Spread the love

Povestea lui Romulus și Remus îi interesează foarte mult pe Studenții si Elevi ,în special pe cei din clasele intermediare și avansate. Există unii care cunosc deja legenda, dar practic nimeni, nici măcar în Italia, nu cunoaște adevărata poveste a întemeierii Romei. Cu toate acestea, să pornim de la legendă. Pentru a vorbi despre întemeierea Romei, trebuie să începem cu Enea. Cine a fost Aeneas povestește lui Virgil (Publio Virgilio Marone, 15 octombrie 70 î.Hr.  –  Brindisi ,  21 septembrie 19 î.Hr. ) în poemul epatic Aeneid, pe care poetul roman l-a scris la începutul splendorii Imperiului Roman. Scopul lucrării este clar înnobilarea originilor poporului său. Aeneas era fiul lui Anchises, om muritor (vărul lui Priam, regele Troiei), și al Afroditei / Venus, zeița frumuseții. În opera lui Virgil, eroul nostru este povestit despre călătoria aventuroasă în Mediterana după ce a scăpat din dezastruosul război troian. După o lungă călătorie în Marea Mediterană, s-a oprit pe coasta Lazio, chiar la sud-vestul Romei. Aici s-a căsătorit cu Lavinia, fiica unui rege al populației latino care a ocupat zona dintre Castelli Romani de azi și marea. După mai multe generații, Rea Silvia s-a născut din această linie regală, care ulterior a devenit o preoteasă „vestală”. Vestalele erau preotese ale zeiței Vesta legate de cultul focului. Erau fecioare sacre și din acest motiv trebuiau să facă un jurământ de castitate. Dar zeul Marte s-a îndrăgostit de ea și din această iubire se vor naște gemenii zeului: Romulus și Remus. Deci, potrivit legendei dintre strămoșii poporului roman, există doi zei: Venus (zeița frumuseții și a iubirii) și Marte (zeul războiului).Rea Silvia, incapabilă să țină gemenii, i-a așezat într-un coș pe care apoi îl va abandona în apele râului Tiber. Coșul s-a oprit pe țărm, între dealurile Palatinului și Capitoliu, iar un lup care se afla în apropiere i-a adoptat. Atunci, ciobanul Faustolo și soția sa Acca Larentia îi vor crește. Frumoasă poveste! Există însă câteva puncte care ne lasă perpleși, noi, copiii lumii moderne. Primul punct este că printre rude sunt Marte și Afrodita, doi zei. În al doilea rând, coșul. Dacă puneți un coș pe apă, cu siguranță se va scufunda. Și atunci este o poveste auzită deja. Îți aduci aminte de Moise abandonat într-un coș de pe Nil? În al treilea rând: o lupă care adoptă copii este foarte poetică, dar nu foarte credibilă, cu excepția cazului în care este o „lupă” în sensul latin, adică o prostituată. Dacă ați avut ocazia să vizitați Ostia Antica sau Pompeii cu vizitele organizate de arheologii DILIT, veți vedea lupanare, locul lupilor, adică bordelul. Poveste drăguță, dar foarte imaginativă. Care ar putea fi originea cea mai credibilă a marelui popor roman? Să începem cu trei observații preliminare. — 1. Primul este că zona în care se află acum orașul Romei, cu 800 de ani înainte de Hristos, era practic nelocuită, deoarece apele râului Tiber au creat mari zone mlăștinoase, vizitate doar de ciobanii popoarelor din jurul său: latinii, etruscii și Sabini, care folosea cantitatea mare de iarbă proaspătă pentru oile lor. — 2. Al doilea este că la nord de Tibru exista regatul mare și puternic al etruscilor, în timp ce în sud, existau diferite popoare pe care le putem spune despre cultura greacă, „marea cultură” a Mediteranei. — 3. Al treilea este că această mare a fost îngroșată, timp de secole și în toate direcțiile, de navele navigatorilor pricepuți din estul apropiat sau mijlociu, precum grecii, dar mai ales fenicienii, originari din zonele pe care le numim acum Siria și Libanul.

