Spread the love

Nasterea Maicii Domnului este praznuita in Biserica Ortodoxa pe 8 septembrie. Sfanta Scriptura, ne da stiri sumare in legatura cu nasterea si copilaria Maicii Domnului. Cele mai multe stiri despre aceste momente din viata sa ne sunt date de scrierile apocrife si de Traditie. Din Sfanta Scriptura, rezulta ca, Sfanta Fecioara era din neamul lui David (Ps. 131, 11 ; Matei 21, 9; Luca 1, 32; Romani 1, 3 etc.). Dupa traditie, parintii sai se numeau Ioachim-Eli, Eliachim (Luca 11, 23) si Ana si locuiau in oraselul Nazaret din Galileea. Nazaretul, care insemneaza floare, lastar, primea, asadar, floarea „fagaduita de Dumnezeu protoparintilor nostri, Adam si Eva, in rai”, lastarul rasarit din radacina lui David, pe Sfanta Fecioara Maria (Isaia 11, 10). Parintii ei nu-i dau un nume deosebit, ci unul foarte obisnuit la evrei, cel de Maria (Luca 1, 27).

Nasterea Maicii Domnului este sarbatorita pe 8 septembrie. Aceasta sarbatoare este cunoscuta in popor sub numele de Sfanta Maria mica, spre deosebire de Adormirea Maicii Domnului care poarta denumirea de Sfanta Maria mare. Este prima sarbatoare cu cruce rosie din noul an bisericesc, an care incepe pe 1 septembrie.Sfintii Parinti au randuit ca aceasta sarbatoare sa fie praznuita pe 8 septembrie, pentru ca 8 este cifra vesniciei, a vietii vesnice. Aceasta zi ne aminteste si de faptul ca noi suntem chemati sa intram in Imparatia cea vesnica a iubirii Tatalui, Fiului si Sfantului Duh.Din Maica Domnului S-a nascut ca Om, Fiul lui Dumnezeu cel Vesnic. Prin acordul ei si prin lucrarea Sfantului Duh, ea a dat trup Fiului Vesnic al lui Dumnezeu. De aceea Biserica o preamareste ca fiind mai cinstita decat Heruvimi si mai marita fara de asemanare decat Serafimii pentru ca fara stricaciune a nascut pe Dumnezeu Cuvantul.Cinstirea pe care Biserica i-o acorda este mai presus de cea a sfintilor si ingerilor, dar nu este identica si nici superioara fata de cea daruita lui Dumnezeu. Maica Domnului s-a nascut din parintii Ioachim si Ana, inaintati in varsta, ca rod al rugaciunii lor. Ioachim provenea din casa lui David si Ana din cea a lui Aaron, asadar erau de neam imparatesc si preotesc. Dar acest lucru nu le aducea bucurie, pentru ca in trecut, cei care erau lipsiti de copii, erau socotiti ca fiind lipsiti de binecuvantarea dumnezeiasca. Si din acest motiv erau ocarati de oameni. Insa Dumnezeu a ascultat rugaciunea lor si le-a daruit-o pe cea care avea sa devina salasul lui Hristos. Daca Fiul lui Dumnezeu Si-a ales drept mama pe cea mai buna dintre noi, e de ajuns sa intelegem in ce curatie au trait parintii ei de s-au invrednicit de un asemenea dar. Amintim ca parintii Ioachim si Ana fagaduisera lui Dumnezeu ca daca vor avea un copil il vor inchina Domnului. Din acest motiv, Maica Domnului a fost dusa la Templul din Ierusalim la varsta de 3 ani. Iar in acest Templu, Maica Domnului se va pregati sa devina templu viu, adica cea din care Hristos va lua firea omeneasca pentru a o indumnezei. Informatiile pe care le avem in legatura cu Nasterea Maicii Domnului nu vin din Sfanta Scriptura, ci din scrierile apocrife. Cea mai importanta sursa in acest sens o reprezinta Protoevanghelia lui Iacov, o lucrare iudeo-crestina din secolul al II-lea. Sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului este prezenta si la coptii egipteni si la iacobitii sirieni, despartiti de Biserica Ortodoxa dupa Sinodul al patrulea ecumenic. Tinand seama de acest lucru, putem spune ca sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului s-a statornicit intre Sinodul III ecumenic (431) si Sinodul IV ecumenic (451).

