Spread the love

Koala (Phascolarctos cinereus) numit și ursul cu pungă sau eronat ursul koala este un mamifer marsupial erbivor arboricol endemic din Australia. Este singurul reprezentant existent al familiei Phascolarctidae și este înrudit cu vombatul actual.[3] Koala se găsește în zonele de coastă ale regiunilor continentale din estul și sudul Australiei: Queensland, Noua Galie de Sud, Victoria și Australia de Sud. Este ușor de recunoscut după corpul său robust, lipsit de coadă, urechile rotunjite și pufoase și nasul mare în formă de lingură. Koala are o lungime a corpului de 60-85 cm și o greutate de 4-15 kg. Culoarea blănii variază de la cenușiu-argintie la brun-ciocolatie. Koala din populațiile nordice sunt de obicei mai mici și mai deschise la culoare decât cele din sud. Este posibil că aceste populații să fie subspecii distincte, dar acest lucru este discutabil.Koala trăiesc de obicei în pădurile de eucalipt, iar frunzele acestor copaci reprezintă o mare parte din hrana lor. Hrana are un conținut scăzut de nutrienți. Ele sunt animale sedentare și dorm 20 de ore pe zi. Nu sunt sociale, și singurele relații sunt între mamă și pui. Masculii adulți comunică cu pufnituri sonore care intimidează rivalii și atrag femelele. Masculii își marchează prezența cu niște glande odorizante pe piept. Koala este un mamifer aplacentar (fără placentă). Din această cauză embrionul, peste o anumită vârstă, nu mai poate fi hrănit în uter din cauza lipsei organului care efectuează hrănirea, adică a placentei și este născut. Ajuns în afara organismului matern, embrionul se târăște până în marsupiul mamei, unde stă între șase și zece luni și unde este hrănit cu lapte. Puii de koala sunt numiți în engleză „joey”, și sunt înțărcați la vârsta de un an. Urșii cu pungă nu au mulți prădători și paraziți, dar sunt amenințati de numeroși agenți patogeni, cum ar fi bacteriile din familia Chlamydiaceae. — Ursii Koala — 5 lucuri pe care nu le stiai despre ursii Koala — 1. In primul rand Koala nu sunt ursi. Sunt, desigur, adorabili, ca niste ursuleti din plus, rotunjori si pufosi, insa, ei sunt, de fapt, animale marsupiale, precum cangurii si oposumii. Astfel ca: femelele isi cara puii in pungile de pe pantece; — 2.  Oamenii s-ar putea sa nu stie ca sunt animale sociale, care fac parte din grupuri complex organizate. Fiecare comunitate are un mascul dominant si fiecare koala are propriul copac-casa, care este diferit de cei ai vecinilor lui. De aceea, de fiecare data cand habitatul le este distrus, inlocuit cu case sau drumuri, koala isi pierde locul, asa cum oamenii isi pierd locuintele in urma unui dezastru; — 3. Koala pot comunica unii cu altii in ciuda distantelor mari. Sunetele pe care le scot sunt, de asemenea, folosite pentru a exprima pozitia sociala, dominatiea si, uneori, agresiunea. Pe de alta parte, femelele mame si puii lor emit sunete blande, sub forma de murmur, mormait sau carait. Atunci cand sunt speriati, cu totii scot niste tipete asemanatoare strigatelor bebelusilor, sugerand ca se afla in dificultate; — 4. Isi petrec majoritatea timpului dormind. Ei folosesc energia acumulata in timpul orelor de odihna pentru a sari din copac in copac si se hranesc cu frunze de eucalipt si cu scoarta de copac. Stau treji mai ales noaptea si numai pentru cateva ore. Este si un mod de a evita caldura din timpul zilei. Atunci cand le este frig, se ghemuiesc unii in altii, la fel cum fac oamenii; — 5. Koala reprezinta cele mai mari valori naturale ale Australiei, devenind chiar un brand al acestui continent. Cu toate acestea, in ciuda popularitatii lor, ei se confrunta cu mari probleme de supravietuire si sunt, de fapt, o specie aflata pe cale de disparitie. Impactul urbanizarii intense a dus la distrugerea habitatului lor, iar atacurile altor animale, cum ar fi: cainii domestici si vulpile, precum si accidentele de circulatie, au provocat scaderea drastica a populatiei de Koala. Cel mai important lucru pe care trebuie sa-l stiti despre Koala este ca au nevoie de protectie. In caz contrar, acest animal simpatic, pe care nu ni-l putem imagina disparut, datorita popularitatii sale, va pleca pentru totdeauna.

