Spread the love

Salbă neprețuită de pietre scumpe, vechile mănăstiri moldovenești de pe Plaiurile Bucovinene — Salbă neprețuită de pietre scumpe, vechile mănăstiri moldovenești de pe plaiurile bucovinene sunt cea mai scumpă podoabă, cu care se poate mândri trecutul nostru. Răsărind din luminișuri de păduri sau prin deschizători adânci de munte, ele îmbată ochii și farmecă mintea: e atâta bogăție de culoare și de lumină când le cuprinde bătaia soarelui, e atâta liniște când te învăluie în pragul serii, umbrele munților, că simți parcă pacea intrând pe ușa larg deschisă a sufletului.E pacea celor care pot să se desprindă măcar pentru câteva ceasuri de restul lumii, retrăind bucuria mare a credincioșilor din toate veacurile trecute. E pacea pe care a trăit-o credința atâtor ctitori domnești, ce veneau însoțiți de mari alaiuri și atâtor boieri bătrâni și tineri, trecând sau întorcându-se de la oaste; e pacea pe care a trăit-o credința atâtor țărani cu plete lungi și grele.Toți s-au închinat și în clipele de bucurie și în cele de amărăciune înaintea icoanelor, care împodobeau altarul, toți s-au minunat de meșteșugul zugravilor, care au știut să povestească în chip atât de măiestru pe ziduri, viața lui Isus și a Mariei, viața cea plină de încercări a sfinților, răsplata pentru cei buni și mai ales pedeapsa grozavă pentru cei răi în ziua judecății celei din urmă. Nu toți însă acei care au putut admira vechile biserici moldovenești și-au putut da seama de imensa lor valoare artistică. Cei care n-au putut să le vadă sau cei pe care nu i-a mânat spre ele dragostea pentru asemenea lucruri vechi și frumoase știu și mai puțin despre arta neobișnuit de bogată pe care o reprezintă mănăstirile din Bucovina. Nu există decât puține monumente religioase în întreg Orientul creștin care să le poată sta alături. La sfântul Munte al Athosului sau la Sinai doar mai întâlnești, strânsă la un loc, atâta bogăție de linie și culoare, de tezaure bisericești și de religii. În vremea când au răsărit, ca florile târzii de toamnă, aceste minunate monumente moldovenești, în țările creștine din Orient nu se mai ridicase de mult nimic, care să însemne ceva mai deosebit. Cele două principate românești erau printre singurele, aici, în acest colț al lumii creștine, care să țină continuu aprinsă făclia ortodoxismului. Arta moldovenească din vremea lui Ștefan cel Mare și a lui Petru Rareș, a lui Ieremia Movilă și a lui Vasile Lupu reprezintă un apogeu al artei bisericești ortodoxe. E o artă care trebuie însă a fi cunoscută spre a putea fi apreciată așa cum merită. Fiecare fragment de zugrăveală își are rostul și frumusețea lor. Artistul a știut să creeze, în cadrul precis și sever al „canoanelor” picturii bizantine, forme atât de variate ca linie și culoare, scene dovedind atâta putere de imaginație și compoziție, încât numai cine are veșnic în minte aceste lucruri își dă pe fiecare zi tot mai bine seama de valoarea artistică excepțională a acestor vechi și minunate monumente ale Moldovei. Ele sunt produsul unor „școli” artistice care au înflorit, în Moldova mai ales, în veacurile al XV-lea și al XVI-lea, începând din vremea domniei lungi și bogate în fapte a lui Ștefan cel Mare și mergând până în primii ani ai veacului al XVII-lea, când alte curente culturale și alți oameni au produs monumente artistice deosebite și ca expresie și ca valoare. Până în pragul secolului XVI, de când datează cele mai multe dintre mănăstirile Bucovinei, așa cum ni s-au păstrat ele până astăzi, arta veche moldovenească cunoscuse o lungă evoluție, cu forme variate și deosebite.De la biserica lui Bogdan de la Rădăuți, pe care artistul a clădit-o în felul occidental al vechilor biserici romanice, adăugându-i însă contraforți și chenare gotice la ferestre, s-a trecut la monumentele multe și frumoase ale lui Ștefan cel Mare, care prezintă o linie arhitectonică deosebit de elegantă. Cupola subțire și înaltă se ridică în sus spre cer, dând întregului monument o sveltețe pe care n-au mai cunoscut-o niciodată până atunci bisericile din întreg Orientul creștin.La Hârlău și la Suceava, la Vaslui și la Piatra, întreaga țară a Moldovei a fost semănată de Ștefan cel Mare cu monumente deosebit de frumoase, care dovedesc nivelul artistic înalt la care se ridicase Moldova în a doua jumătate a secolului al XV-lea. Din nefericire, bogata ctitorie a marelui domn, mănăstirea Putna, nu ni s-a păstrat până azi în forma pe care o avea când a înălțat-o Ștefan cel Mare. Plumbii tătărești și sălbăticia cazacilor lui Timuș Chilnicki au adus-o într-o stare de ruină, din care a ieșit transformată așa cum o vedem astăzi.