Nasterea Maicii Domnului – prima sarbatoare a innoirii noastre in har — Praznicul Nașterii Maicii Domnului ocupă un loc special în calendarul bisericesc, fiind serbat la începutul toamnei, adică în vremea roadelor pământului, în prima lună a anului bisericesc. Acum toate au început să se înnoiască şi să se descopere în locul „umbrelor”, a prefigurărilor vechi-testamentare, adevărul și realitatea lor.Septembrie este şi prima lună şi începutul anului bisericiesc, cea în care au primit început şi cele ale noastre, lucru pe care îl prăznuim astăzi.Fiindcă Nașterea Sfintei Fecioare este prima sfântă sărbătoare şi prăznuire a rechemării şi replăsmuirii noastre în har, cea în care au început să se facă toate noi (cf. Apoc. 21, 5) şi să se introducă în locul celor trecătoare ale Legii, cele dăinuitoare și în locul literei, Duhul (Diac. Ioan I. Ică jr., „Maica Domnului în teologia secolului XX şi în spiritualitatea isihastă a secolului XIV: Grigorie Palama, Nicolae Cabasila, Teofan al Niceei”, Edit. Deisis, Sibiu, 2008, p. 204).Sfânta Fecioară Maria a fost aleasă din veac de Dumnezeu pentru mântuirea umanităţii căzute în Adam.Alegerea Preacuratei Fecioare pleacă de la Set şi continuă până la împăratul şi profetul David şi apoi, prin urmaşii acestuia, până la Ioachim şi Ana din casa şi spiţa lui David, care erau fără copii, dar convieţuiau în cuminţenie fiind superiori în virtute tuturor celor ce-şi raportau la David nobleţea neamului şi a purtării lor.În acest sens, Sf. Grigorie Palama spune că dintre copiii lui Adam a fost ales de către Dumnezeu minunatul Set, care prin podoaba purtărilor, buna rânduială a simţirilor şi bunăcuviinţa virtuţilor s-a arătat un „cer însufleţit” şi de aceea a dobândit alegerea din care avea să odrăslească Fecioara Maria – „car al lui Dumnezeu suprafiinţial”, ca să-i recheme pe oameni la înfierea cerească.Set este o prefigurare a învierii şi începutul neamului fiilor lui Dumnezeu, de aceea tot neamul său s-a numit „fii ai lui Dumnezeu” (cf. Fc. 6, 2. 4), întrucât din seminţia acestuia, Fiul lui Dumnezeu avea să se facă fiu al omului.„Set” se tâlcuieşte sculare din morţi sau înviere, prefigurând în acest fel pe Mântuitorul Iisus, Cel care făgăduieşte şi dăruieşte celor ce cred în El viaţă veşnică, (Ibidem, p. 384-385).Set s-a născut din Eva, precum ea însăşi spune, „în locul lui Abel” (Fc. 4, 25), pe care Cain l-a omorât din pizmă, iar Hristos S-a născut cu firea din Fecioara Maria, în locul firii lui Adam, pe care, din invidie, l-a „ucis” începătorul răutăţii. Dar Set nu l-a înviat pe Abel, pentru că el era numai o prefigurare a învierii, în schimb, Domnul nostru Iisus l-a înviat pe Adam, întrucât El este adevărata Viaţă şi învierea oamenilor.

Prin Hristos şi cei din neamul lui Set, după nădejde, au fost învredniciţi de dumnezeiasca înfiere, fiind numiţi „fii ai lui Dumnezeu” (Sf. Grigorie Palama, „Omilii”, vol. III, Edit. Anastasia, Bucureşti, 2007, p. 229).Iar primul care a fost chemat şi a primit alegerea a fost Enos, fiul lui Set, care, potrivit celor scrise de Moise, a sperat primul să fie chemat cu numele Domnului Dumnezeu (Fc. 4, 26).Primele două capitole din Epistola către Evrei a Sf. Apostol Pavel merg spre aceeaşi concluzie, semnalând evenimentul extraordinar că Dumnezeu nu S-a întrupat într-un înger, ci într-un om (Andrei Pleşu, „Despre îngeri”, Edit. Humanitas, Bucureşti, 2003, p. 32). „Căci într-adevăr, nu a luat firea îngerilor, ci sămânţa lui Avraam a luat” (Evr. 2, 16).Voinţa lui Dumnezeu a fost ca această mântuire să ia forma unei înnoiri a naturii umane învechite, prin unirea intimă a Sfintei Fecioare cu Dumnezeu în persoana Fiului Său.Această înnoire trebuia să aibă loc pornind de la om, Dumnezeu Însuşi având nevoie de o făptură atotcurată care să slujească tainei Întrupării Lui, procurându-I o natură umană neîntinată.Prin urmare, aceasta nu putea fi aleasă de Dumnezeu din mulţimea oamenilor la întâmplare, ci doar dintr-o linie umană alcătuită din oameni aleşi şi cunoscuţi prin credinţa, înţelepciunea şi virtuţile lor (Diac. Ioan I. Ică jr., op. cit., p. 206).Despre această tainică lucrare dumnezeiască, Sf. Grigorie Palama spune: „Căci pe aceasta Dumnezeul nostru o alesese dintre cei din veac şi o prehotărâse înainte de veci spre mântuirea şi rechemarea neamului nostru omenesc, nu simplu dintre cei mulţi, ci dintre cei aleşi, minunaţi şi vestiţi din veac pentru bună credinţă şi pricepere, ca şi pentru obiceiurile, cuvintele şi faptele lor de folos comun şi iubite de Dumnezeu” (Ibidem, p. 380). Toate acestea arată rolul deosebit al Sfintei Fecioare Maria în iconomia mântuirii noastre, precum și semnificațiile adânci ale praznicului Nașterii Maicii Domnului, exprimate și în Troparul sărbătorii: „Nașterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea; că din tine a răsărit Soarele Dreptății, Hristos Dumnezeul nostru. Și dezlegând blestemul, a dat binecuvântare; și stricând moartea, ne-a dăruit nouă viață veșnică.”