Au apărut în legendele și picturile rupestre ale aborigenilor de mii de ani. Prima întâlnire cunoscută dintre un european și o koala a avut loc în 1798, și o imagine a animalului a fost publicată în 1810 de către naturalistul George Perry Botanistul Robert Brown a scris în 1814 prima descriere științifică detaliată a animalului, descriere care a rămas nepublicată pentru 180 de ani. Artistul popular John Gould a ilustrat și a descris koala, făcând specia cunoscută publicului englez. Mai multe detalii despre biologia koalei au fost descoperite în secolul XIX de către diferiți zoologi britanici. Datorită aparenței distinctive, este considerat un simbol al Australiei. Koala este listată la „vulnerabil” de către Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii. Guvernul Australian consideră „vulnerabile” populațiile din Queensland și New South Wales. Koala a fost vânată intens în secolul XX pentru blană, și omorârea lor la scară mare în Queensland a produs o nemulțumire publică care a dus la o mișcare pentru a proteja specia. S-au înființat sanctuare și exemplarele a căror habitat a fost distrus au fost mutate în zone mai bune. Acum, cea mai mare amenințare la adresa lor este distrugerea habitatului, provocată de agricultură și urbanizare.Cuvântul koala provine de la cuvântul dharug gula. Deși vocala „u” a fost scrisă original în ortografia engleză ca „oo” (în scrieri precum coola sau koolah), a fost schimbată în „oa”, posibil din greșeală. Se spune greșit că acest cuvânt înseamnă „care nu bea”. Din cauza asemănării koalei cu un urs, era des numit, eronat, urs koala, în particular de către primii locuitori ai continentului.Au mai fost folosite și alte nume, ca ursul maimuțăursul nativ, și ursul de copac. Numele indigene includ cullawinekoolawongcolahkarborcolocoolbunboorabeeburroorbangaroopucawanbanjorah, și burrenbong; majoritatea din acestea însemnând „fără băutură”. Numele generic, Phascolarctos, e derivat din cuvintele grecești phaskolos „sac” și arktos „urs”. Numele specific, cinereus, înseamnă „cenușiu” în latină.Koalei i s-a dat numele de gen „Phascolarctos” în 1816 de către zoologul francez Henri Marie Ducrotay de Blainville,care nu a vrut să-i dea numele specific (a doua parte a numelui) până la cercetări ulterioare. În 1819, zoologul german Georg August Goldfuss i-a dat numele binomial Lipurus cinereus. Pentru că Phascolarctos a fost publicat primul, și conform regulilor, are prioritate ca nume oficial al genului. Naturalistul francez Anselme Gaëtan Desmarest a propus numele Phascolartos fuscus în 1820, sugerând că versiunea maro era o specie diferită de cea gri. Alte nume sugerate de zoologi europeni sunt Marodactylus cinereus (Goldfuss, 1820)P. flindersii (René Primevère Lesson, 1827) și P. koala (John Edward Gray, 1827).Koala este un animal erbivor, și chiar dacă majoritatea hranei sale constă în frunze de eucalipt, ea poate fi găsită în alți copaci, cum ar fi Acacia, Allocasuarina, Callitris, Leptospermum și Melaleuca. Deși există peste 600 de specii de eucalipt, koala preferă doar în jur de 30.Tinde să aleagă speciile care au o cantitate mare de proteine și proporții mici de fibre și lignină. Speciile favorite sunt Eucalyptusmicrocorys, E. tereticornis, și E. camaldusenis, care, în medie, constituie 20% din dieta lor. Deși este cunoscut ca având o dietă foarte restrânsă, hrana sa este mai variată decât cea a altor specii de marsupiale, cum ar fi Petauroides volans. Deoarece frunzele de eucalipt conțin multă apă, koala nu trebuie să bea des; zilnic consumă de la 71 la 91 mililitri de apă pe kilogram. Deși femelele își pot satisface nevoia de apă doar mâncând frunzele, masculii mai mari au nevoie să găsească mai multă apă pe pământ sau în scorburile copacilor. Când se hrănesc, koala se țin de ramură cu membrele posterioare și cu unul anterior, pe când cu celălalt membru anterior apucă frunzele. Koala mai mici se pot apropia mai mult de vârful unei ramuri, dar cele mai mari stau pe lângă trunchi. Koala mănâncă până la 400 gr de frunze pe zi, în 4-6 sesiuni. În ciuda adaptărilor lor la un mod de viață cu puțină energie, au puține rezerve de grăsimi și trebuie să se hrănească des.