Povestea adevărată a Legendei- Romulus și Remus

Una dintre aceste nave care naviga în Mediterana, din cauza mării furtunoase sau din cauza unei probleme sau a unei nave, a intrat în Tibru și a continuat să urce pe râu oprindu-se pe insula Tiber. Loc ideal pentru că este complet protejat de apă. Și există întâlnirea dintre marinari și păstori. Marinarii vasului văd oile păstorilor latini: lapte, carne, brânzeturi, mâncare proaspătă, în sfârșit, după atâtea săptămâni pe mare. Și fac schimb cu păstorii cu bunurile pe care le poartă: țesături, grâu, veselă, vin, mirodenii. Marinarii pleacă și povestesc, în porturile pe care le vizitează, de acel râu ospitalier, al insulei, despre schimbul cu păstorii. La rândul lor, ciobanii se întorc în casele lor de pe dealuri mândri de roadele meseriei lor. Astfel, Insula Tiber devine, în timp, un centru de schimb care atrage și popoarele vecine. Dar există o problemă. Dacă o navă nu ajunge pe insulă sau dacă nu există păstori în zonă, nu se pot face schimburi. Atunci se naște figura comerciantului, care este un fost marinar sau un fost păstor. Dar comerciantul are nevoie de un loc de muncă permanent. Unde poți locui într-o zonă mlăștinoasă? Din fericire, există șapte dealuri mici în apropiere, la numai 30-50 de metri înălțime, care permit totuși colibele lor și ele însele pot rămâne uscate. Ele sunt celebrele șapte dealuri pe care va fi apoi fondată Roma. Creșterea progresivă a populației și creșterea în consecință a acestor sate pe dealuri vor duce la unirea lor pentru a forma un oraș. Dar, până în acest moment, acele sate sunt acasă doar pentru bărbați, nu există femei. La vremea respectivă nu exista internet și astfel sistemul pe care îl adoptă este acela de a răpi femeile popoarelor vecine, în special femeile Sabine (zona de nord-est a Lazio). Este celebrul „viol al femeilor Sabine”. Acum este clar că romanii din perioada imperială, cei mari ai lumii, nu au putut spune că strămoșii lor sunt păstori ignoranți, marinari din întreaga Mediterană și femei sărace Sabine furate din familiile lor. Este mult mai potrivit ca poziția lor să coboare din Enee, Venus și Marte și mai presus de toate să o spună lumii (atunci cunoscute). Ei practică ceea ce va deveni una dintre legile publicității: „nu este adevărat, dar toată lumea o știe”. Și, de fapt, întreaga lume cunoaște legenda lui Romulus și Remus. Dezamăgit? Nu te opri acolo. Ceea ce au făcut romanii este absolut minunat și ne-au lăsat o moștenire unică de artă, cultură și inginerie. — Romulus si Remus, Eneas si asezarea Alba LongaOriginea divina si destinul aparte al personajelor mentionate provin fara îndoiala dintr-o perioada îndepartata, când adevarul istoric se contopea cu fantezia populara. Se crede ca gemenii s-au nascut în urma relatiei dintr-o vestala virgina pe nume Rhea Silvia si zeul Marte. Rhea este nevoita sa-si abandoneze pruncii imediat dupa nasterea acestora, doar ca sclavul caruia i se încredintase aceasta porunca se decide sa-i salveze. În loc sa-i ucida, sclavul îi aseaza într-un cos de rachita pe care îl pune în apele râului Tibru. Copiii plutesc în siguranta pâna cînd cosul se opreste pe viitoarea Colina Palatina, unde sunt gasiti de o lupoaica cu pui care-i adopta si-i hraneste. Pruncii au fost descoperiti ulterior în vizuina lupoaieci de catre un pastor pe nume Faustulus care-i adopta, crescându-i alaturi de sotie ca pe proprii sai fii. La maturitate, cei doi îsi descopera originea si îl reistaleaza pe tron ca rege pe bunicul lor, tatal Rheei Silvia. Mostenitori ai tronului, cei doi intra în conflict asupra locului care avea sa fie piatra de fundament a noii capitale. Romulus prefera Colina Palatina, iar Remus Colina Aventina. Cei doi se cearta, conflictul culminînd cu momentul în care Remus darâma un zid proaspat ridicat de Romulus, iar acesta înfuriat, îsi ucide fratele. În ciuda fratricidului, Romulus întareste fortificatia pe care o numeste Roma, iar asezarea începe sa atraga tot mai multi oameni din împrejurimi. Legenda lui Eneas din Eneidele lui Vergilius a fost scrisa la sfârsitul unui îndelungar razboi civil în Roma, precum si în vremurile tulburi ale unor schimbari politice majore, în care Republica Romana ajungea sa fie condusa de Augustus. Poetul antic Vergilius si-a scris opera principala, Eneida în timpul primei decade a conducerii lui Augustus. Poemul reproduce un mit mai vechi despre aventurile lui Eneas, un print troian care a scapat din cetate imediat dupa ce grecii aheeni au incediat-o. Eneas a reusit sa fuga alaturi de tatal sau, fiul sau cel mic si alti câtiva refugiati troieni. Eneas avea cu el o statuie sacra salvata din mîinile grecilor, intitulata Palladium.