Naşterea Maicii Domnului — Prima sărbătoare a noului an bisericesc este Naşterea Maicii Domnului, în ziua de 8 septembrie. Această sărbătoare reprezintă poarta de intrare în cuprinsul întregului şir de prăznuiri la care Biserica ne cheamă pe noi toți în cursul anului bisericesc care a început la 1 septembrie.Sărbătorile mari ale Maicii Domnului sunt Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie), Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie), Buna Vestire (25 martie) și Adormirea Maicii Domnului (15 august). Aceste sărbători sunt socotite ca fiind praznice împărătești.În afară de cele patru sărbători principale ale Sfintei Fecioare pe care le-am menționat, mai există în calendarul ortodox și alte sărbători: Soborul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (26 decembrie), Acoperământul Maicii Domnului (1 octombrie), Izvorul Tămăduirii (Vinerea Luminată), Zămislirea Sfintei Fecioare Maria de către Sfânta Ana (9 decembrie), Aducerea veșmân­tului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne (2 iulie) și Punerea în raclă a brâului Maicii Domnului (31 august).Sfânta Fecioară Maria, drept cea mai sfântă dintre femei și ca una care s-a învrednicit să nască cu trup pe Mântuitorul Iisus Hristos, se bucură de preacinstire în Ortodoxie, fiind cea dintâi și cea mai mare dintre toți sfinții. A cinstit-o Dumnezeu Însuși în momentul în care a ales-o să fie „locaș al Cuvântului Hristos”.Din paginile Sinaxarului aflăm că Sfânta Fecioară Maria s-a născut din Sfinţii şi Drepţii Părinţi Ioachim şi Ana, fiind unicul lor copil, dobândit la bătrâneţe, după stăruitoare rugăciuni. Sfântul Ioachim, tatăl Fecioarei Maria, se trăgea din seminţia lui Iuda, fiind urmaş al regelui David, iar Sfânta Ana, mama sa, era fiica preotului Mathan din Betleem, din seminţia lui Aaron.Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului a început să fie prăznuită încă din secolul al V-lea, între Sinodul III Ecumenic (431) și Sinodul IV Ecumenic (451). Acest lucru se observă datorită faptului că sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului se prăznuiește și la copți, și la siro-iacobiți, care s-au despărțit de Biserica Ortodoxă după Sinodul IV Ecumenic.Sfântul Roman Melodul este cel care a compus condacul și icosul acestui praznic, în secolul al VI-lea, iar în secolul al VIII-lea, Sfântul Ioan Damaschin a alcătuit Canonul ce se cântă la slujba Utreniei.Hotărârea datei de 8 septembrie pentru prăznuire este în legătură directă cu ziua sfințirii unei biserici închinate Maicii Domnului la Ierusalim de către împărăteasa Eudoxia, la începutul secolului al V-lea.

Sursa — https://www.crestinortodox.ro/sarbatori/nasterea-maicii-domnului/nasterea-maicii-domnului-149878.html

Sursa — https://www.crestinortodox.ro/sarbatori/nasterea-maicii-domnului/nasterea-maicii-domnului-prima-sarbatoare-innoirii-noastre-157316.html

Sursa — https://ziarullumina.ro/teologie-si-spiritualitate/theologica/nasterea-maicii-domnului-136882.html

Lasă un răspuns