Spread the love

Una dintre cele mai uimitoare plante sălbatice este, din foarte multe puncte de vedere, banala papură, pe care toată lumea o cunoaşte, dar aproape nimeni nu ştie că este comestibilă. Presupunând că românii nu vor fi prea încântaţi la ideea de a mânca papură, vom posta totuşi datele importante despre această plantă extraordinară, pentru că ea merită mult mai multă atenţie. — Istoric Papura — Cine a fost Papură-Vodă și de unde îi vine numele? — S-a născut domnului nostru prea doritul fiul al lui, Io Ștefan voievod, dă-i mulți ani și viață lungă, Doamne.” Aceste rânduri le însemna pe ceaslov un diac la data de 14 iunie 1641. Filele galbene căpătau astfel viață, subliniind încă o dată bucuria lui Vasile Lupu de a avea un băiat, după ce în urmă cu un an răposase celălalt fiu, Ion. Stefan Vodă nu știm când s-a născut, posibil pe 26 ianuarie, dar nu mai târziu de 1 aprilie. În acea zi de primăvară, numele fiului lui Vasile Lupu și al doamnei Ecaterina, cea de-a doua soție a domnitorului avea să fie menționat sub formula “Io, Ștefan voievod” într-un act al divanului domnesc. Domnitorul dorea să sublinieze că el era urmașul său la tron. În alegerea numelui este posibil ca ilustrul Ștefan al III-lea, adică cel Mare, să fi servit drept inspirație. Coconul domnesc avea să fie răsfățatul părinților, surorilor și doicelor. Era alintat Ștefăniță. Curtenii lingușitori i se închinau și căutau să-i facă plăcerile. Probabil că nu ezitau să îl lase să îi încalece ca pe cai și să se plimbe cu el în spinare.Bucuria lui Vasile Lupu nu va dura mult. La Iași sosește ceaușul (funcţionar inferior la turci, care îndeplinea funcţia de uşier, de curier sau de aprod. De aici provine și numele de Ceaușescu) Porții care anunță că trebuie să-l ducă pe cocon la Constantinopol drept ostatec.  Cu pungi grase de galbeni, domnitorul amână mai mulți ani acest lucru. În toamna lui 1653 doamna Ecaterina și Ștefăniță cad însă în mâinile pretendentului la tron, Gheroghe Ștefan. Sfetnicii uzurpatorului îi spun ca măcar vârful nasului să îi fie retezat lui Ștefăniță astfel încât copilul să nu mai cuteze vreodată la domnie, dar Gheorghe Ștefan, se pare că a zis ”om muri noi până va ieși unul ca acesta domn”. Într-un final captivii ajung la Constantinopol. De la vârsta de 12 până la 17 ani Ștefăniță a stat acolo. Hrana proastă l-a făcut firav și plăpând. Își petrecea timpul în prejma domiciliului forțat, aproape de Serai. S-a făcut cunoscut printre funcționarii otomani. Marele vizir ar fi spus “fecior voinic are Vasile beiul” (bei= administrator otoman), bineînțeles cu o notă de ironie. La 1659 tronul Moldovei devine vacant. Vasile Lupu, care între timp ajunsese în închisoarea Edi Kule, trimite marelui vizir 300 de pungi pline cu reali(monede spaniole), blănuri scumpe și nenumărate giuvaiere. Astfel, în noiembrie 1659 Ștefăniță capătă steagul domniei. Deși proaspătul conducător avea 18 ani, solul venețian de la Constantinopol, nu îi dădea mai mult de 15. Vasile Lupu rămânea închis drept garanție.

