Spread the love

Orașul interzis , chinez (pinyin) Zijincheng sau (romanizare Wade-Giles) Tzu-chin-ch’eng , complex de palat imperial din inima Beijingului (Peking), China . Comandat în 1406 de împăratul Yongle al dinastiei Ming , a fost ocupat oficial pentru prima dată de curte în 1420. A fost denumit astfel deoarece accesul în zonă era restricționat pentru majoritatea supușilor regatului. Funcționarilor guvernamentali și chiar familiei imperiale li sa permis accesul limitat; singurul împărat putea intra în orice secțiune după bunul plac. 178 de acri (72 hectare) compus a fost desemnat un UNESCOSit al Patrimoniului Mondial în 1987, ca recunoaștere a importanței sale ca centru al puterii chinezești timp de cinci secole, precum și pentru arhitectura sa de neegalat și rolul său actual ca Muzeul Palatului de artă și istorie dinastică. — Oraşul Interzis sau Palatul Imperial – Inima Imperiului Chinez — Palatul Imperial Chinezesc sau Orașul interzis se află situat în centrul Pekingului (Beijing), intrarea principală fiind la nord de piaţa Tiananmen (care se traduce „Poarta Păcii Cereşti” şi e cea mai mare piaţă din lume). Tiananmen e poarta de intrare în „Oraşul Interzis” (cel mai mare palat imperial păstrat perfect, un complex arhitectonic unic in lume:are 9.999 de camere). Piaţa Tiananmen este dominată de un imens portret al lui Mao Zedung.În “oraşul interzis” a trăit și domnit până la revoluția din 1911 împăratul Chinei din dinastia Ming și Qing. Accesul poporului sau a oamenilor de rând în palat era interzis, de acea a fost palatul supranumit „orașul interzis”.Orașul interzis este o capodoperă a arhitecturii chineze, fiind fundamentul construcțiilor așezat după sistemul tablei de șah pe axa de nord-sud a lumii, palatul fiind așezat în centru ca simbol al puterii împăratului chinez. Acoperișurile clădirilor erau aurite, culoarea galbenă era culoarea împăratului. Era interzis în tot orașul Peking să fie clădiri mai înalte ca palatul imperial.De asemenea nimeniîin afară de împarat nu avea voie să poarte galben.Numele său întreg este „Oraşul purpuriu interzis” şi se trage pe de-o parte de la credinţa străveche că aici locuiau doar zeii, şi, bineînţeles, împăratul, ca fiu de zei, şi pe de alta de la faptul că, în afara acestuia, a familiei şi favoritelor sale şi a celor care slujeau aici, nimeni nu avea voie să pătrundă pe acest teritoriu sacru.  Construcţia a durat 14 ani. A început în 1406, în al patrulea an de domnie al împaratului Young-te şi s-a terminat în 1420 în al 18-lea an de domnie a aceluiaşi împărat.Un an mai tarziu, el a schimbat capitala ţării de la Nanjing, la Beijing şi, din acel moment, 24 de împăraţi au locuit în Oraşul Interzis, 14 din dinastia Ming şi 10 din dinastia Qing. Ocupând o suprafaţă de 720.000 metri patrati, complexul are patru porţi măreţe, este înconjurat de un zid înalt de 12, 5 metri si de un şant cu o lăţime de 5, 2 metri .Numărul de 9.999 de camere, nu este întâmplător, ci a fost ales special ca cifra să fie cu una mai puţin decât cea care în tradiţia chineză simbolizează “Perfecţiunea Divină”. Din păcate o parte din camere, altadată cu mobilier şi decoraţiuni extraordinare, s-au degradatat în timp. Guvernul chinez a început un vast program de restaurare, iar până în prezent peste 8.000 dintre încăperi au fost renovate şi au din nou farmecul trecutului.Bijuterie a culturii chineze, Palatul îşi păstrează faţa sa originală căpătată în timpul dinastiei Ming. Multe dintre clădiri au căzut pradă unor incendii, dar au fost refacute identic. De aceea cele mai multe dintre pavilioane datează din primii ani ai dinastiei Qing.

