Spread the love

Acesta este motivul pentru care Japonia este cea mai politicoasă națiune de pe Pământ — Iar locul din Asia unde este practicat la un nivel mai înalt decât oriunde altundeva este Japonia.Există un lucru care Asia face mai bine decât oriunde altundeva: serviciul.De la șoferii de taxi nefericiți curtenitori din vehiculele lor imaculate până la coletele ambalate cu precizie pentru cea mai umilă achiziție a magazinelor și micul dans al arcurilor pe care oaspeții îl primesc de la însoțitori ori de câte ori intră într-un hotel, Japonia este probabil cel mai politicos loc de pe Pământ.V-ar surprinde atunci să știți că oamenii din Tokyo nu cred că sunt suficient de politicos?În ultima mea călătorie la Tokyo, am vizitat cetățenii în cauză ai Proiectului Good Manners din Tokyo, o inițiativă care speră să transforme câteva vestigii de civilitate în locuitorii notorios agresivi și necurați ai acelei metropole. Ei bine, așa se văd.Conceptul de omotenashi, sau ospitalitate dezinteresată, este o piatră de temelie a culturii japoneze. Este un privilegiu pentru o gazdă să primească oaspeții și să se asigure că toate nevoile lor sunt văzute. Acest lucru se aplică în toate aspectele vieții, în magazine, restaurante și chiar ajutând străinii din stradă.Având în vedere că regiunea mai mare a orașului găzduiește peste 13 milioane de oameni, sentimentul de ordine și calm, deoarece toată lumea își asumă responsabilitățile în ceea ce privește îngrijorarea pentru ceilalți este remarcabil. Dar s-ar putea să credeți că Tokyo a fost un oraș al tâlhărilor amărâți din conversația mea cu Hima Furuta, un antreprenor care este directorul proiectului non-profit. „Simțim că am putea fi mult mai buni”, spune el. „Mă aștept ca japonezii să aibă bune maniere tot timpul.”Ar putea da câteva exemple? Ei bine, deși tinerii sunt foarte dedicați să îi ajute pe ceilalți, au maniere „foarte proaste” cu utilizarea telefonului mobil, nu se uită de pe dispozitivele lor pe stradă sau când se află în alte locuri publice, cum ar fi la un restaurant.Apoi, există oamenii de la faimoasa traversare Shibuya frenetică, care se plimbă pe cărările celuilalt, fără a-și cere scuze.Oamenii din trenuri se bat unul pe celălalt când se îmbarcă și nu-și spun rău. Uneori, nu reușesc să renunțe la locurile lor pentru bătrânii sau femeile însărcinate.Există oameni care aruncă gunoiul pe pământ (mi se pare încă greu de crezut) sau, atunci când văd gunoiul, nu reușesc să-l ridice. De exemplu, este de așteptat ca cei care se bucură de un concert pe un stadion să-și scoată gunoiul și să-l arunce acasă.Fumatul într-o zonă pentru nefumători se întâmplă mai des, iar tatuajele, odată interzise din băile publice, încep să apară din nou.Aparent, chiar standardul șoferilor de taxi scade. Unii provin din regiuni mai puțin sofisticate din Japonia și nu sunt mereu la curent.Da, este o pată fierbinte de un comportament mângâiat.Dar este o problemă serioasă pentru Furuta și colegii săi. „Manierele sunt un fel de regulă care face ca oamenii din medii diferite să fie confortabili”, spune el. El explică că Tokyo formal a avut, în mod tradițional, un standard mai ridicat de maniere decât un loc precum Osaka, de exemplu, unde oamenii sunt mai degajați, „slăbiți”. Deci are așteptări mari de la sine.Acest lucru este reflectat în statistici. În timp ce 65% dintre străini cred că oamenii din Tokyo au maniere bune, doar 24% dintre locuitorii din Tokyo consideră acest lucru, potrivit Furuta. Cifrele arată că 79% dintre vizitatori consideră că Tokyo este curat, în timp ce doar 41% dintre localnici o fac. Acest decalaj în percepție este un lucru pe care proiectul speră să îl restrângă, încurajând ambii toțiți să își inteligenteze actul și să consolideze lucrurile bune despre oraș, astfel încât să se simtă mândri de acest lucru.Muzeul Bun al Tokyo-ului este o „vitrină vie” care nu este cărămizi și mortar (nu-l căutați). Administratorii colaborează cu universități, corporații și publicații, cum ar fi Time Out, pentru a transmite mesajul.Proiectul se adresează și turiștilor, pentru a-i ajuta să înțeleagă și să aprecieze cultura curtoaziei și a respectului care conduce orașul și oamenii săi. Vizitatorilor li se va oferi broșuri la sosire pentru a explica anumite tradiții culturale, cum ar fi îndepărtarea încălțămintei în temple și ritualurile din baie.În cadrul Muzeului de la Tokyo Good Museum (@ goodmanners.tokyo), manifestul afirmă că muzeul „îl va desemna în lume prin definirea, stocarea și expunerea bunelor maniere în Tokyo și oameni, buni și bunuri care îl compun ca„ opere ” .Încă nu sunt sigur ce înseamnă asta, dar ar fi proaste maniere să-l evidențiez. 