Un minunat tezaur, cel mai bogat, pe care-l avea vreo mănăstire românească, dovedește însă fastul și bogăția neobișnuită cu care a înțeles Ștefan să-și înzestreze ctitoria. Adevăratul său continuator a fost însă, mai ales pe tărâmul cultural, Petru Rareș. Din vremea domniei lui ni s-au păstrat cele mai multe din bisericile mănăstirilor din Bucovina, refăcute sau clădite atunci din temelie. Ele constituie o raritate în toată arta creștină.Bisericile mănăstirilor Humor, Vatra Moldoviței, Arbora și Voroneț, continuate la sfârșitul secolului XVI de cea de la Sucevița (foto sus), sunt zugrăvite pe dinafară de la acoperiș până la temelii de o serie nesfârșit de variată de picturi, care îmbracă întreg monumentul ca un covor oriental de o neobișnuită fantezie. Ele se păstrează încă și astăzi, cu toată asprimea climatului de munte, datorită execuției lor excepționale. Fiecare scenă dovedește atâta simț al culorii și al compoziției, atâta fantezie și în amănunte și în întreg, încât în spațiul restrâns pe care-l avem acum la dispoziție nu ne putem opri asupra lor așa cum ar merita-o ele pe deplin.Ne mulțumim să amintim aici doar câteva din scenele cele mai bogate și mai reprezentative din pictura bisericilor din Bucovina. Ele pot să ne dea totuși o imagine destul de clară despre valoarea excepțională a acestor picturi, ce reprezintă creația cea mai desăvârșită a „școlilor” artistice moldovenești, care au înflorit în jurul mănăstirilor din vremea lui Petru Rareș. Astfel, biserica mănăstirii de la Humor, construită pe la 1530, pe locul unei bisericuțe mai vechi, păstrează aproape intactă pictura exterioară a pereților, ilustrând în special scene din viața Fecioarei Maria.„Glorificarea Fecioarei” e una din scenele cele mai bogate și mai proaspete din pictura exterioară a bisericii. Pe un tron, cu micul Isus pe genunchi, Fecioara Maria e înconjurată de îngeri, îmbrăcați în haine de o bogăție excepțională, în atitudine de adorație. Dedesubt, profeți în haine regale și sfinți își îndreaptă privirile și mâinile înspre tronul regesc al Mamei lui Isus. Sub această scenă se poate vedea, deși mult mai puțin bine păstrată, scena asediului Constantinopolului, pe care o vom găsi și la biserica mănăstirii Moldovița.Alături de o mănăstire mai veche, Petru Rareș ridică în 1531 biserica mănăstirii Moldovița, a cărei pictură fu terminată în 1536. De dimensiuni tot atât de modeste ca și biserica Mănăstirii Humor, Moldovița își păstrează încă și astăzi picturi exterioare de aceeași excepțională calitate. Fotografia pe care o redăm prezintă o parte din peretele de apus al bisericii, decorat cu scene din viața Fecioarei Maria, zugrăvite după miniaturile Imnului Acatist. Scena de jos reprezintă asediul Constantinopolului, ca și la Humor, dar cu mult mai bine conservată.Roma nouă, așezată pe cele șapte coline și înconjurată de ziduri înalte, e plină cu biserici înalte în stil moldovenesc, de procesiuni religioase și de cortegii imperiale, de arcași care resping de pe turnurile înalte, atacul Turcilor. Pe mare se văd corăbiile turcești, iar dinspre dreapta înaintează oștile lui Mahomed al II-lea, călare pe un cal alb, în frunte. Întreaga această scenă dovedește o adevărată bogăție de amănunte și de compoziție, care o așează printre cele mai reușite creații ale lumii creștine.(…)Cele mai bogate și mai bine păstrate picturi exterioare sunt însă acelea de la biserica mănăstirii Voroneț, ridicată în 1488 de Ștefan cel Mare, mărită și zugrăvită pe la 1557. De o bogăție neobișnuită de amănunte și de culoare e mai ales scena judecății de apoi, care ocupă întreg peretele de apus al bisericii. Creatorul lumii și Mântuitorul oamenilor, Dumnezeu tatăl și fiul, stând pe tron, înconjurați de toate vietățile pământului și de sfinți și îngeri, asistă la cântărirea sufletelor muritorilor.Necredincioșii, printre care se numără Armenii, Papistașii și Etiopienii, pe care artistul i-a zugrăvit în hainele lor caracteristice, cei încărcați de păcate, care-și așteaptă tremurând cântărirea greșelilor de viața pământească, vor fi împinși de diavol în gura de foc a iadului. Sufletele curate se vor proslăvi în paradis, la umbra chiparoșilor. Jos, artistul a reprezentat și pe David cântând din harfă, care nu e însă altceva decât o chitară de formă italienească, așa cum apar cântând și îngerii lui Melozzo da Forli în celebrele sale fresce. Pe peretele de la miazăzi apar alte scene dovedind aceeași surprinzătoare vioiciune. Cele reprezentând clipe din viața Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, martirizat de tătari, au o prospețime și o vervă, cum rar se mai întâlnește în pictura bisericilor din întreg Orientul creștin. 