Primele sase carti ale Eneidei relateaza despre calatoriile lui Eneas în cautarea unor tarâmuri sigure, precum si despre popasul sau în Cartagina condusa pe atunci de regina Dido. Între cei doi se pare ca a fost o relatie deosebit de pasionala, caci, dupa ce Eneas si oamenii sai parasesc Cartagina si se îndreapta spre Peninsula Italica, regina Dido se sinucide, nu înainte de a-i blestema pe Eneas si pe toti descendentii acestuia. Blestemul explica la nivel mitologic rivalitatea istorica dintre romani si cartaginezi. Ultimele sase carti ale Eneidei ne relateaza despre sosirea si stabiliere lui Eneas în Italica precum si încercarile sale de a gasi pamânturi pentru oamenii sai si de a stabili aliante cu localnicii. Cu toate acestea, va izbucni un razboi între tracii lui Eneas si rutuli, un trib local condus de regele Turnus. Cu toate ca legendele despre Eneas sunt anterioare celor cu Romulus si Remus, mitul fondatorului trac nu a fost edificat definitiv decât dupa opera poetului Vergilius. Acest fapt nu a servit doar la cimentarea mitului Eneidei dar a serivit mai ales ca motiv de propaganda pentru legitimitatea domniei lui Augustus. Mai departe, scrierile lui Vergilius mentioneaza Razboaiele Punice, victoria lui Octavian de la Actiom asupra lui Marc Antoniu si Cleopatrei precum si despre maretia lui Eneas oglindita în bravura descendentilor sai Iulius Cezar si Augustus. În cele din urma Eneas nu a fondat Roma, dar a devenit stramos si tata al poporului roman. Adevaratii fondatori ai stralucitoarei citatele a Antichitatii s-au dovedit a fi descendentii sai.Miturile curg mai departe povestindu-ne despre Eneas, si el un semizeu, fiu al zeitei Afrodita si al muritorului Anchises, care a fugit din Troia în flacari alaturi de fiul sau, Ascanius. Dupa numeroase aventuri si peripetii, cei doi au ajuns în asezarea Laurentum de pe coasta de vest a Peninsulei Italice. Acolo, Eneas s-a recasatorit cu Lavinia, fiica unui rege bastinas pe nume Latinus. Eneas a fost cel care a fondat asezarea Lavinium în onoarea noii sale sotii. Ulterior, Ascanius a decis sa fondeze o noua asezare denumita Alba Longa de la Muntii Alban din apropiere. Alba Longa a fost locul unde de-abia peste douazeci de generatii de la stramosul Eneas, aveau sa se nasca cei doi gemeni, Romulus si Remus. Întrupata din miturile lui Eneas tracul, supravietuitorul Troiei si cel al gemenilor Romulus si Remus, trufasa citateda a Antichitatii, centru si inima a imperiului cu acelasi nume, Roma îsi poarta cu mândrie si astazi cele peste doua milenii de istorie si legende. Ab urbe condita!Astfel a rasunat deasupra celor Sapte Coline, strigatul triumfator în latina care anunta fondarea Romei în anul 753 înainte de Hristos. Conform miturilor Lumii Antice, Roma a fost întemeiata si ridicata la rang de capitala în data de 21 aprilie 753 de catre doi frati gemeni, cu atribute de semizei. Este vorba evident de Romulus si Remus. Tot conform legendelor se pare ca în decursul unei certe violente între cei doi, cearta care avea ca obiect locul amplasarii viitoarei asezari, Romulus l-a ucis pe Remus, iar orasul i-a preluat numele. Nu este singurul mit. Alta legenda ne povesteste despre o femeie misterioasa pe nume Roma, care a navigat spre Peninsula Italica alaturi de capetenia traca Eneas si restul supravietuitorilor caderii cetatii Troiei. Din punct de vedere strict istoric si arheologic, se pare ca zona pe care a fost ridicata Roma era locuita înca din secolul unsprezece înainte de Hristos, dupa cum confirma urmele unor fortificatii stravechi de sub Colina Palatina. Aproape toti istoricii antici romani în furnte cu Livius si Plutarh sustineau ca orasul cetate a fost fondat în anul 753, pe data de 21 aprilie. Se pare ca tot Romulus fondatorul este primul conducator care a instaurat traditia primilor regi romani. Dupa Romulus, pe tronul cetatii a mai domnit un numar de sase regi pâna în anul 509 înainte de Hristos, când locuitorii s-au rasculat contra ultimului rege, Tarquinius Superbuis, si au instaurat republica romana. Din acel moment, în toata istoria veche a Romei, locuitorii acesteia, fie ca erau plepei, patricieni, oameni liberi sau senatori, cu totii s-au temut de preluarea puterii de catre o singura persoana fapt care ducea deseori la istalarea unui monarh cu apucaturi tiranice. Vechii romani credeau cu strasnicie în cele doua mituri distincte care explicau originea lor, cel al lui Romulus si Remus, alaturi de cel al navigatorului fugar Eneas. Bizar sau nu, ambele mituri fondatoare se refera la asasinate politice în scopul obtinerii puterii absolute. Caci daca Romulus si-a ucis fratele geaman, iata ca si Eneas s-a vazut nevoit sa-si ucida rivalul, pe Turnus, în lupta dreapta. Sfârsitul sângeros al miturilor explica partial radacinile sângeroase ale istoriei ulterioare a Romei, alaturi de perioadele deloc rare de razboaie civile.