Papura Typha

Impreună cu 1000 de arnăuți și cu promisiunea ajutorului tătăresc pleacă la Iași. Constantin Șerban, domnul aflat pe tron se retrage deși inițial dorise să îi țină piept. Ștefăniță, avându-se bine cu tătarii a pus vorbă la căpetenia Gazi Ghirai, astfel încât doi nobili ardeleni căzuți în robie, Apafy și Beldi, sunt eliberați și escortați acasă de o oștire moldoveană. La întoarcere, soldații sunt atacați de secui, dar asta nu a însemnat tensionarea relațiilor cu Transilvania. Pe tot parcursul domniei se constată o întărire a relației cu ardelenii.În țară situația era dezastruoasă datorită jafurilor armatelor străine. Oamenii își părăsiseră gospodăriile și se ascundeau în munți. Cotropitorii dacă nu găseau nimic de furat, luau robi. Boierii Toma Cantacuzino, Ion Prăjescu și Ilie Șeptilici erau prizonieri la pașa de Silistra. Cu multe pungi de aur Ștefăniță îi eliberează. Situația se înrăutățește însă printr-o secetă severă. Foametea era cumplită. Locuitorii mâncau pâine de rânsă (coajă de copac) și de (făină de) papură .Era în primul an al domniei, iar oamenii au început să îl numească Papură Vodă. Foametea era atât de teribilă încât “mamele își vindeau copiii, însă i-au vândut de mare nevoie că le mureau de foame, când cu foametea cea care, când au fost mierța (unitate de măsură pentru cereale) de pâine un galben, în zilele lui Ștefan Vodă”. Nu se mai strângeau biruri, neavând de unde, iar toate bucatele se scumpiseră și erau greu de găsit. Atunci o mare parte din boieri au cumpărat moșii uriașe pe prețuri de nimic. Nu Papură Vodă era vinovat de sitația țării, el abia venise la domnie. La scurt timp, fie după mintea lui, fie a lui Vasile care se afla la Constantinopol, ori cea a boierilor Cantacuzinești, domnitorul a început să pună ordine în țară. Mai întâi a poftit pe toți cei bejeniți (persoane care își părăseau vremelnic casa, ținutul sau țara din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi) să se întoarcă la casele lor, nemaiavând a se teme de ceva. În locurile rămase totuși pustii a chemat străini ca să fie repopulate satele și pământul să fie lucrat, fiind scutiți de dări trei ani. I-a lăsat pe boieri să ia pământ la prețuri de nimic în speranța că aceștia îl vor lucra cu cine or ști. Dușmanii familiei sale au fost tolerați, iar boierii ce fuseseră de partea lui Gheorghe Ștefan sunt primiți în Divan. Doar boierul Vasile Gealăul și-a pierdut capul și asta pentru că va trece în 1661 de partea rivalului Constantin Șerban. Stefăniță a avut însă și el păcate. Cronicarul Radu Popescu ne spune că de mic fusese învățat să se poarte urât cu ai săi curteni, “încât niciun domn nu s-a mai purtat astfel”. De exemplu, când ieșea la plimbări “punea pă boiari pă caii lui cei turcești și ieșind la câmpu le lua frâiele și le da câmpia”. Tot astfel “era un heleșteu mare, cât l-am pomenit și noi, și pă heleșteu foișor domnescu, lângă casele domnești. Dă acolo pă mulți boiari îi arunca în heleșteu și râdea scoțându-i din apă îi îmbrăca în haine domnești”. Pare mai curând o joacă de copil, care, speriat ca nu cumva să se fi supărat bărboșii curteni, îi încărca cu daruri. La sfârșitul lui 1660, Vasile Lupu este slobozit, dar moare anul următor. Este adus cu mare pompă la Iași și îngropat la ctitoria lui de la Trei Ierarhi. Anul 1661 avea să fie unul tulbure pentru Ștefăniță “Papură” Vodă. Constantin Șerban, vine cu o armată de cazaci și este hotărât să își reia tronul. Vodă trece de îndată Prutul și își stabilește tabăra la Coiceni, de unde i-a trimis în calea năvălitorilor pe boierii Gheorghe Catargiu, Grigore Hăbășescu și Mihalcea Hâncul în fruntea a 200 de oșteni, care erau cam toată oastea domnească. Cazacii îi risipesc ușor pe puținii oșteni domnești, după care au coborât pe valea Prutului cu gândul să îl învăluie pe Vodă. Domnitorul aștepta ajutor tătăresc, dar un căpitan din slujba sa, Voicehovski, aflând de gândurile cazacilor i-a dat de știre. A ocolit capitala și s-a oprit la Tomești, pe apa Bahluiului. Încrezător în izbândă, Constantin Șerban a intrat în Iași, a luat domnia și l-a trimis pe boierul Duroc cu 500 de oșteni să îl prindă pe Ștefăniță. Așa a trecut luna ianuarie. La începutul lui februarie Papură Vodă primește ajutor turco-tătar și pleacă la Iași să își recapete tronul. Cazacii au fost cât pe ce să îl dea pe Șerban pe mâna adversarului, doar lefurile mari promise făcându-i să nu-l trădeze.