Manastirile pictate din Bucovina — Printre cele mai pitoresti zone din Romania se numara, cu siguranta, Bucovina. Acest fapt se datoreaza si manastirilor pictate, monumente rare si de o frumusete aparte. Peretii exteriori au fost pictati in secolele al XV-lea si al XVI-lea, frescele reprezentand portrete de sfinti si profeti, scene din viata lui Iisus, imagini cu ingeri si demoni, Iadul si Raiul. Considerate capodopere ale artei bizantine, manastirile pictate sunt unice in lume, fiind incluse in Patrimoniul Cultural Mondial UNESCO. Compozitia, conturul elegant si culorile realizeaza o armonie perfecta cu peisajul inconjurator.  — Manastirea ArboreHram: „Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul” – 29 august — Istoric. Biserica „Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul” este construita in anul 1502 in satul Arbore de catre hatmanul Luca Arbore, boier si inalt dregator al lui Stefan cel Mare. In anul 1993, Biserica Arbore a fost inclusa impreuna cu alte 6 biserici din nordul Moldovei (Humor, Moldovita, Patrauti, Probota, Sf. Ioan cel Nou de la Suceava si Voronet), pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, in grupul Bisericile pictate din nordul Moldovei. Ansamblul bisericii Arbore este format din doua obiective: Biserica „Taierea Capului Sf. Ioan” – datand din 1502 si Turnul clopotnita – datand din 1867. Manastirea este o ctitorie boiereasca, fapt evidentiat de absenta turlelor.Arhitectura. Biserica are un plan dreptunghular la exterior fara turla si un fals-trilobat in interior (absidele sunt doua nise arcuite in grosimea zidurilor laterale), forma nemaintalnita pana atunci la ctitoriile epocii. Silueta deosebit de eleganta a constructiei este accentuata de prelungirea peretilor spre vest cu 2,5 m si unirea lor la partea superioara prin arcada, obtinandu-se astfel un spatiu semideschis ce apare pentru prima data in arhitectura moldoveneasca.Pictura interioara a fost serios afectata in secolele XVII-XVIII cand edificiul a ramas fara acoperis. Tablourile votive din pronaos si naos infatiseaza totusi deslusit pe ctitor si familia sa in doua ipostaze, figurile fiind pronuntat portretizate laic. Sfintii si Sfintele din pronaos au nimburile in relief si aurite.Pictura exterioara este opera lui Dragos Coman din Iasi chemat la 1541 de Ana, fiica lui Arbore, sa zugraveasca biserica. Acesta nu este un cleric, ci un exponent al lumii laice. Acest lucru transpare din spontaneitatea picturii, din transparenta culorii, din constructia siluetelor, care au uneori gesturi si atitudini necanonice. Picturile ii infatiseaza pe Adam arand, pe Eva torcand, mesenii de la Ospatul Sfantului Gheorghe sunt asezati si cu spatele la pridvor (amplasament strain bizantismului, introdus de Renasterea italiana),  personajele au o miscare fireasca. Curajul artistului este dovedit si de trecerea picturii de pe un zid pe altul, asezand capul balaurului intr-o scena si coada in alta. Dragos Coman introduce in pictura bisericeasca unul dintre cele mai laice monumente de arta moldoveneasca.  — Manastirea Humor   — Hram: „Sfantul Gheorghe” – 23 aprile; „Adormirea Maicii Domnului” – 15 august  — Istoric. Potrivit cronicilor, la inceputul secolului al XV-lea, aici se afla o biserica de piatra, in jurul bisericii dezvoltandu-se un asezamant monahal cunoscut ca Manastirea Humor. Domnitorii secolului al XV-lea au inzestrat manastirea cu obiecte pretioase si manuscrise (se mai pastreaza si astazi Tetraevangheliarul de la Humor, daruit Manastirii Humor in anul 1473 de catre Stefan cel Mare). In primele decenii ale secolului al XVI-lea, biserica  s-a prabusit iar ruinele vechii manastiri se pot vedea si astazi. In anul 1530 marele logofat Toader Bubuiog a inceput construirea unei noi biserici de piatra. In 1535, ctitorul a adus o echipa de mesteri zugravi care sa asigure pictarea noii biserici realizand unul din cele mai impresionante ansambluri decorative ale epocii. Dupa o lunga perioada in care a fost inchisa, in 1991 Manastirea Humor a fost reactivata ca asezamant