Comportamentul social în Japonia — Comportamentul social în Japonia se deosebește într-o anumită măsură atât de cel din cultura occidentală cât și de cel din alte culturi asiatice, cu toate că, pe lângă șintoism, se bazează și pe cultura chineză, și în special pe confucianism. Izolaționismul, mai mult sau mai puțin strict, care a caracterizat Japonia practic până la începutul erei Meiji, a dat naștere așa-numitei teorii Nihonjinron, caracterizată, printre altele, de ideea că cultura japoneză este unică. — Mod de adresare — Gramatica limbii japoneze este în mare măsură dependentă de context. Statutul social propriu, al partenerului de discuție sau al persoanei despre care se vorbește este exprimat prin diferite mijloace lingvistice. O conversație are de obicei loc în mod politicos și în așa fel încât să se găsească consensensul. Limbajul politicos, numit keigo 敬語, este un instrument folosit în acest scop.Pentru ca conversația să decurgă bine, este imperativ ca acest limbaj politicos să fie folosit corect în contextul respectiv. Vorbitorul trebuie să țină seama de statutul social și de aparteneța de grup a partenerului de discuție (sau de cel al persoanei terțe despre care de vorbește). Prin acest limbaj politicos vorbitorul poate să dea să înțeleagă că își consideră statutul social sub cel al partenerului de discuție sau al persoanei despre care se vorbește (folosind limbajul de modestie kenjōgo) sau că consideră statutul social al partenerului de discuție superior celui propriu (folosind limbajul respectuos sonkeigo). În ambele cazuri vorbitorul arată că una din persoane este situată mai sus din punct de vedere social decât cealaltă, dar în mod diferit: prin elevarea partenerului de discuție sau prin subordonarea proprie. Pe lângă acestea mai există și limbajul teineigo, care implică folosirea terminațiilor desu și masu și a prefixelor o și go. Pe când limbajele de modestie (kenjōgo) și respect (sonkeigo) reflectă despre cine se vorbește, limbajul politicos reflectă cui i se vorbește. Ele sunt deci mai complexe în folosire decât, de exemplu, diferența dintre „tu” și „dumneavoastră”. Folosirea lor corectă este indispensabilă în viața de afaceri.În mod tradițional, numele de familie stă înaintea numelui de botez.Relația dintre părinți și copii — Copiii sunt deseori legați de părinți prin sentimentul numit amae: dorința de siguranță.Cadouri — Când se merge în vizită se duce un cadou gazdelor. Ambalajul este la fel de important ca și conținutul. Din acest motiv, arta împachetatului este la mare cinste.Deseori cadoul nu se desface în prezența celui care l-a făcut, pentru a nu știrbi prestigiul uneia din părți printr-o reacție necontrolată de surpriză sau dezamăgire. Primirea unui cadou cere un cadou de răspuns, care va fi de o valoare ceva mai scăzută decât cadoul original. Excepție o constituie, evident, cadourile de răspuns.Cadourile pecuniare se dau întotdeauna într-un plic. La papetărie se pot cumpăra plicuri speciale pentru diferite ocazii (nuntă, înmormântare etc.).La datul cadourilor există unele tabuuri. Nepotrivite sunt:

  • Patru obiecte: cifra „patru“ (shi ) este omofonă cu cuvântul „moarte“ (shi )
  • Batiste albe, care amintesc doliu
  • flori albe se dau numai la înmormântare
  • Cuțite sau foarfeci amintesc de tăiatul legăturilor (între oameni)
  • obiecte care conțin stema imperială
  • ilustrații cu vulpi, care implică șiretenia
  • batiste galbene, care amintesc de trădare