Astfel, la sfârșitul lui februarie, Ștefăniță era din nou domn. Trimite rugăminte papei spre a permite venirea lui Gabriel Thomassy, un călugăr franciscan bulgar ce locuia în Târgoviște ca episcop catolic al Moldovei. Papa a fost bucuros și l-a îndemnat pe domn să treacă la credința lui. Ștefăniță Vodă nu s-a prea omorât cu cele sfinte, dar a închinat unele mănăstiri la muntele Athos, ca să nu supere clerul local. Primăvara și vara lui 1661 au fost mult mai îmbelșugate față de anul precedent. Dacă belșugul ar fi continuat, porecla ar fi fost chiar dată uitării. În septembrie însă, când se aștepta mai puțin, un ceauș de la Poată îi aduce porunca să plece alături de pașa de Silistra la Nipru, unde împreună aveau să îl ajute pe hanul tătarilor să întărească o cetate. Papură Vodă se conformează. Face un popas la Luteni, pe apa Bâlcului, nu departe de Tighina. Se îmbolnăvește și pe 28 septembrie 1661 moare împreună cu boierul Dumitrașcu Drăguțescu. Poate din această pricină solul venețian din Viena, Giovani Sagredo, spunea că ar fi murit de febră tifoidă. Alții spun că ar fi fost vorba de ciumă ori după cum zice Radu Popescu că “l-au otrăvit boiarii”, dar după cum spune același cronicar “ori de una ori de alta el tot a murit”. — Papura o adevărată bombă energetică pentru sanatatea omenirii. — Una dintre cele mai uimitoare plante sălbatice este, din foarte multe puncte de vedere, banala papură, pe care toată lumea o cunoaşte, dar aproape nimeni nu ştie că este comestibilă. Presupunând că românii nu vor fi prea încântaţi la ideea de a mânca papură, vom posta totuşi datele importante despre această plantă extraordinară, pentru că ea merită mult mai multă atenţie. — Rizomul, întrebuinţat împotriva scorbutului — Papura lată (Typha latifolia) şi papura îngustă (Typha angustifolia) sunt plante perene, ambele specii fiind foarte răspândite la marginea bălţilor, lacurilor, canalelor și apelor lin curgătoare. Principalele utilizări ale papurei recoltate în Delta Dunării sunt: material în construcţii (pentru acoperişuri, garduri, izolare pereţi); producerea de împletituri: datorită flexibilităţii frunzelor şi tulpinilor este posibilă realizarea de covoraşe şi de coşuri împletite, obiecte artizanale; hrană pentru animale: în special rădăcina; elemente decorative: spicele de papură sunt utilizate în aranjamente decorative; în medicină: rizomii fierţi ai papurei cu frunza îngustă sunt folosiţi la combaterea scorbutului. Cred că nicio altă plantă nord-americană nu este mai folositoare decât papura. Această plantă minunată este o virtuală mină de aur. Este o plantă ce oferă hrană tot anul, o plantă medicinală şi o plantă utilitară. Ce altă plantă poate oferi opt produse diferite pentru consum, trei întrebuinţări medicinale şi cel puţin 12 întrebuinţări utilitare? Inflorescențele pot fi consumate crude — Ca plantă comestibilă, papura este uimitoare şi oferă o varietate de produse, în funcţie de anotimp. Primăvara devreme, puteţi săpa rădăcinile, pentru a căuta micii muguri – rizomii din care vor creşte noile plante. Aceştia pot fi culeşi, curăţaţi de coajă şi adăugaţi, alături de alte verdeţuri de primăvară, în salate, folosiţi pentru prepararea unor mâncăruri înăbuşite sau singuri, ca legume. Pe măsură ce plantele cresc, iar mlădiţele ating o înălţime de 60-90 cm deasupra apei, le puteţi curăța şi folosi ca pe rizomi sau sotate. Acest fel de mâncare este cunoscut ca sparanghel Cossack – după o reţetă rusească de preparare.Primăvara târziu şi vara devreme, unul dintre felurile preferate de mâncare din natură provine din florile papurei. Curând după ce răsar mlădiţele, apar şi florile. Atât florile feminine, cât şi cele bărbăteşti înfloresc pe aceeași mlădiţă, în vârf, doar că sunt separate, cele masculine sus şi cele feminine jos. Din florile feminine se vor dezvolta mai târziu seminţele maronii, ca o coadă de pisică, de unde provine şi numele englezesc al plantei – „cattail”. Florile bărbăteşti se vor ofili, formând un ciuf uscat în vârf, care poate fi uşor îndepărtat. La început, florile sunt protejate de frunzele dispuse cilindric în jurul lor. Îndepărtaţi aceste frunze şi veţi putea vedea inflorescențele verzui – acestea pot fi mâncate în întregime, atât partea feminină, cât şi cea masculină, pot fi fierte şi mâncate ca porumbul fiert şi amândouă sunt delicioase. Porţiunea masculină ne oferă o cantitate mai mare de hrană în acest stadiu. Inflorescențele au o aromă asemănătoare porumbului, dar diferită totuşi. De asemenea, în acest stadiu, inflorescențele pot fi mâncate crude.