monahal de maici. Arhitectura. Construita in stilul moldovenesc din ultimul deceniu al domniei lui Stefan cel Mare (1457-1504), aceasta biserica prezinta o serie de trasaturi distinctive care o deosebesc de celelalte biserici ctitorite de domnitorul Moldovei. Este vorba de lipsa turlei de deasupra naosului, precum si de prezenta pentru prima data, in arhitectura moldoveneasca, a unui pridvor deschis si a tainitei, incapere noua suprapusa incaperii mormintelor.Iconografie. Biserica Manastirii Humor a fost impodobita cu picturi in fresca. Printre scenele reprezentate se remarca cele 24 de scene ale Imnului Acatist al Bunei Vestiri, Soborul Fecioarei, Asediul Constantinopolului de catre persi, Rugul in flacari, Viata Sfantului Nicolae precum si Parabola Fiului Risipitor. Biserica Manastirii Humor are mai multe tablouri votive. Pe peretii bisericii sunt zugraviti: domnitorul Petru Rares si familia sa, logofatul Toader Bubuiog, Anastasia, sotia sa dar si parcalabul Daniil de Suceava si sotia sa Teodosia. Ceea ce caracterizeaza in plus intreaga pictura de la Humor este unitatea de tonalitate cromatica, datorata predominantei diferitelor nuante de rosu, culoare specifica acestei biserici. Necropola. In biserica Manastirii Humor au fost inmormantati ctitorii si alte personalitati ale Moldovei medievale: marele logofat Toader Bubuiog si sotia sa, Anastasia, mormantul episcopului Eftimie al Radautilor si logofatul Solomon.

Manastirea Moldovita  — Hram: „Buna Vestire” – 25 martie  — Manastirea Moldovita este una din vechile asezari calugaresti, cu un important  trecut istoric, situat in comuna Vatra Moldovitei. Biserica pictata a manastirii este inscrisa pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.Istoric. Originea acestei manastiri ramane invaluita in negura vremii, traditia amintind de existenta ei inca din timpul voievozilor Musatini, care au ocrotit-o. La sfarsitul secolului al XV-lea, din cauza unei alunecari de teren, s-a prabusit. Ruinele ei se vad si astazi, la circa 500 m distanta de actuala manastire. Voievodul Petru Rares a construit actuala biserica a Moldovitei in anul 1532, inchinand-o aceluiasi hram „Buna Vestire”. Tot el a imprejmuit Biserica cu ziduri si turnuri de aparare, dandu-i aspectul unei mici fortarete. Arhitectura. Arhitectura bisericii de la Manastirea Moldovita imbina elemente de arta bizantina si gotica, continuand stilul arhitectonic al manastirilor moldovenesti din epoca lui Stefan cel Mare. Ctitoria lui Petru Rares aduce insa in plus dimensiunile mai mari si tendinta de inaltare mai evidenta. Pictura interioara, realizata la cinci ani dupa ridicarea bisericii, reprezinta, alaturi de pictura Manastirii Voronet, un excepțional document artistic al epocii lui Petru Rares. Tendinta de umanizare a figurilor divine prin elemente profund omenesti sunt trasaturi specifice frescelor de la Moldovita. In tabloul votiv este infatisat ctitorul Petru Rares, impreuna cu familia sa. Unul dintre punctele de atractie al Manastirii Moldovita il constituie pictura exterioara, mai ales cea de pe peretele sudic al bisericii care s-a pastrat in bune conditii. Stilul frescelor exterioare este cel post-bizantin, cu influente gotice, cei mai multi specialisti considerand ca pictura de la Moldovita este realizata de zugravii coordonati de vestitul Toma de la Suceava, pictorul de curte al lui Petru Rares. — Manastirea Patrauti  — Hram: „Inaltarea Sfintei Cruci” – 14 septembrie   — Istoric. Biserica Patrauti a facut parte din ansamblul singurei manastiri de maici ctitorita de Stefan cel Mare. Acesta a construit biserici in ultimii 17 ani de viata, Biserica din Patrauti fiind construita in primul an de constructii, adica in 1487. Disparitia nefericita a bisericii originale de la Putna si distrugerea bisericii din Milisauti au facut ca Biserica Patrauti sa fie astazi cea mai veche biserica pastrata dintre cele ctitorite de Stefan cel Mare. Biserica Patrauti a devenit monument UNESCO in anul 1993, fiind cea mai veche biserica ortodoxa monument UNESCO din