Deoarece obțin așa de puțină energie din hrana lor, koala trebuie să limiteze uzul energiei și să doarmă 20 de ore pe zi; în mișcare sunt petrecute doar 4 minute zilnic Sunt mai active noaptea și își petrec majoritatea orelor în care nu dorm hrănindu-se. De obicei, mănâncă și dorm în același copac, probabil pentru o zi întreagă.În zilele foarte calde koala poate coborî în cea mai rece parte a copacului, care e mai răcoroasă decât aerul înconjurător. Koala îmbrățișează copacul pentru a pierde căldură fără a gâfâi. În zilele calde, koala se poate odihni cu spatele pe o ramură sau întinzându-se pe burtă sau pe spate, cu membrele în aer. În timpul perioadelor reci și umede, se ghemuiește într-o minge pentru a conserva energie. În zilele cu vânt, koala va găsi o ramură mai joasă și groasă pe care să stea. Deși petrece majoritatea timpului în copac, animalul va coborî pe pământ și va merge la alt copac, pe toate cele 4 membre. Koala se îngrijește, de obicei, cu labele din spate, dar uneori și le folosește pe cele din față sau gura.Koala se împerechează sezonal, nașterile având loc din octombrie până în mai. Femelele în estru tind să-și țină capul mai în spate decât de obicei, având des tremurături sau spasme. Totuși, masculii nu par a recunoaște aceste semne, fiind observați copulând cu femele care nu erau în estru. Din cauza mărimii sale mai mari, un mascul se poate forța pe o femelă, copulând din spate, în cazuri extreme dând-o jos din copac. O femelă poate țipa și lupta viguros cu pretendenții săi, dar se va supune celui dominant, sau celui mai familiar. Strigătele și țipetele care acompaniază împerecherile pot atrage alți masculi în acel loc, obligând masculul să amâne împerecherea și să lupte cu intrușii. Aceste bătăi pot permite femelelor să evalueze cine ce masculul dominant. Masculii mai bătrâni au, de obicei, mai multe zgârieturi, cicatrici și tăieturi pe părțile expuse ale nasului și pleoapele lor.Durata gestației la koala e de 33–35 de zile, ea dând naștere unui singur pui (deși se mai întâmplă să aibă și gemeni). Ca și la toate celelalte marsupiale, puiul, sau joey, se naște când este încă în etapa embrionară, cântărind doar 0,5 g. Totuși, buzele, membrele superioare, și sistemele respirator, digestiv și urinar sunt funcționale. Puiul se târăște în punga mamei, unde își continuă dezvoltarea. Spre deosebire de celelalte marsupiale, koala nu-și curăță marsupiul.Când puiul de koala se apropie de vârsta de 6 luni, mama începe să-l pregătească pentru dieta pe bază de eucalipt pre-digerându-i frunzele, producând un boț fecal pe care puiul îl mănâncă din cloaca ei. Restul e diferit în compoziție de excrementele normale, înfățișând în loc conținutului cecului, care are o concentrație ridicată de bacterii. Mâncat timp de o lună, restul furnizează o sursă suplimentară de proteine, în timpul tranziției de la o dietă pe bază de lapte la una pe bază de frunze Puiul iese complet din pungă pentru prima dată la 6 sau 7 luni, când cântărește 300-500 grame. Explorează noile împrejurimi cu grijă, ținându-se de mama sa pentru sprijin. Până la 9 luni, cântărește peste 1 kilogram, blana sa luând culoarea celei de adult. Fiind părăsit permanent punga, stă pe spatele mamei sale pentru transport, învățând să se cațere apucând crengi. Treptat, petrece mai mult timp separat de mama sa, la 12 luni fiind complet înțărcat, cântărind în jur de 2,5 kg. Când mama devine însărcinată din nou, legătura sa cu puiul ei precedent e permanent tăiată. Puii nou înțărcați sunt încurajați să plece prin comportamentul agresiv al mamei față de ei.Femelele devin mature sexual la vârsta de aproape 3 ani, după care pot da naștere la pui; în comparație, masculii ating maturitatea sexuală la vârsta de 4 ani, deși pot produce spermă încă de la 2 ani. Pe când glandele de pe piept pot fi funcționale de la 18 luni, masculii nu încep răspândirea mirosurilor până când nu ating maturitatea sexuală Deoarece puiul este dependent de mamă pentru o perioadă lungă, femelele se împerechează de obicei o dată la doi ani. Factorii de mediu favorabili, cum ar fi o multitudine de copaci cu hrană de bună calitate, le permită să se reproducă anual.

Sursa — http://www.zooland.ro/5-lucruri-pe-care-nu-le-stiati-despre-ursii-koala-3596

Sursa — https://ro.wikipedia.org/wiki/Koala

Sursa — https://www.wattpad.com/story/80587140-~stii-totul-despre-ursii-koala-afla-mai-multe-~

Lasă un răspuns