Complexul adăposteşte, pe lângă palate şi pavilioane, săli de recepţie, curţi interioare şi temple, cele mai multe camere aparţinând, evident, împăratului. Conform tradiţiei, acest „fiu al cerului” putea avea trei neveste principale, şase favorite şi 72 de concubine de rang mai mărunt. Au existat însă împăraţi care au ajuns la 2000 de concubine care purtau un fel de ecusoane aurite, cu data naşterii, care le dădea statutul de musafiri de onoare. Au existat şi împăraţi care au ajuns adevăraţi prizonieri ai acestei colivii aurite şi care ani de zile nu au ieşit niciodată din perimetrul acestei construcţii.Această bijuterie de oraş se găseşte în lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Fiecare construcţie este un exemplu minunat al modului în care a evoluat arta chineză de-a lungul anilor. Printre cele mai deosebite se numără colecţiile de portelan, ceramica şi decoraţiuni sculptate.Una dintre cele mai interesante sculpturi este cea a unei bărci lucrate într-un sâmbure de măslină, iar detaliile sunt cu adevarat uimitoare:o poezie de 300 de caractere sculptate pe fundul barcii în care se găsesc opt pescari, uşi mobile şi chiar o masă cu farfurii. Sunt numeroase lucruri incredibile, încât este necesar să le vezi cu proprii ochi pentru a le crede adevarate şi a te bucura de frumuseţea lor.Printre cele mai populare clădiri se numără Palatul Purităţii Celeste, Holul Slăvirii Strămoşilor şi Galeria Comorilor. O plimbare printre aceste clădiri este o experienţă care oferă bucuria unică de a simţi ce înseamnă să păşeşti în timp şi să fii aproape de a da nas în nas cu un împărat chinez în orice moment.Sunt foarte multe lucruri de văzut şi istorie care se învaţa doar mergând în acest loc, de aceea se recomandă vizitarea lui cu ajutorul unui ghid.Orasul este deschis în fiecare zi la ora 8.30 dimineaţa, însă îţi va lua câteva ore să îi explorezi clădirile, grădinile şi muzeele. Nu te ingrijora în privinţa prânzului:sunt numeroase cafele şi bistrouri mici în preajma. In fiecare an, în jur de 8 milioane de vizitatori trec prin poarta Perfectei Armonii a Orasului Interzis. — Oraşul Interzis sau Palatul Imperial – Inima Imperiului Chinez — Orașul interzis , chinez (pinyin) Zijincheng sau (romanizare Wade-Giles) Tzu-chin-ch’eng , complex de palat imperial din inima Beijingului (Peking), China . Comandat în 1406 de împăratul Yongle al dinastiei Ming , a fost ocupat oficial pentru prima dată de curte în 1420. A fost denumit astfel deoarece accesul în zonă era restricționat pentru majoritatea supușilor regatului. Funcționarilor guvernamentali și chiar familiei imperiale li sa permis accesul limitat; singurul împărat putea intra în orice secțiune după bunul plac. 178 de acri (72 hectare) compus a fost desemnat un UNESCOSit al Patrimoniului Mondial în 1987, ca recunoaștere a importanței sale ca centru al puterii chinezești timp de cinci secole, precum și pentru arhitectura sa de neegalat și rolul său actual ca Muzeul Palatului de artă și istorie dinastică.