Cine a fost Papură-Vodă și de unde îi vine numele?
Istoric Papura — Cine a fost Papură-Vodă și de unde îi vine numele?

Polenul de papură, sursă de vitamine şi de minerale — Mai târziu, capătul superior, masculin, al inflorescenţelor va începe să producă o abundenţă de polen galben, având consistența pudrei de talc, care poate fi cu uşurinţă colectat şi păstrat în diverse cutii. În mai puţin de o oră obţineţi cantităţi considerabile de polen. Aplecaţi papura, introduceţi inflorescenţa într-o pungă de hârtie largă şi scuturaţi. Polenul se foloseşte ca adaus în preparatele cu făină sau în supe şi în sosurile de friptură pentru a le îngroşa. De asemenea, puteţi consuma polen crud, adăugat în iaurt, în sucuri de fructe, salate sau cereale. Polenul este cumpărat şi din magazine, acesta fiind foarte bogat în principii nutritive pentru care n-ar trebui dispreţuit. Este o sursă minunată de proteine, vitamine şi minerale, un adevărat aliment energetic. Făina conține gluten — Vara târziu, porţiunile fragede ale mlădiţelor încă mai pot fi recoltate. De acum înainte, până în primăvara următoare, cea mai abundentă sursă de hrană oferită de papură o constituie rădăcinile, care pot fi recoltate tot anul. Pentru a extrage făina sau amidonul din rădăcini, pur şi simplu adunaţi rădăcinile, spălați-le şi curăţaţi-le. Apoi zdrobiţi rădăcinile sub apă. Făina va începe să se separe din fibre. Continuaţi procesul până când fibrele sunt toate separate şi făina dulce este eliberată. Îndepărtaţi fibrele şi aruncaţi excesul de apă. Lăsaţi făina obţinută să se usuce undeva la căldură sau la soare (acoperită cu o pânză subţire).Rădăcinile de papură conţin, de asemenea, gluten. Indienii americani macerau aceste rădăcini şi le fierbeau, obţinând un sirop fin, pe care îl foloseau în diferite preparate, pentru a le îndulci. Unii indieni ardeau capetele maronii mature ale papurei pentru a extrage micile seminţe din puf, seminţe pe care le foloseau la terci şi le adăugau în supe.Papura conţine vitaminele A, B1, B2, B3, B5, B6, vitamina C, calciu, magneziu, potasiu, zinc, fier, fosfor, mangan, seleniu, cupru şi sodiu. — Are multiple utilizări medicinale — Întrebuinţările medicinale ale papurei sunt multiple: rădăcinile curăţate şi despicate sunt aplicate pe tăieturi, arsuri, zgârieturi, răni şi julituri. Cenuşa rezultată prin arderea frunzelor de papură poate fi folosită ca antiseptic pentru răni mici. — Papura lata – Typha latifolia — PAPURATypha. Există în jur de 10 specii de papură aparținând genului Typha, familia Typhaceae. Sunt plante semi-acvatice ce preferă zonele umede, mlaștini, bălți, lacuri și râuri de pe toate continentele. Au tulpini neramificate, perfect erecte, ce pot crește până la 3 m, frunze lungi, alternate și un fel de flori ce formează ‘spicele’ caracteristice. Aceste spice sunt de două feluri: staminate (masculine) – la vârful tulpinii și pistilate (feminine) – sub ele. În momentul în care planta ajunge la maturitate deplină, spicele se coc într-un fel de pămătuf ce se dezintegrează sub acțiunea vântului, dispersând semințele foarte mici (cam 0.2 mm).Termenul de papură provine cel mai probabil din cuvântul foarte vechi πάπυρος (papuros), preluat de greci de la egipteni și râspândit apoi de romani. Papuros este numele folosit de Teofrast, cel mai faimos naturalist grec specializat pe botanică prin secolul IV î.e.n., pentru a desemna părțile comestibile ale plantei din care se făcea și papirusul, Cyperus papyrus. Papura se aseamănă cu papirusul datorită acceași dependențe față de apă și întrebuințărilor asemănătoare, de aceea etimologia mi se pare explicabilă. Ambele au fost folosite de populațiile antice ca sursă alimentară și ca materie primă pentru împletituri diverse (rogojini, coșuri, încălțăminte, frânghie) și chiar pentru confecționarea hârtiei. Astăzi, la noi în țară, papura este cunoscută regional și ca bățea, berbecuț, bucșău, culm, rogoz, șovar, spetează sau spetie. Cele mai răspândite două tipuri de papură sunt: — Papura cu frunză latăTypha latifolia. Florile sunt aproape unite între ele.Papura cu frunză îngustăTypha angustifolia. Poate fi recunoscută după spațiul clar delimitat dintre cele două tipuri de flori. Preferă locurile cu apă mai adâncă.