Salutul — Datul mâinii nu este un mod obișnuit al japonezilor de a se saluta între ei. Cei ce se salută se închină unul celuilalt. Spatele trebuie să fie drept la închinat. Cel cu rang inferior trebuie să se închine mai jos și mai lung. Japonezii mai tineri, sau cosmopoliți, dau uneori mâna străinilor, în special celor din țări occidentale, uneori în combinație cu închinatul.
Reguli de bază la închinat:

  • cel mai tânăr înaintea celui mai în vârstă
  • femeile înaintea bărbaților
  • elevii înaintea profesorilor
  • gazdele înaintea oaspeților
  • vânzătorii înaintea cumpărătorilor (cumpărătorii deseori doar înclină din cap)
  • debitorul înaintea creditorului

Înclinare de 5°- acțiune neutră Înclinare de 15°- acțiune politicoasă Înclinare de 30°- rugăminte sau scuze profunde.Trebuie evitat privitul direct în ochi a partenerului de discuție. — Sentimente — Sentimentele profunde nu sunt deseori exprimate public. În special cele negative, precum mânia, doliul sau dezamăgirea, nu sunt exprimate decât în fața părinților, a prietenilor apropiați sau a partenerului de viață.Zâmbetul poate camufla uneori durerea pentru a-l scuti pe partenerul de discuție de sentimentul de obligație de a ajuta de compasiune.Sentimentele adevărate ale cuiva, sau intențiile reale, se numesc honne și sunt diferite de cele exprimate, numite tatemae (建前fațadă). Pentru menținerea armoniei tatemae este indispensabil. — Critica — Reacția la critică este mai sensibilă decât în cultura occidentală. Cel ce critică trebuie să aibă grijă ca cel criticat să iasă cu fața curată, de aceea este deseori făcută în mod indirect:

  • prudent prin intermediul unei persoane terțe
  • fără cuvinte (prin tăcere)
  • Lob mit einer angedeuteten Einschränkung
  • la un pahar
  • prin adresarea întregului grup, care apoi îl va ajuta pe cel mai slab
  • critică la modul general, fără a deveni concret
  • sublinierea rezultatului dorit

Da/bine și nu — Un „bine“ (はい hai) poate și însemna că doar asculți cu atenție. Eticheta japoneză cere ca ascultătorul să confirme constant că ascultă cu atenție. Pe de altă parte, un „bine, bine“ (はいはい haihai) poate suna dezaprobator și nepoliticos. Chiar și un hai, sō desu („Da, așa este“) a unui subaltern față de un șef nu înseamnă neapărrat că subalternul consimte din toată inima, ci poate fi doar o încercare de a nu-l face de rușine pe șef în public. Între cei cu același statut social se folosește uneori doar n (ん) sau un (うん) în loc de hai.Un „nu“ direct nu este binevăzut. Dacă partenerul de discuție trage aerul printre dinții încleștați înseamnă că sunt probleme. La fel și mâna pusă la ceafă. Chigau (違う, „nu este așa”, forma de dicționar) sau chigaimasu (違います, forma politicoasă normală) se apropie semantic cel mai tare de „nu“. — Comportamentul în timpul mesei — Bețișoarele de mâncat (hashi ) se deosebesc de cele chinezești prin faptul că sunt ceva mai scurte. Este o gafă să înfigi bețișoarele în orez, deoarece acest lucru seamănă cu bețișoarele parfumate înfipte în orezul făcut ca ofrandă unei persoane decedate. La fel, niciodată nu se oferă/acceptă mâncare de la bețișoare la bețișoare, deoarece acest procedeu amintește de procedeul folisit la luarea oasele persoanei decedate din cenușă (după cremare) când sunt plasate în urna funerară.Când s-a terminat de servit mesa, bețișoarele se așează paralel pe farfurie sau, la restaurant, se bagă înapoi în tocul de hârtie în care au venit, îndoindu-se puțin tocul la un capăt ca să se vadă că au fost folosite. Băutura și-o toarnă unul altuia în pahare când vede că paharul vecinului este gol. Dacă nu mai dorești băutură, se lasă puțină băutură pe fundul paharului. A-și turna singur băutură alcoolică în pahar este o gafă.Nu este nepoliticos când, în special, bărbații sorbesc zgomotos la servitul mâncărurilor sau băuturilor fierbinți (tăiței, ceai etc.). Suflatul nasului în batistă, sau suflatul nasului în fața altor persoane fără a le întoarce spatele este o gafă.Educația școlară și cariera profesională — Copiii japonezi sunt învățați cu disciplina de mici pentru a-i pregăti pentru cariera profesională. Una din premisele pentru o carieră profesională de succes la o firmă prestigioasă este absolvirea unei universități prestigioase, care la rândul ei presupune urmarea unui liceu prestigios etc., uneori până la grădiniță. Mamele sunt cele care se ocupă deseori de educația copiilor, tații fiind de obicei la serviciu până seara târziu. Termenul peiorativ kyōiku mama (教育ママ, „mamă educațională“) se referă la mame care își îndeamnă copilul să învețe cât mai mult pentru a putea avea succes în viață. Termenul mamagon (ママゴン) (din mama și dragon) este varianta extremă a kyōiku mamei.Una din caracteristicile vieții profesionale japoneze a fost până pe la sfârșitul secolului al XX-lea principiul angajării continue la aceeași firmă până la pensionare.. O altă caracteristică este nivelul înalt al eticii muncii. Astfel mulți japonezi nu își iau tot concediul la care au dreptul, din loialitate față de firmă sau colegi, care ar trebui să le preia sarcinile în timpul concediului. Și concediul medical se ia numai în cazuri extreme, de obicei luându-se zile de concediu obișnuite pentru răceli, guturaie etc. În schimb karōshi (deces datorat muncitului excesiv) este de la începutul anilor 1980 o temă de discuție în mass-media. — Limbaj — Formularea unei rugăminți în limba japoneză este relativ complicată. Depinde de rangul social al părților implicate etc. Deseori este folosit verbul onorific kudasai (ください), care literal înseamnă „a da”, dar implică poziția inferioară a primitorului. Alte formulări folosesc cuvintele dōzo („poftim”) sau onegai shimasu („vă rog”).Din politețe, japonezii evită refuzul direct. Dacă un japonez începe să șovăiască sau să facă aluzii la probleme, trebuie interpertat ca „nu”. Mulțumesc are următoarele variante (de la cea mai politicoasă formă în jos):

