peste paduri. Ea il ajuta pe viteaz sa se fereasca de ochii dusmanilor si sa-i invinga. Se mai povesteste ca Pintea si-ar fi ascuns bogatiile in pesterile din Maramures, insa, pana acum, niciunul din galbenii sai nu a fost gasit.

Biserica se deosebeste prin cele patru turnuri de la baza clopotnitei, detaliu nemaiintalnit in constructiile de lemn din Tara Maramuresului. In interiorul lacasului, privirea este atrasa de picturile miniaturale infatisand chipuri de sfinti si scene biblice incadrate in chenare colorate. Luminoase si bine armonizate, acestea au fost realizate pe materiale textile, apoi aplicate pe ziduri. Cele mai vechi icoane pe sticla si lemn dateaza din secolul al XVII-lea, biserica fiind pictata de diversi mesteri in epoci diferite. In acest tinut, credinta si iubirea se impletesc cu traditia mestesugareasca, creand ambientul perfect in care sa regasiti linistea atat de ravnita in vremurile actuale. La Josani se aud doar pasari si cantece inaltate cu inima curata spre cer.

Legendele din Desesti — Biserica din Desesti uimeste prin simplitate si eleganta, prin imbinarile perfecte ale lemnului si prin frescele din interior. Legenda spune ca in 1717 tatarii au incendiat biserica satului si ca satenii au incercat sa o reconstruiasca in mai multe locatii. Dupa cinci incercari esuate, in care pietrele de temelie s-au tot pravalit, s-a stabilit noul asezamant al bisericii, in 1770. Construita din grinzi de stejar, cu acoperis inalt cu stresini duble, biserica se inscrie in arhitectuta traditionala, avand totusi o silueta deosebita, data de barnele superioare sculptate in scara.

Pictura interioara este nesofisticata, de factura post-bizantina, datand de la 1780. Detaliile colorate si vesele imblanzesc sobrietatea locului si a icoanelor ce au ca teme principale Rastingnirea si Judecata de Apoi; cea din urma are ca protagonisti personaje de diferite natiuni -nemti, turci, tatari-, aluzie la realitatile istorice ale vremii. Departe de agitatia marilor orase, la Desesti omul si natura convietuiesc intr-o armonie deplina, Maramuresul fiind un tinut binecuvantat, adapostind adevarate opere de arta.

Ieud – Deal — Pe dealul din Ieud scruteaza zarile una dintre cele mai vechi vetre locuite neintrerupt, o biserica ce atrage prin pitoresc si originalitate. Ridicata initial la mijlocul secolului al XIV-lea si distrusa de tatari, aceasta este refacuta patru veacuri mai tarziu din lemn de stejar si molid. Localnicii de pe valea Izei au pastrat traditia ortodoxa propovaduita de manifestele gasite in manastire, texte scrise cu caractere chirilice, de o valoare inestimabila pentru istoria scrisului romanesc. Intre acestea, cel mai important este “Codicele de la Ieud”, datat in 1391, descoperit in podul bisericii.

Cu toate ca exteriorul poate parea auster, biserica din Ieud este o adevarata bijuterie arhitectonica, impresionand prin bogatia sculpturala si cromatica din interior. Iconografia formeaza cel mai bine pastrat ansamblu de picturi murale post- bizantine din Maramures, atragand printr-o colectie uimitoare de icoane pe sticla aduse de la Nicula, alaturi de tipariturile lui Coresi din secolul al XV-lea. Amplasata in cea mai inalta zona a localitatii, biserica din Ieud  se umple de credinciosi in zilele de sarbatoare si de turistii atrasi de frumusetea peisajului si de constructiile taranesti conservate de-a lungul timpului.

Poienile Izei — In Poienile Izei se inalta o alta biserica invaluita de legenda, construita in urma cu aproape 400 de ani, dar cu temelia pusa inca din secolul al XIV-lea. O veti remarca datorita turnului- clopotnita cu foisor, care ii ofera eleganta si echilibru. Intrarea in lasacul sfant se face printr-o usa dubla pictata, pe laturile careia se afla cate un inger. Pictura in stil post-bizantin a fost realizata incepand cu 1794 si impresioneaza prin tematica si paleta coloristica armonioasa. Se remarca abordarea elementelor moralizatoare din scenele Judecatii de Apoi, dedicate in special Iadului; astfel, veti vedea imagini cu mincinosul spanzurat de limba, diavoli tragand plugul sau cantand la vioara omului ce doarme in timpul slujbei. Picturile abordeaza cu precadere pedepsele care ii asteapta pe pacatosi, accentuand importanta respectarii cutumelor religioase. In prezent, biserica are temelia din piatra dura, simbol al trainiciei si al radacinilor adanci in pamantul romanesc. Lectia de cultura si traditie pe care acest lacas o ofera va dainui peste timp, ca mostenire lasata generatiilor viitoare