Rizomii, lăstarii tineri, florile și polenul papurii sunt comestibile și au făcut parte din dieta multor culturi antice, începând cu primii Homo sapiens. Pe pietrele de măcinat folosite de populațiile europene acum 30.000 de ani au fost descoperite granule de amidon provenite din rizomii de papură, ceea ce sugerează că această plantă făcea parte din dieta lor, alături de ferigă, buzdugan (Sparganium) și limba-cucului (Borychium). Rizomii erau scoși din mâl și folosiți ca sursă de amidon în lunile de iarnă. Uneori erau mestecați cruzi, fără ca părțile fibroase să fie ingerate, ci mai degrabă supte. Însă cel mai des erau uscați, apoi măcinați sub formă de făină care se adăuga la diferite preparate.Rizomii erau scoși din mâl și folosiți ca sursă de amidon în lunile de iarnă. Uneori erau mestecați cruzi, fără ca părțile fibroase să fie ingerate, ci mai degrabă supte. Însă cel mai des erau uscați, apoi măcinați sub formă de făină care se adăuga la diferite preparate. Lăstarii tineri se culegeau primăvara devreme, până vara. Astăzi, în Occident, sunt numiți și sparanghel cazac datorită unei legende care spune că lăstarii de papură erau foarte populari la cazaci. Tăiați de la bază, arată ca un fel de praz din care se consumă părțile albe cele mai fragede ce au un gust asemănător castraveților. Se pot consuma cruzi sau gătiți în moduri similare sparanghelului.Florile arată ca un fel de hotdog pe băț. Partea comestibilă este floarea feminină, când spicul este încă verde, acoperit de frunze. Are un gust ca de porumb proaspăt și se poate mânca ca un fel de mini porumb fiert. Din aceste flori, desprinse de pe tulpina fibroasă, pot fi făcute diferite preparate. Cel mai des se consumă fierte sau gătie la abur, cu unt, sare și usturoi. Pe internet exită o mulțime de rețete, dacă veți căuta cu termenul cattail recipe, numele plantei folosit în țările de limbă engleză. Se poate adauga ca ingredient la clătite, brioșe, la papare cu ouă și brâză. Când papura devine maronie, culoare sub care planta este cel mai des reprezentată, florile nu mai sunt bune pentru consum. Polenul de papură se culege scuturând pur și simplu florile masculine în momentul când sunt coapte. E nevoie de multe flori pentru a aduna o cantitate suficientă, însă merită tot efortul. Polenul poate fi folosit la prăjituri, se poate pune la aluaturi unde înlocuiește cu succes cam 1/3 din făina necesară, poate fi adăugat la risotto, la omlete și din nou clătite sau brioșe, de asemenea este excelent pentru îngroșarea sosurilor – mult mai sănătos ca făina.Papura conține vitamina A, B1, B2, B3, B5, B6, vitamin C,  calciu, magneziu, potasiu, zinc, fier, fosfor, mangan, seleniu, cupru și sodiu. Pe internet găsiți multe rețete cu papură căutând după termenii din limba engleză: bulrush sau cattail recipes. S-ar putea să vă dea câteva idei bune. — Papura, aliment şi medicament — Papura are proprietatea de a reduce durerea, de a grăbi vindecarea rănilor, de a preveni infecțiile, de a încetini hemoragiile și de a preveni cancerul. În plus, făina de papură e comestibilă.Deși ați văzut papură crescînd pe marginea lacurilor și a mlaștinilor, probabil că nu ați știut niciodată că poate fi un supliment foarte valoros pentru sănătate, deoarece oferă o serie de nutrienți și proprietăți medicinale unice, multe cunoscute de sute de ani. Cu numele științific Typha, această specie a fost consumată timp de mii de ani în Europa și a fost extrem de valoroasă în zilele de pionierat ale Americii, cînd aplicațiile medicinale ale plantei au salvat mii de vieți.