  • dōmo arigatō gozaimasu (どうもありがとうございます)
  • dōmo arigatō (どうもありがとう)
  • arigatō (ありがとう)
  • sumimasen (すみません)

Viața cotidiană — Antreul, numit genkan, marchează intrarea în locuința japoneză. La intrare, un membru al familiei spune tadaima (ただいま, „Chiar acuma (m-am întors)”), la care se răspunde okaeri (おかえり, „(Bine) te-ai întors”). Vizitatorii spun la intrare „‘ojama shimasu'” (お邪魔します, „Vă deranjez”), la care gazda răspunde cu o-hairi kudasai (お入りください, „Intrați, vă rog.”). Această procedură contează în special dacă nu este sonerie la intrare. În antreu se scot pantofii și se încalță pantofi de casă. În toaletă sunt puși la dispoziție pantofi de casă speciali.Spre deosebire de cultura occidentală, cada de baie este doar pentru relaxare. Oamenii se spală înainte de aintra în cadă, șezând pe un scăunel lângă cadă.În Japonia toaletele sunt atât de tip „turcesc” cât și de tip occidental.

Acesta este motivul pentru care Japonia este cea mai politicoasă națiune de pe Pământ — 13 Motive pentru care Japonia este cea mai unică țară din lume — Japonia a avut întotdeauna o reputație pentru cultura sa distinctivă și tradițiile unice. Ca națiune insulară cu o lungă istorie de izolare, multe aspecte ale culturii s-au dezvoltat complet neafectate de influențele exterioare. Există însă multe alte motive pentru care Japonia este cea mai unică țară din lume. — Shinto — Shinto este considerat pe larg ca religia autohtonă a Japoniei. În timp ce majoritatea localnicilor ar refuza să fie religioși deloc, tradițiile și festivalurile shintoase joacă un rol imens în viața de zi cu zi. Doar la Kyoto, există peste 400 de sfințe shinto dedicate diferitelor kami (zeități). — Serviciu clienți — Industria serviciilor din Japonia stabilește standardul global pentru servicii excelente, iar una dintre cele mai bune părți este că nu o fac în speranța că veți lăsa un sfat bun. Cei mai mulți oameni din industria serviciilor sunt amabili de o eroare. În Japonia , nu este nevoie să le mulțumim acestor oameni; la ei, ei își fac doar treaba. — Chimono — Modele tradiționale, cum ar fi kimono, sunt unice pentru Japonia și un lucru care îl diferențiază de alte culturi. Mulți localnici încă se bucură să poarte haine tradiționale pentru ocazii speciale, inclusiv absolvire, nunți și festivaluri.Kimono de vară cunoscut sub numele de yukata este adesea purtat pentru festivaluri . — Anime și manga — Astro Boy, scris în anii ’50, este unul dintre primii manga din lume . Comicul a fost admirat pentru stilul său progresiv, iar zeci de ani mai târziu, manga și anime-urile vor crește pentru a deveni unul dintre cele mai iconice exporturi ale țării. Manga din Japonia are o influență puternică asupra artelor desenate de benzi desenate din Coreea de Sud și în special în China. — Geisha, geiko, hangyoku și maiko — Geisha sunt animatoare profesionale, deși istoricii cred că primele gheișe au fost de sex masculin. Aceste femei distrează pe oricine își poate permite serviciile cu conversații, spectacole de dans și jocuri la restaurante