Spread the love

Istoria timpurie a educației japoneze a fost profund afectată de chinezi. De la chinezi, japonezii au achiziționat noi meșteșuguri și, cel mai important, un sistem de scriere. Achiziția scrisului nu poate fi datată cu exactitate, dar aproximativ 400 de cărturari coreeni d.Hr. foloseau ideografii chineze pentru înregistrările oficiale la curțile imperiale japoneze. Însă educația din Japonia antică a fost mai aristocratică decât în ​​sistemul chinez, familiile nobile păstrându-și propriile facilități de școlarizare privată. În perioada medievală-feudală medievală, templele budiste și-au asumat multă responsabilitate pentru educație. Sub shogunatul Tokugawa, care a dominat țara din 1600, facilitățile de învățământ s-au răspândit pentru a crea una dintre cele mai alfabetizate dintre toate societățile pre-moderne.Odată cu debutul împăratului Meiji și cu așa-numita restaurare Meiji din 1868, Japonia a suferit o transformare radicală atât în ​​educație, cât și în probleme sociale și economice. În 1872 a fost creat un minister al educației și în același an a fost formulat un cod educațional cuprinzător care a inclus învățământul primar universal. Guvernul a trimis misiuni educaționale în Europa și America pentru a învăța noi abordări educaționale; a invitat, de asemenea, educatorii străini să continue programe educaționale și să inițieze schimbări în școlile japoneze. În 1877, în această perioadă de inovație, a fost fondată Universitatea din Tokyo.În urma acestor reforme, Japonia a apărut ca o națiune modernă, cu un sistem educațional complet, care era în conformitate cu o mare parte din practica occidentală. Înfrângerea Japoniei în cel de-al doilea război mondial a avut ca rezultat schimbări educaționale, multe dintre ele fiind recomandate în 1946 de o misiune educațională din SUA; unele dintre aceste schimbări au fost întrerupte atunci când Japonia a recăpătat statutul de suveran ca națiune în 1952.Predarea ideologiei naționaliste a fost interzisă, s-a pus un accent mai mare pe studiile sociale, iar procedurile de clasă au fost reproiectate pentru a încuraja auto-exprimarea. Educația în Japonia este centralizată în cadrul Ministerului Educației. Sistemul său școlar funcționează în baza Legii fundamentale a educației din 1947 și a legislației ulterioare și permite tuturor studenților să concureze pentru admiterea în instituțiile de învățământ superior. Una dintre problemele continue cu care se confruntă educatorii japonezi este predarea limbii japoneze complexe, care combină mai multe scenarii. În 1995, 4,7 la sută din bugetul de stat a fost cheltuit pentru educație.Școlile elementare și secundare din Japonia — Învățământul este gratuit și obligatoriu timp de nouă ani – adică șase de gimnaziu și trei de liceu. Dincolo de nivelul liceului, educația este opțională și se percepe o taxă mică de școlarizare, chiar și în liceele publice superioare și instituțiile publice de învățământ superior. În 1997–1998, Japonia a avut în jur de 24.376 de școli primare, la care au participat aproximativ 7,39 milioane de elevi și, în 1995, aproximativ 16 775 de școli secundare, cu aproximativ 9,3 milioane de elevi. Profesorii din școlile primare au aproximativ 362.605 (1996) și au existat aproximativ 552.137 (1995). Școlile tehnice, comerciale și profesionale sunt, de asemenea, întreținute, la fel ca școlile pentru persoanele cu dizabilități fizice. Colegiile de tutoriale private sunt un adjuvant popular și răspândit la sistemul educațional puternic competitiv. — Universități și Colegii — Japonia are aproximativ 60 de universități naționale (numite anterior imperiale) și multe universități private. Printre cele mai mari universități naționale se numără Universitatea Chiba (1949); Universitatea Hiroshima (1949); Universitatea Hokkaido (1876) la Sapporo; Universitatea Kōbe (1949); Universitatea Kyoto (1897); Universitatea Kyushu (1911) la Fukuoka; Universitatea Nagoya (1939); Universitatea Okayama (1949); Universitatea din Osaka (1931); Universitatea Tohoku (1907) la Sendai; Universitatea din Tokyo (1877); și Universitatea din Tsukuba (1973). Principalele instituții private includ Universitatea Hosei (1880), Universitatea Nihon (1889) și Universitatea Waseda (1882), la Tokyo; Universitatea Doshisha (1875) din Kyoto; Universitatea Fukuoka (1934); și Universitatea Kansai (1886) din Osaka. În 1995, instituțiile de învățământ superior din Japonia au înregistrat un număr de peste 2,5 milioane de studenți. „Japonia”

