Spread the love

Craniile de cristal au apărut pe piaţa europeană la sfârşitul sec. 19. Un craniu de cristal aparţine British Museum, iar altul se găseşte la Smithsonian Institution din Washington. Ele deţin numeroase particularităţi. Acest mister a făcut obiectul unei anchete pasionante efectuată de doi jurnalişti de la BBC în urmă cu câţiva ani. Probe ştiinţifice şi mărturisiri ale descendenţilor popoarelor amerindiene ne fac să ne întrebăm asupra trecutului omenirii, dar şi a viitorului său. Această poveste stranie ne duce la calendarul Maya şi la această faimoasă dată de 21 decembrie 2012, însă totodată şi la mitica Atlantida.13 cranii din cristal de origine aparent antica au fost descoperite in Mexic, America Centrala si America de Sud fiind unul din subiectele cele mai fascinante de arheologie ale secolului XX.   De fapt, arheologii si cercetătorii încearcă in zadar de mulți ani sa afle motivul realizării ciudatelor obiecte. Vechimea lor a fost estimata intre  5000 si 36000 de ani. Cristalele si craniile constituie o alăturare ce a iscat numeroase presupuneri legate de existenta extratereștrilor. De-a lungul timpului, omenirea a utilizat puterea cristalelor si a pietrelor in scopuri diferite. Cele mai vechi legende despre cristalele magice ne duc la Atlantida. Atlanții foloseau cristalele pentru a canaliza si utiliza energia macrocosmica. In practica medicala a multor culturi străvechi, se regăsește portul la gât al amuletelor si talismanelor.Se foloseau diferite pietre, in funcție de boala, pentru a obține efectul tămăduitor dorit. Indienii americani si mayasii foloseau si ei cristalele pentru diagnosticarea si tratamentul diferitelor boli. Astăzi, datorita dezvoltării rapide a tehnologiei, cristalele sunt folosite pentru a transmite si amplifica energiile în multe feluri. Cristalele au fost considerate talismane magice încă din Evul Mediu și în prezent, pentru mulți, puterea lor supranaturala este de necontestat. In același timp, craniile simbolizează moartea si nenorocirea si sunt folosite numai in practicile magiei negre.Îmbinarea dintre cele doua simboluri a iscat numeroase presupuneri legate de existenta extratereștrilor sau a unei civilizații pământene superioara ființei umane. O legenda indiana a incitat numeroși cercetători. In India circula singura legenda referitoare la craniile misterioase: Un cerc realizat din 12 pietre sau cranii, in mijlocul căruia se afla un al 13-lea craniu, cel mai mare dintre toate. Acestea sunt pietrele cunoașterii, iar când vor fi reunite toate in forma amintita, vor schimba complet lumea. Obiectele au fost aduse din spațiu de 13 civilizații diferite, care le-au dat spre păstrare diverselor popoare. Când va sosi timpul, craniile vor fi redescoperite, prevestește vechea legenda indiana. Într-adevăr, începând din anul 1840, in diferite regiuni ale lumii au fost descoperite 13 cranii ciudate. La ora actuala, ele se afla in unele colecții particulare sau sunt expuse in muzee din SUA, Franța sau Marea Britanie. Deși la început au fost privite ca niște opere de arta create de strămoșii noștri, după ce s-a aflat legenda indiana, numeroși cercetători au început sa se intereseze mai îndeaproape de aceste cranii. Cert este ca specialiștii in prelucrarea cristalelor afirma cu tărie ca felul in care au fost tăiate aceste obiecte este atipic.