Majoritatea oamenilor nu ştiu că papura poate fi mîncată. Consumăm de la această plantă rizomii, baza frunzelor și teaca. În diferite etape ale perioadei de creștere, fiecare parte poate fi consumată într-un anumit fel. Putem găsi papură în făină sau specilităţi din magazinele naturiste.Rizomii de papură se pot curăţa, apoi se prăjesc. Lăsaţi în apă timp de 3 ore, lasă o substanţă albă care se depune pe fundul vasului. După ce se usucă, aceasta se poate măcina şi se obţine făină, foarte gustoasă, care se foloseşte în loc de grîu sau în amestec cu grîu. — Papura — Beneficii medicale1. Proprietăți antiseptice. Papura e un antiseptic natural. Substanța asemănătoare cu jeleul pe care o găsim între frunzele tinere poate fi folosită pe răni, împotriva agenților patogeni. Același jeleu este cunoscut ca un analgezic puternic și poate fi ingerat sau aplicat local, pentru a ușura durerea și inflamația. — 2. Previne anemia. Anumite părți ale papurei au proprietăți coagulante, ceea ce înseamnă că încetinesc fluxul de sînge și previn anemia. Acest lucru poate fi eficient dacă sînteți rănit, dar și dacă suferiți de hemoragii menstruale abundente. Dar această proprietate poate fi periculoasă pentru persoanele care au deja o circulație lentă. — 3. Îngrijeşte pielea. Bogăția nutrienților și a compușilor organici din papură pot vindeca vînătăile, rănile şi reduc cicatricele. Pentru mușcăturile de insecte, jeleul poate fi aplicat local, dar făina are și potențial antiinflamator, care poate ajuta la reducerea durerii și a severității înţepăturii. — 4. Profilaxia cancerului. Deși acest domeniu de studiu este relativ nou și oarecum controversat, există cercetări în curs de desfășurare cu privire la capacitatea papurei de a preveni cancerul. Cercetătorii chinezi anunţă că rezultatele primare sînt promițătoare, papura avînd efect antioxidant asupra celulelor canceroase. — Atenţie! Dacă doriți să folosiți papură sălbatică, asigurați-vă că apa din care recoltați plantele nu este stătută sau poluată, deoarece papura este un detoxifiant al apei, înglobînd în structura sa compuși dăunători, ceea ce o face periculoasă pentru consumul uman. Mai bine cumpăraţi produse sigure de la magazin.

Istoric Papura — Cine a fost Papură-Vodă și de unde îi vine numele?
Istoric Papura — Cine a fost Papură-Vodă și de unde îi vine numele?
Istoric Papura — Cine a fost Papură-Vodă și de unde îi vine numele?
Papura elixirul sanatatii noastre – Papura o adevărată bombă energetică pentru sanatatea omenirii
Papura elixirul sanatatii noastre – Papura o adevărată bombă energetică pentru sanatatea omenirii
Papura elixirul sanatatii noastre – Papura o adevărată bombă energetică pentru sanatatea omenirii
Papura elixirul sanatatii noastre – Papura o adevărată bombă energetică pentru sanatatea omenirii
Papura elixirul sanatatii noastre – Papura o adevărată bombă energetică pentru sanatatea omenirii
Papura elixirul sanatatii noastre – Papura o adevărată bombă energetică pentru sanatatea omenirii
Papura elixirul sanatatii noastre – Papura o adevărată bombă energetică pentru sanatatea omenirii
Papura elixirul sanatatii noastre – Papura o adevărată bombă energetică pentru sanatatea omenirii
Papura elixirul sanatatii noastre – Papura o adevărată bombă energetică pentru sanatatea omenirii

Sursa — https://identitatea.ro/cine-fost-papura-voda-si-de-unde-ii-vine-numele/

Sursa — https://www.taifasuri.ro/taifasuri/farmacie-verde/10793-o-adevarata-bomba-energetica-papura-nr524-sapt07-13-mai-2015

Sursa — https://ierburiuitate.wordpress.com/2013/06/08/papura/

Sursa — http://doctorexpres.ro/index.php/2017/10/12/papura-aliment-si-medicament/

Lasă un răspuns