de înaltă clasă și petreceri private. Geisha sunt precursorul unui alt fenomen unic japonez: cluburile de gazdă. — Cutremure și calamități naturale — Japonia raportează mai multe cutremure decât oricare altă țară din lume. Poate experimenta zeci de cutremure mici în fiecare lună. Cutremurele mai mari, care provoacă daune infrastructurale sau tsunami, sunt mult mai rare, dar devastatoare atunci când se întâmplă. — Bucataria Japoneza — În afară de preferatele îndrăgite din întreaga lume, cum ar fi edamame (soia), sushi și miso, există o mulțime de preparate japoneze unice, chiar și cel mai aventuros foodie ar putea avea nevoie de coaxing pentru a încerca. Natto, cineva? Kaiseki este o bucătărie japoneză ridicată. — Plecăciune — Arcul este o parte importantă a culturii japoneze . Japonezii învață cum și când să se plece de la o vârstă fragedă și folosesc arcuri între ei pentru a însemna orice, de la mulțumire până la ce îmi pare rău. — Lupta cu sumo — Lupta cu sumo a avut originea în Japonia. Lupta cu sumo a început în Japonia cu sute de ani în urmă, în perioada Edo, dar rădăcinile sale s-ar putea întoarce chiar mai departe la ritualurile antice shinto. Japonia este singura țară în care lupta cu sumo a prins cu adevărat și este în continuare singurul loc în care veți găsi sportul practicat la nivel profesional. — Tatami — O sală în stil japonez, cu podea tatami — Pardoselile Tatami au avut loc ca locuri mici și mobile pentru nobilime în perioada Heian. Până la începutul perioadei Edo, clasele inferioare chiar au început să folosească rogojini tatami. Nu numai că sunt confortabile, ci și de întreținere ridicată și trebuie înlocuite din când în când. Acum sunt utilizate în principal în camere în stil japonez, cum ar fi cele din ceainarii, restaurantele tradiționale și ryokan (hanuri). — Ceremonia ceaiului — Ceremonia japoneză a ceaiului necesită instrumente speciale — Ceremonia ceaiului a fost introdusă în Japonia de călugării chinezi în urmă cu peste 1.000 de ani. În decursul secolelor, ceremonia japoneză a ceaiului a devenit o artă atât de unică și distinctivă încât cei doi au acum puține asemănări. — Pachinko — Saloanele Pachinko pot fi găsite în Japonia — Pachinko este un tip de slot machine care a fost inventat în Japonia în anii 1920. În loc să încerce să obțină fotografii potrivite, jucătorii speră ca bilele de metal lansate în mașină să se aștepte în sloturile potrivite pentru premii. Saloanele Pachinko sunt comune în toată țara. — Cultura Kawaii — Niciun loc de pe pământ nu apreciază înțelepciunea așa cum face Japonia. De la mascote adorabile și semne de avertizare la icoane și reclame ale culturii pop, kawaiiness este unul dintre cele mai prețuite atribute pe care le poate avea un lucru.

Sursa — https://www.traveller.com.au/japan-the-most-polite-nation-on-earth-gv1oyp

Sursa — https://ro.wikipedia.org/wiki/Comportamentul_social_%C3%AEn_Japonia

Sursa — https://theculturetrip.com/asia/japan/articles/13-reasons-why-japan-is-the-worlds-most-unique-country/

Lasă un răspuns