Rogoz — In inima Tarii Lapusului se ridica semeata biserica Rogoz, loc de rugaciune pentru toata suflarea satului. Ridicat in 1663 cu doua lemne masive aduse de pe Dealul Popii, lacasul impresioneaza prin decoratiunile exterioare; mesterii artei sculptatului au fost inspirati indeosebi de lumea animalelor si de simbolurile solare. Pe grinda principala au asezat un cap de zimbru din lemn, element intalnit la multe case taranesti, candelabrul este impodobit cu ornamente in forma de pasari, iar usa de la intrare este decorata cu rozete.  La exterior, privirea intalneste alte dovezi ale maiestriei cioplitului in lemn: braul in forma de funie rasucita ce inconjoara biserica si grinda decorata cu motive din mitologia arhaica – Soarele, Luna, Luceafarul, stelele.

Biserica Rogoz este unica datorita acoperisului asimetric si mesei mosilor, loc in care familiile instarite dadeau de pomana celor saraci pentru sufletele mortilor. Ocrotita de culmi blande inverzite in anotimpurile calde si inveselite de bogatia florilor colorate, biserica din Tara Lapusului pastreaza o alta lume, a oamenilor care traiesc cu constiinta necesitatii impacarii cu Dumnezeu.

Plopis — Ajunsi pe Valea Cavnicului, faceti un popas la Plopis, intr-o zona colinara de pe versantul muntilor Gutai. Aici, locuitorii satului, buni lemnari, au inceput in 1798 construirea unei noi biserici din lemn, menita sa inlocuiasca vechiul lacas de cult. Pe un soclu scund din piatra se inalta pereti din grinzi patrate masive, oferind impresia unei constructii bine inchegate. Turla se remarca prin prezenta balconului cu 16 stalpi, iar ferestrele sunt foarte mici si etajate. Si de aceasta data, simtul proportiilor este unul deosebit, cu toate ca biserica este de mici dimensiuni.

In interior, pictura a fost realizata de un zugrav originar din Sisesti si este foarte bine pastrata si in zilele noastre. La Plopis au fost descoperite 49 de monede, cate una apartinand fiecarei familii din sat care a participat la ctitorirea bisericii. Maramuresenii au stiut dintotdeauna ca religia si credinta joaca un rol important in viata omului, drept pentru care au contribuit la ridicarea si conservarea lacaselor de cult.   

Surdesti, mai aproape de Dumnezeu — Pana acum cativa ani, biserica din Surdesti a fost cea mai inalta constructie din lemn din Europa, locul fiindu-i luat de biserica de la Manastirea Sapanta-Peri. A ramas totusi mandria Tarii Chioarului, situata sub crestele muntilor Ignis si Gutai. Construit in secolul al XVIII-lea, lacasul de cult de rit greco-catolic masoara 72 m; in trecut, oamenii credeau ca rugaciunile lor ajung mai repede la Dumnezeu daca bisericile sunt mai inalte. Desi se afla in afara zonei Maramuresului, arhitectura a pastrat stilul traditional matur. Armonios si atingand perfectiunea estetica, exteriorul detine suprematia: turla foarte inalta este flancata de patru turnulete, acoperisul este dublu, iar pridovrul este ornat cu motive dantelate. 

Pe raul Cavnic s-au pastrat vechile valori, mestesugurile din strabuni si traditiile. Si astazi, satenii mai confectioneaza covoare, haine si bijuterii pe care apoi le vand celor curiosi sa afle din tainele mesteritului traditional. In Maramures exista o adevarata salba de biserici de lemn, pentru ca localnicii au rezistat vremurilor si si-au continuat obiceiurile. Asemenea constructii de o inalta valore artistica mai pot fi admirate la Botiza, Calinesti, Bogdan Voda, Rozavlea. Opere de arta populara, acestea impresioneaza prin echilibrul arhitectural, armonia proportiilor, prin simplitate si maretie. Punti peste timp, bisericile de lemn din Maramures au un impact deosebit asupra turistilor, in special pentru ca spiritul localnicilor le-a pastrat nealterate.

Sursa — https://jurnalspiritual.eu/biserica-de-lemn-din-maramures/

Sursa — https://patrimoniu.ro/monumente-istorice/lista-patrimoniului-mondial-unesco/17-monumente-istorice/unesco/94-biserici-de-lemn-din-maramures

Sursa — https://blog.travelminit.ro/bisericile-de-lemn-din-maramures-3/

Sursa — http://www.romania-travel-guide.com/atractii/religioase/bisericile-de-lemn-din-maramures.html