Japonia se regaseste, cu siguranta, in topul mondial al calitatii sistemului de educatie. Este unul dintre cele mai performante state in ceea ce priveste alfabetizarea, stiintele si matematica. Copiii urmeaza sase ani de scoala primara, trei ani de invatamant secundar si trei ani de liceu.Desi liceul nu este obligatoriu, peste 95% dintre copiii japonezi aleg sa urmeze si acest ciclu. — Cat, cum si ce invata copiii in scolile din Japonia — Cu exceptia claselor primare, elevii stau la scoala sase ore pe zi. Vacanta lor nu depaseste doua luni jumatate si este impartita astfel: sase saptamani vara, doua saptamani iarna si alte doua primavara. Anul de studii este impartit in trei semestre.O sa ti se para ciudat, dar in majoritatea scolilor japoneze nu exista femeie de serviciu. Elevii sunt cei care fac curatenie in salile de clasa, in cantine si in toalete. Ei se impart in echipe si indeplinesc aceste sarcini prin rotatie. Astfel, sunt invatati sa lucreze in echipa si sa se ajute unii pe altii.Uniforma este obligatorie. Fetele poarta tinute in stil marinaresc, pe cand uniformele pentru baieti sunt croite in stil militar. Statul japonez considera ca purtarea uniformei elimina barierele sociale printre elevi si ii ajuta sa dezvolte un sentiment de apartenenta la comunitate.Pana la varsta de 10 ani, elevii nu dau niciun fel de test fiindca, potrivit japonezilor, in primii trei ani de scoala cunostiintele academice nu sunt importante. In lipsa unor examene, copiii sunt verificati constant. Si, desi sistemul de educatie japonez poate parea strict, rata absenteismului este aproape inexistenta.Testul care decide viitorul elevilor se da la absolvirea liceului, iar punctajul obtinut este cel pe baza caruia se intra la facultate. Desi perioada de pregatire este numita „iadul examinarii” din cauzaconcurentei acerbe, peste 75% dintre absolventii de liceu reusesc sa isi continue studiile la facultate. — Cele 10 reguli din Japonia, țara cu cel mai avansat sistem educațional din lume — Cele mai multe clasamente despre educație sunt conduse de Japonia, cu elevii și studenții săi catalogați drept „geniali și speciali”. Dar cum de a ajuns în fruntea statisticilor o țară conservatoare, care în urmă cu șapte decenii a fost îngenuncheată cu bomba atomică în război? — Se pare că secretul Japoniei este sistemul educațional excepțional. 1. În primul rând înveți să te comporți, abia apoi înmagazinezi cunoștințe — Elevii japonezi nu dau teste sau examene înainte de vârsta de zece ani, ci sunt doar controlați din când în când. Principiul este că, în primii trei ani de școală, cunoștințele școlare nu contează.Lucrul cel mai important este educația în sensul ei adevărat: copiii sunt învățați să îi respecte pe ceilalți, să respecte animalele, să fie generoși, să învețe compasiunea, autocontrolul și să protejeze mediul înconjurător. 2. Anul școlar începe la 1 aprilie — Pe când, în majoritatea țărilor, copiii se apropie de vacanța de vară, pentru elevii din Japonia anul școlar abia începe. Școala începe cu unul dintre cele mai spectaculoase evenimente ale anului – înflorirea cireșilor („sakura”).Anul școlar este împărțit în trei trimestre: de la 1 aprilie până la 20 iulie, din 1 septembrie până în 26 decembrie și din 7 ianuarie până pe 25 martie. Japonezii au vacanță șase săptămâni în timpul verii și două săptămâni iarna și primăvara. — 3. Nu există personal de curățenie în școlile japoneze, elevii înșiși fac curat — Elevii curăță sălile de clasă, holurile, chiar și toaletele. Astfel, de la o vârstă fragedă, ei învață să lucreze în echipă și să se ajute reciproc. Mai mult decât atât, după cât efort depun la curățenie și pentru îngrijirea locului, este puțin probabil să mai fie dispuși să le murdărească.Acest lucru îi învață să respecte munca (proprie și a altuia) și, de asemenea, să respecte locul în care trăiesc. — 4. Mesele de prânz sunt standardizate și sunt luate în clasă, împreună cu colegii — În școala primară și la gimnaziu, mesele sunt pregătite de elevi, asistați de nutriționiști și bucătari, astfel încât alimentele să fie sigure și potrivite pentru nevoile lor alimentare.Elevii iau masa de prânz în sala de clasă, împreună cu profesorii lor. Această atmosferă informală încurajează comunicarea și dezvoltarea relațiilor de prietenie. — 5. Lecțiile particulare (meditațiile) sunt foarte populare — Încă din școala primară, copiii încep să ia lecții particulare, pentru ca mai târziu să poată accede într-un liceu bun. Aceste cursuri sunt predate seara, iar în Japonia nu este un lucru neobișnuit ca la ora 21:00 transportul public să fie plin de copii care merg acasă după lecții.Copiii se pregătesc și în zilele de duminică și de sărbători, când ziua de studiu durează între șase și opt ore. Așadar, nu este deloc surprinzător că, potrivit statisticilor, în Japonia aproape nu există repetenți. — 6. În plus față de materiile tradiționale, copiii învață arta caligrafiei și poezia japoneză — Principiul caligrafiei japoneze, sau „Shodo”, este foarte simplu: înmoi un băț de bambus în cerneală și, cu mișcări ușoare, desenezi ideogramele pe hârtie de orez.În Japonia, „Shodo” este la fel de prețuit ca pictura. Haiku, în schimb, este o formă de poezie care descrie, în versuri scurte, natura și ființa umană în ansamblul ei.Aceste două discipline sunt unul dintre principiile esteticii orientale: combină simplitatea și sofisticatul. Scopul acestor cursuri este de a-i învăța pe copii să valorifice și să își respecte cultura națională și tradițiile ancestrale.