Arhitectura complexului zidit aderă rigid la practica tradițională geomantică chineză a feng shui. Orientarea Orașului Interzis și, în special, a întregului Beijing, urmează o linie nord-sud. În cadrul complexului, toate cele mai importante clădiri, în special cele de-a lungul axei principale, sunt orientate spre sud pentru a onora Soarele. Clădirile și spațiile ceremoniale dintre ele sunt aranjate pentru a transmite o impresie de mare putere imperială, consolidând în același timp nesemnificativitatea individului. Această arhitectură arhitecturală este confirmată de cele mai mici detalii – importanța relativă a unei clădiri poate fi judecată nu numai din înălțimea sau lățimea ei, ci și de stilul acoperișului său și de numărul figurinelor cocoțate pe crestele acoperișului.Printre reperele mai notabile se numără Poarta Wu (Meridian) , Sala Armoniei Supreme (Taihedian) și Grădina Imperială (Yuhuayuan). Poarta Wu este impunătoarea intrare formală sudică a Orașului Interzis. Aripile sale auxiliare , care flancează intrarea, sunt întinse ca picioarele anterioare ale unui leu sau sfinx păzitor. Poarta este, de asemenea, una dintre cele mai înalte clădiri ale complexului, având o înălțime de 38 de metri la coama acoperișului. Una dintre funcțiile sale principale a fost să servească drept fundal pentru aparițiile și proclamațiile imperiale. Dincolo de Poarta Wu se află o curte mare, cu o adâncime de 140 metri și o lățime de 210 metri, prin care râul Golden (râul Golden Water) străbate un arc în formă de arc. Râul este traversat de cinci poduri paralele de marmură albă, care duc la Poarta Armoniei Supreme (Taihemen).La nord de Poarta Armoniei Supreme se află Curtea Exterioară, inima Orașului Interzis, unde cele trei săli principale de administrație se află deasupra unei terase de marmură cu trei niveluri, cu vedere la o piață imensă. Zona cuprinde aproximativ șapte acri (trei hectare) – suficient spațiu pentru a admite zeci de mii de subiecți pentru a aduce un omagiu împăratului. Înălțându-se deasupra spațiului se află Sala Armoniei Supreme , în care stă tronul împăratului. Această sală, care măsoară 64 pe 37 de metri, este cea mai mare clădire singură din complex, precum și una dintre cele mai înalte (având aproximativ aceeași înălțime ca Poarta Wu). Era centrul curții imperiale. La nord, pe aceeași terasă triplă, se află Sala Armoniei Centrale (sau Complete) (Zhonghedian) și Sala Armonizării Păstrării (Baohedian), de asemenea locurile funcțiilor guvernamentale.Mai la nord se află Curtea interioară, care conține cele trei săli care au compus locuințele imperiale. Adiacent acestor palate, la cea mai nordică limită a Orașului Interzis, se află 1,2 hectare (3 acri)Grădina Imperială, al cărei design organic pare să se îndepărteze de simetria rigidă a restului compusului. Grădina a fost concepută ca un loc de relaxare pentru împărat, cu un aranjament fantezist de copaci, iazuri de pești, paturi de flori și sculptură. În centrul său se află Sala Păcii Imperiale (Qin’andian), un templu daoist în care împăratul se va retrage pentru contemplare.Orașul Interzis a încetat să mai fie sediul guvernului imperial Qing (Manchu) odată cu Revoluția chineză din 1911–12. Deși unele dintre clădirile antice (care au fost reparate și reconstruite încă din secolul al XV-lea) s-au pierdut în urma ravagiilor revoluției și în timpul războiului cu Japonia (1937-1945), situl a fost întreținut în ansamblu. Puyi , ultimul împărat Qing, i s-a permis să locuiască acolo după abdicare, dar a părăsit în secret palatul (și Beijingul) în 1924. La sfârșitul secolului al XX-lea, câteva dintre clădirile palatului au fost restaurate.Filmul Ultimul împărat (1987), care descrie viața lui Puyi, a fost filmat parțial în orașul interzis.

Sursa — https://www.historia.ro/sectiune/travel/articol/orasul-interzis-sau-palatul-imperial-inima-imperiului-chinez

Sursa — https://www.britannica.com/topic/Forbidden-City

Lasă un răspuns