Basmele mele preferate

Spread the love

Basmele mele preferate

  Unele dintre cele mai frumoase povesti clasice ale copilariei, scrise de autori precum Fratii Grim sau Hans Christian Andersen, printre care se numara si Ratusca cea urata, Frumoasa din padurea adormita, Cenusareasa, Alba ca Zapada si cei sapte pitici, Rapunzel, Scufita Rosie, Croitorasul cel viteaz, Hansel si Gretel etc. Povestile sunt insotite de ilustratii cu totul deosebite care transpun micii cititori intr-o lume de vis, realizate de Ludvik Glazer-Naude.

    Cuprins:
Printesa si bobul de mazare – Hans Christian AndersenRatusca cea urita – Hans Christian AndersenFrumoasa din padurea adormita – Fratii GrimmCenusareasa – Fratii GrimmGasca de aur – Fratii GrimmRegele-broasca sau Henry cel de Fier – Fratii GrimmAlbi ca Zapada si cei sapte pitici – Fratii GrimmRapunzel – Fratii GrimmScufita Rosie – Fratii GrimmMuzicantii din Bremen – Fratii GrimmCroitorasul cel viteaz – Fratii GrimmHansel si Gretel – Fratii GrimmCalatoria lui Degelel – Fratii GrimmRumpelstiltskin – Fratii GrimrnFintina fermecata – Fratii GrimmPescarul si sotia lui – Fratii GrimmPiticul Nas-Lung – Wilhelm HauffPovestea Califului Barza – Wilhelrn HauffMotanul incaltat – Charles Perrault
     Fragment din povestea “Muzicantii din Bremen” de Fratii Grimm:     „A fost odata un om care avea un magar. De ani de zile magarul cara sacii la moara. Incet-incet au inceput sa-l lase puterile, asa ca nu mai era de folos la muncile zilnice. Omul se hotari sa vanda magarul, ca sa mai economiseasca din hrana celorlalte animale. Animalul prinse de veste despre ce avea de gand sa faca stapanul sau si se hotari sa plece la Bremen, unde se gandea ca putea sa ajunga muzicant. Dupa ce merse o bucata de drum, vazu un caine de vanatoare care abia isi mai tragea suflul.     – De ce gafai asa? intreba magarul.    – Of, raspunse cainele, pentru ca sunt batran si nu mai sunt bun de vanatoare, iar stapanul meu a vrut sa scape de mine. Atunci, mi-am luat talpasita. Insa cum am sa-mi castig acum painea cea de toate zilele?     – Eu merg la Bremen ca sa ma fac muzicant, spuse magarul, vino cu mine. Eu o sa cant la lauta, iar tu o sa bati la tobe.    Cainelui ii placu ideea si i se alatura magarului. Nu dupa multa vreme, se intalnira cu o pisica nespus de mahnita.     – Ce ti s-a intamplat? intreba magarul.    – Am imbatranit si mi s-au tocit dintii si, in loc sa prind soareci, dormeam toata ziua pe cuptor, asa ca stapana mea s-a hotarat sa ma inece, raspunse pisica. Am reusit sa scap, dar acum nu stiu incotro ar trebui s-o apuc.     – Vino cu noi la Bremen, spuse magarul. Poti sa canti serenade si sa devii muzicant.    Pisica fu de acord si pleca impreuna cu ei. Cei trei ajunsera la o gospodarie in usa careia sedea un cocos care striga din toate puterile.”

Basmele mele preferate