Romania.Arhitectura. Stilul arhitectural imbina elementele bizantine cu cele gotice, cu cele latine si cu elemente specific moldovenesti. Elementele specific moldovenesti surprind prin solutia arhitectonica a turlei de deasupra naosului bisericii. Trecerea de la zidurile bisericii la tamburii turlei se realizeaza printr-un complex arhitectonic alcatuit din doua sisteme de patru arce suprapuse si intercalate de un tambur. Pictura exterioara este cea mai veche pictura bisericeasca exterioara din Moldova. Scena „Judecatii de Apoi” de la Patrauti impresioneaza prin monumentalitatea razboiului dintre ingeri si demoni in contextul judecarii oamenilor, balanta fiind inclinata catre Rai, ca un indemn spre nadejde pentru cei care aflati in fata bisericii au sansa sa porneasca pe drumul cel bun.Pictura interioara se remarca prin faptul ca nuanta predominanta este ocru auriu, cunoscut sub numele de  „galben de Patrauti”. Desi unele scene au fost deteriorate de numeroasele evenimente neplacute din istoria manastirii, ansamblul iconografic pastreaza scene inegalabile, printre care „Tabloul Votiv” din naos (Sfantul Stefan cel Mare este reprezentat  alaturi de sotia sa, Maria Voichita, de fiul sau Bogdan al III-lea si de domnitele Maria si Ana) si ampla fresca de pe peretele vestic al pronaosului intitulata „Cavalcada Sfintei Cruci” (armata de sfinti militari reprezentati calare si inarmati, condusi de Arhanghelul Mihail si de Imparatul Constantin, compozitie originala care nu a mai fost pictata in nici o alta biserica in intreaga arta de traditie bizantina). — Manastirea Probota  — Hram: ” Sfantul Nicolae” – 6 decembrie  — Istoric. In anul 1391, in timpul domniei lui Petru I Musat  se consemneaza existenta Bisericii „Sf. Nicolae” in Poiana Siretului. Acest lacas de cult era construit din lemn de stejar, fiind una dintre cele mai vechi biserici atestate pe teritoriul Moldovei. Peste cateva decenii, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a cladit o noua biserica, de aceasta data din piatra, mai la vale, de-a lungul paraului Probota. In aceasta biserica, Stefan cel Mare a ingropat-o pe mama sa, Doamna Oltea, in 1465. Lacasul de cult a fost avariat in urma unei alunecari de teren, urmele acestei biserici vazandu-se si astazi. Petru Rares a zidit o biserica noua, pe un platou care domina valea Siretului, la circa 300 m vest de ultimul amplasament care a fost pictat in interior si exterior in anul 1532. In septembrie 1546, domnitorul Petru Rares a fost inmormantat in biserica Manastirii Probota. Arhitectura. Biserica este construita din piatra bruta. Acoperisul bisericii este din sindrila si a avut doua boltiri mici la capete. Ulterior, acoperisul a fost inaltat, boltirile au fost suprimate, acoperisul turlei a fost facut tuguiat. Este un edificiu armonios, cu turla deasupra naosului, cu pridvor inchis de ferestre gotice cu chenare din piatra cioplita. Are ziduri  de aparare de 6 m  inaltime  si turnuri patrate. Acest ansamblu monahal contine si elemente ale arhitecturii civile moldovenesti.Pictura  interioara din 1532 s-a pastrat in mica masura. „Judecata de Apoi”, din pridvor, este introdusa pentru prima data in Moldova de egumenul manastirii, carturarul Grigorie Rosca. Este o compozitie ampla, inconjurata de simbolurile zodiacului. Sinoadele si Calendarul se pot vedea in pronaos asa cum au fost concepute initial. Tabloul votiv reprezentandu-i pe Petru Rares, D-na Elena si Ilias a suferit interventii in 1550, respectiv 1844.Este printre primele manastiri moldovenesti cu pictura exterioara (1532). Fresca nu s-a pastrat, totusi se vad urme din Imnul Acatist, din Arborele lui Ieseu si figura lui Grigorie Rosca (vag).Necropola. Manastirea Probota a indeplinit rolul de necropola domneasca a Moldovei (1522-1677), aici aflandu-se mormintele domnitorilor Petru Rares  si Stefan Rares, al Doamnei Elena Rares si ai altor membri ai familiei domnitoare a Moldovei. Pietrele sunt din marmura alba cu o bogata decoratie cu elemente florale, inovatie pentru sculptura secolului al XVI-lea.