A fost descoperita pestera lui Romulus si Remus — Grota in care gemenii Romulus si Remus, intemeietorii Romei, ar fi fost crescuti, potrivit legendei, de o lupoaica, a fost descoperita de un grup de arheologi italieni, transmite Reuters. Pestera, decorata cu scoici si mozaicuri, se afla langa ruinele palatului Augustus, pe dealul Palatin, iar cercetatorii cred ca este vorba de altarul cunoscut sub numele de Lupercale. „In cursul unor sapaturi efectuate in ultimele zile pe colina Palatinus, o sonda la o adancime de 16 metri a gasit ceva cu adevarat uimitor. Imaginile captate de aceasta sonda au scos la iveala faptul ca pestera este locul in care a luat nastere mitul Romei, unul dintre cele mai cunoscute din lume”, a declarat ministrul italian al Culturii Francesco Rutelli, citat de Il Messaggeri . — El a adaugat ca pestera are in centru un vultur alb si este in buna stare de conservare. Ministrul Rutelli a anuntat ca in data de 10 decembrie vor fi prezentate lucrarile efectuate la casa imparatului Augustus si ca intregul complex cuprinzand resedinta primului imparat roman va fi deschis publicului la inceputul anului 2008. Potrivit mitului, Romulus si Remus, fiii zeului Marte, au fost abandonati pe malul raului Tibru, unde au fost gasiti de o lupoaica, ce i-a alaptat salvandu-i astfel de la moarte.Se spune ca cei doi frati au intemeiat Roma, insa dorinta de a conduce singuri orasul a starnit dispute intre ei. Legenda spune ca Romulus l-a ucis pe Remus. Pentru vechii romani, lupercale, dupa termenul latinesc pentru „lup”, a devenit un loc sacru.

Povestea adevărată a Legendei- Romulus și Remus

Sursa — https://www.dilit.it/it/doc/lo_sapevi_gia/La_vera_storia_di_Romolo_e_Remo.html

Sursa — http://www.mixdecultura.ro/2018/01/legenda-adevarata-a-fondarii-romei/

Sursa — https://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1501629-fost-descoperita-pestera-lui-romulus-remus.htm

Lasă un răspuns