7. Toți elevii trebuie să poarte uniforme — Începând din clasa a VII-a, toți elevii sunt obligați să poarte uniformă. Multe școli au propriul lor cod vestimentar, dar, de regulă, băieții poartă haine în stil sobru, militar, iar fetele, sacou, cămașă și fustă.Această regulă are rolul de a disciplina elevii, știindu-se că simplul act de a purta o uniformă creează o atmosferă mai serioasă. Uniforma, de asemenea, le creează copiilor sentimentul de apartenență la un grup. — 8. Absenteismul la ore este aproape zero — Cu greu găsești în România pe cineva care să nu fi chiulit de la școală măcar o dată. Dar, există o țară în care nu se chiulește. Și unde elevii nici nu întârzie la școală.Japonia mai doboară un record: 91% dintre elevi își ascultă cu atenție profesorii la școală. Oare ce altă țară se poate lăuda cu asemenea statistici? — 9. Totul depinde de rezultatele examenului final — La sfârșitul liceului, elevii dau un examen hotărâtor pentru viitorul tinerilor – determină dacă aceștia se vor putea înscrie la școli mai înalte. Elevii pot alege doar o singură universitate, ceea ce mai târziu le va influența covârșitor veniturile financiare și standardul de viață, în general.În plus, concurența este foarte mare. În pofida competiției, 76% dintre elevi continuă studiile după liceu. Toate acestea justifică expresia japoneză „iadul examenelor”. — 10. Anii de facultate sunt cei mai frumoși ani din viață — Nu este o surpriză că, după atâția ani de pregătire și „iadul examenelor”, tinerii japonezi tânjesc după o pauză. Și se pare că pauza cade chiar în timpul anilor de facultate.Perioada facultății este considerată în Japonia cea mai frumoasă și mai lipsită de griji. — Japonia se regaseste, cu siguranta, in topul mondial al calitatii sistemului de educatie. Este unul dintre cele mai performante state in ceea ce priveste alfabetizarea, stiintele si matematica. Copiii urmeaza sase ani de scoala primara, trei ani de invatamant secundar si trei ani de liceu.Desi liceul nu este obligatoriu, peste 95% dintre copiii japonezi aleg sa urmeze si acest ciclu. — Cat, cum si ce invata copiii in scolile din Japonia — Cu exceptia claselor primare, elevii stau la scoala sase ore pe zi. Vacanta lor nu depaseste doua luni jumatate si este impartita astfel: sase saptamani vara, doua saptamani iarna si alte doua primavara. Anul de studii este impartit in trei semestre.O sa ti se para ciudat, dar in majoritatea scolilor japoneze nu exista femeie de serviciu. Elevii sunt cei care fac curatenie in salile de clasa, in cantine si in toalete. Ei se impart in echipe si indeplinesc aceste sarcini prin rotatie. Astfel, sunt invatati sa lucreze in echipa si sa se ajute unii pe altii.Uniforma este obligatorie. Fetele poarta tinute in stil marinaresc, pe cand uniformele pentru baieti sunt croite in stil militar. Statul japonez considera ca purtarea uniformei elimina barierele sociale printre elevi si ii ajuta sa dezvolte un sentiment de apartenenta la comunitate.Pana la varsta de 10 ani, elevii nu dau niciun fel de test fiindca, potrivit japonezilor, in primii trei ani de scoala cunostiintele academice nu sunt importante. In lipsa unor examene, copiii sunt verificati constant. Si, desi sistemul de educatie japonez poate parea strict, rata absenteismului este aproape inexistenta.Testul care decide viitorul elevilor se da la absolvirea liceului, iar punctajul obtinut este cel pe baza caruia se intra la facultate. Desi perioada de pregatire este numita „iadul examinarii” din cauzaconcurentei acerbe, peste 75% dintre absolventii de liceu reusesc sa isi continue studiile la facultate.

Sursa — https://www.voyagesphotosmanu.com/japanese_education.html

Sursa — https://www.digi-life.tv/stiri/educatie/scoala-in-japonia-cum-sunt-crescuti-si-educati-copiii-de-acolo-4424

Sursa — https://incredibilia.ro/10-reguli-din-japonia-tara-cu-cel-mai-avansat-sistem-educational-din-lume/

Lasă un răspuns