Manastirea Sf. Ioan cel Nou  — Hram: „Sfantul Gheorghe” – 23 aprilie   — Istoric. Biserica actuala a manastirii Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava, avand hramul ”Sfantul Mare Mucenic Gheorghe purtatorul de biruinta”, a fost inceputa in 1514 de catre fiul lui Stefan cel Mare, Bogdan si terminata de fiul lui Bogdan, Stefanita in anul 1522. Cladirea este impunatoare, repetand cu mici deosebiri forma si stilul bisericii de la Manastirea Neamt. Pana in a doua jumatate a secolului al XVII-lea, la Manastirea Sf. Ioan cel Nou a fost resedinta mitropolitilor Moldovei. Biserica se deosebeste de celelalte ctitorii voievodale, prin suprimarea incaperii mormintelor. In biserica se pastreaza moastele Sfantului Ioan cel Nou, martirizat in Cetatea Alba ( in Ucraina de azi) in  anul 1332, care au fost aduse la Suceava in 1402 de Alexandru cel Bun si asezate, la inceput in biserica Mirauti din apropiere iar apoi in aceasta biserica de catre Voievodul Petru Schiopul in 1589.Arhitectura. Biserica este construita in stilul bisericilor lui Stefan cel Mare. Usa de intrare in pridvor are aspectul unui portal in stil gotic-moldovenesc, cu o rama dreptunghiulara si patru randuri de muluri terminate in arc frant. Deasupra naosului se inalta turla asezata pe doua baze poligonale, cu arcuri piezise si pandantivi caracteristici stilului moldovenesc. Biserica este inconjurata de contraforturi. Forma originala a ferestrelor a fost in decursul vremii modificata. Deasupra bisericii se inalta o turla octogonala incadrata de patru contraforturi. Spre cele patru directii cardinale sunt amplasate ferestre. Intre elementele arhitecturale decorative ale turlei se disting ocnite si discuri smaltuite, cu bumb la mijloc, diferit colorate.Pictura. Biserica a fost pictata in interior si exterior in 1534, in timpul domniei lui Petru Rares. In Altar sunt reprezentate Maica Domnului, Invierea lui Lazar si doua scene din Impartasirea Sfintilor Apostoli. Din fresca exterioara se mai pastreaza, astazi, in partea de sud, Acatistul Maicii Domnului si Parabola Fiului risipitor. — Manastirea Sucevita  — Hram: „Invierea Domnului” – Sfintele Pasti   — Istoric. Manastirea Sucevita a fost zidita la sfarsitul secolului al XVI-lea cu cheltuiala intregii familii Movila, familie ce a dat Moldovei doi domni si un mitropolit. Prima ctitorie a Movilestilor, care a precedat actualul complex monastic, a fost o biserica mai modesta, datand din jurul anului 1578. Intre anii 1582–1586, cand fratii Movila ajung sfetnici de incredere ai voievodului Petru Schiopul, incep sa inalte un ansamblu monahal de mari proportii pe masura pretentiilor si posibilitatilor unor boieri foarte bogati. Ieremia Movila, domn al Moldovei din 1595 pana la moartea sa in 1606, este considerat principalul ctitor al incintei de piatra a manastirii, al chiliilor calugaresti, al casei domnesti, precum si initiatorul picturii interioare si exterioare a bisericii.Arhitectura. Manastirea Sucevitei este imprejmuita de ziduri groase, dandu-i aspectul de fortificatie. Decoratia fatadelor bisericii uimeste prin simplitate, in sensul ca se renunta la sirurile traditionale de ocnite situate sub cornisa, pastrandu-se doar firidele inguste dispuse pe abside, care, prin ritmul lor egal si linia supla, accentueaza proportiile constructiei.Pictura. Pictura bisericii manastirii Sucevita este in acelasi timp traditionala si inovatoare, distingandu-se prin paleta cromatica deosebit de variata. Este cea mai bine conservata dintre toate ansamblurile picturale ale artei medievale din nordul Moldovei si se prezinta  sub aspectul unei “carti ilustrate”, impresie data de multitudinea scenelor care acopera aproape in intregime peretii bisericii atat in interior cat si la exterior. Pictura a fost realizata la inceputul domniei lui Ieremia Movila, in perioada septembrie 1595-iulie 1596. Pictura, desi se incadreaza in tipicul iconostaselor ortodoxe, introduce teme noi, inspirate din minunile si Patimile lui Iisus Hristos, care nu sunt familiare in mod normal registrului traditional al icoanelor.  O particularitate a picturii de la Sucevita o reprezinta verdele – dominanta sa cromatica – culoare atribuita Duhului Sfant, simbolizand innoirea duhovniceasca.

Manastirea Voronet  — Hram:”Sfantul Gheorghe” – 23 aprilie    — Istoric: Supranumita „Capela Sixtina a Estului”, este una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Stefan cel Mare. Biserica a fost ridicata in anul 1488, in numai 3 luni si 3 saptamani, ceea ce constituie un record pentru acea vreme. Originea bisericii este legata de doua nume: ctitorul manastirii, Stefan cel Mare, si cuviosul parinte Daniil Sihastrul, primul staret al manastirii, sihastru si duhovnic vestit. Viata monahala s-a intrerupt in anul 1785 dupa anexarea Bucovinei la Imperiul Habsburgic si s-a reluat in anul 1991, de data aceasta cu obste de calugarite.Arhitectura. De mici proportii, cu plan trilobat, avand turla cu bolta moldoveneasca pe naos, biserica face parte dintre putinele monumente de arhitectura religioasa din nordul Moldovei care-si pastreaza in mare masura forma initiala. In anul 1547 mitropolitul Grigore Rosca a initiat adaugarea unui pridvor inchis, pentru care adopta o solutie unica, in cadrul careia arhitectura este vizibil subordonata decorului pictat: peretele de vest al pridvorului este un perete plin fara nici o deschidere, precum si pictarea zidurilor exterioare, din temelie pana in streasina.Pictura interioara a bisericii dateaza in cea mai mare parte din timpul lui Stefan cel Mare, anul 1496. In scenele din altar si din naos artistul a urmarit sa redea indeosebi sensul teologic al imaginilor. Printre aceste picturi de interior atrag atenția mai ales: Cina cea de Taina, Impartasirea Apostolilor, Spalarea picioarelor (in altar), Ciclul patimilor si tabloul votiv al domnitorului Stefan cel Mare (in naos).Pictura exterioara a Voronetului, datand din timpul domniei lui Petru Rares, este realizata la un inalt nivel artistic. Figurile biblice din aceste fresce exterioare sunt umanizate, frescele se disting prin coloritul lor viu, apropiat de cel al naturii inconjuratoare si in care predomina verdele si albastrul, prin compozitia larg desfasurata a diferitelor scene. O nota caracteristica a acestor fresce o constituie introducerea in compozitie a unor elemente folclorice (spre exemplu, arhanghelii sufla din buciume, instrumente specifice pastorilor de munte).Necropola. In interiorul bisericii retin atentia jilturile si stranele din secolul al XVI-lea dar si mormantul mitropolitului Grigore Rosca, din pridvor si mormantul lui Daniil Sihastrul, din pronaos. — Manastirea DragomirnaHram: „Pogorarea Sfantului Duh”   — Manastirea Dragomirna este un complex manastiresc fortificat, ctitorit de catre mitropolitul Anastasie Crimca al Moldovei. Este situata in apropierea padurii Dragomirna, la o distanta de 12 km nord de orasul Suceava.In lucrarea sa „Neamul romAnesc din Bucovina”, istoricul Nicolae Iorga caracteriza astfel aceasta biserica: „Vederea acestei biserici este o uimire de bucurie. E inalta si ingusta ca o cutie de sfinte moaște si e unul din cele mai stralucite monumente ale vechii noastre arhitecturi, iar pentru Crimca un titlu veșnic de glorie”. Aici se afla o icoana a Maicii Domnului, ferecata in argint si considerata a fi facatoare de minuni.Biserica Manastirii Dragomirna a fost impodobita cu pictura in fresca de catre zugravi formati in scoala de pictura moldoveneasca traditionala. Pictura bisericii se mai pastreaza in prezent doar pe zidurile si boltile naosului si altarului. Printre scenele care atrag atentia se remarca: Iisus in gradina Ghetsimani, Prinderea lui Iisus, Judecata, Rastignirea, Coborarea de pe cruce etc. In calota turlei este reprezentat Iisus Pantocrator, iar in conca absidei altarului este Inaltarea.Mitropolitul Anastasie Crimca, ctitorul manastirii, a ales aceasta biserica ca loc de inmormantare a sa. El a murit in anul 1629, fiind inmormantat in pronaosul bisericii sub o piatra funerara fara niciun fel de inscriptie. In pridvorul bisericii au fost descoperite cinci morminte, avand pietre funerare cu sculpturi de o mare simplitate.  — Manastirea PutnaHram: „Adormirea Maicii Domnului” – 15 august   — Manastirea Putna, asezata la 72 de kilometri de Cetatea de Scaun a Sucevei, este prima ctitorie a lui Stefan cel Mare. La data de 4 iulie 1466, Stefan cel Mare a ales locul pe care va fi zidita Biserica Manastirii Putna, tragand cu arcul de pe Dealul Crucii. Sase zile mai tarziu, la 10 iulie 1466, conform Letopisetelor putnene, se incepe zidirea Bisericii Manastirii Putna, care va fi terminata in anul 1469. Voievodul a fost inmormantat in biserica Manastirii Putna. Biserica originala a suferit mari modificari in perioada 1653-1662. S-au pastrat liniile arhitectonice initiale specifice stilului moldovenesc, fiind alcatuita din cinci incaperi: pridvor, pronaos, gropnita, naos si altar. Se regasesc astfel reunite elemente de arhitectura bizantine, gotice si renascentiste. Biserica, reconstruita de domnitorii Vasile Lupu, Gheorghe Stefan si Eustatie Dabija  se inscrie in datele generale ce constituie trasaturile epocii: plan trilobat, brau in torsada impartitor al zidurilor, ocnite din arcaturi si arcade oarbe, pilastri, ferestre dreptunghiulare gotice; turla are coloane rasucite, pridvorul inchis apare aici pentru prima data in Moldova. In altarul bisericii sunt pastrate cu multa evlavie particele din moastele Sfintilor Trei Ierarhi Vasile, Grigorie si Ioan, Sfanta Ana – mama Maicii Domnului, Sfantul Ierarh Alexandru, Sfantul Ierarh Nectarie, Sfantul Ierarh Vavila,  Sfantul Mare Mucenic Pantelimon, Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, Sfantul Mucenic Rafael, Sfantul Mucenic Ghedeon, Sfantul Serafim de Sarov si degetul aratator al Sfantului Daniil Sihastru, iar in pronaos, craniul Sfantului Ierarh Ghenadie.Muzeul Manastirii Putna pastreaza o parte din tezaurul artistic si istoric al manastirii, constand in manuscrise (Tetraevangheliare, Psaltiri, carti de invatatura) si broderii realizate in atelierele manastirii (epitafuri, acoperaminte pentru sfintele vase, valuri de tampla, acoperaminte de morminte, vesminte preotesti), carti de cult si de invatatura, obiecte din ceramica. Conceputa de la inceput ca necropola domneasca, biserica Manastirii Putna adaposteste paisprezece morminte din care trei sunt voievodale, apartinand familiei Musatinilor: Voievodul Stefan cel Mare, Doamna Maria Voichita, Doamnei Maria de Mangop, Bogdan  si Petru.

Bucovina , numită „ Țara codrilor de fag ”, este una dintre cele mai frumoase regiuni ale României , cunoscută în toată lumea pentru mănăstirile pictate . Dar nu numai acestea alcătuiesc frumusețea acestei zone binecuvântate de Dumnezeu , ci și peisajele naturale  pe care le întâlnești aici , Munții Rarăului și dealurile (obcinele) împădurite ce o înconjoară  .

Sursa — http://www.nice-trip.ro/ro/vacanta-romania/bucovina/manastiri-unesco.php

Sursa — https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/din-presa-de-altadata-manastirile-din-bucovina

Lasă un răspuns