Un cristal, indiferent de materialul din care se compune, creste pe trei planuri diferite, de-a lungul unor axe cristalografice. In funcție de unghiul in care se afla aceste planuri, se formează fațetele pietrei. Atunci când un cristal e prelucrat in sens invers axelor sale, se observa acest lucru foarte repede pentru ca materialul se sparge pur si simplu in bucăți foarte mici. „Afirm cu tărie ca acest lucru este imposibil, având in vedere mijloacele tehnice de care dispunem astăzi”, a spus John Rowen, seful catedrei de cristalografie si mineralogie de la Universitatea din Pasadena. „Modul de făurire a craniilor releva o tehnica nemaiîntâlnită pe Pământ. O alta constatare de senzație este ca nici unul dintre craniile descoperite nu prezintă urme de șlefuire: Dupa ce ca sunt făcute dintr-un singur bloc de cristal, nici nu se vede vreo urma pe care ar fi lăsat-o, cu certitudine, orice obiect care ar fi fost folosit pentru modelarea craniilor. Singura explicație logica e ca aceste obiecte au fost realizate doar prin frecarea cu mâinile, lucru posibil. Insa am calculat ca pentru modelarea unui singur craniu ar fi fost nevoie de cel puțin 600 de ani, având în vedere duritatea materialului si complexitatea obiectelor”, a mai spus doctorul Rowen. Craniul descoperit ( Honduras, 1927) de către Anna Mitchell-Hedges:In opinia specialiștilor, din punct de vedere tehnic, craniile de cristal sunt obiecte care nu pot fi reproduse sau realizate in zilele noastre nici de cei mai pricepuți sculptori sau ingineri. Aceste teorii au dus la numeroase discuții contradictorii in privința unui craniu de cristal studiat de exploratorul britanic Mitchell-Hedges. Acesta a prezentat craniul ca o descoperire a fiicei sale Anna, in 1927. Mitchell-Hedges a condus o expediție la ruinele unei localități mayase, Lubaantun, in Belize, cautând probe in ceea ce privește existenta Atlantidei. El a povestit ca fiica sa a găsit craniul de cristal, intre vechi ruine unde a presupus ca odinioară a existat un templu mayas. Craniului ii lipsea mandibula, care a fost însă descoperita trei luni mai târziu, la câțiva metri distanta. Mitchell-Hedges a relatat ca, inițial, a refuzat sa ia craniul si l-a oferit preoților de acolo, dar ca ei i l-au dat in dar, in semn de bun rămas. Craniul a uimit prin faptul ca se asemăna foarte tare cu un craniu uman, mai ales in ceea ce privește structura maxilarului, mai precis mobilitatea mandibulei.Cercetările de mai târziu si studiile minuțioase asupra craniului efectuate de către specialiștii de la British Museum i-au dus pe aceștia din urma la concluzia ca povestea lui Mitchell-Hedges era ficțiune si ca exploratorul a intrat in posesia craniului – fără a se ști prin ce metode – abia in 1943. Unii sceptici afirma ca toata povestea descoperirii craniului este doar o înscenare făcută de cercetătorul Mitchell-Hedges, deoarece a vrut sa-i facă o bucurie fiicei sale adoptive, care, de fapt, in ziua descoperirii împlinea 17 ani.La lumina, acest craniu pare sa-si schimbe culoarea, câteodată se aburește ușor, existând chiar momente când în interiorul sau pot fi văzute imagini stilizate de munți si temple.Craniul a rămas  moștenire fiicei lui Mitchell-Hedges, Anna, care a susținut in continuare versiunea tatălui sau si, după ce s-a stabilit în Canada, a efectuat mai multe turnee in care încerca sa-i convingă atât pe oamenii de știință, cât si pe cei de rând ca într-adevăr acesta a fost descoperit in 1924, in vechiul templu mayas, si ca deține puteri miraculoase. Realizarea de către oameni a craniului descoperit de Mitchell-Hedges este imposibila . Craniul Mitchell-Hedges – cum a fost botezat – cântărește aproximativ 6 kilograme. Exceptând unele anomalii de la oasele pomeților, acest craniu este structurat din punct de vedere anatomic la fel ca un craniu uman. Din cauza dimensiunilor sale s-a ajuns la concluzia ca modelează, mai degrabă, craniul unei femei. Craniul Mitchell-Hedges a fost îndelung studiat, una dintre cele mai amănunțite analize efectuându-se in 1970, la laboratoarele Hewlett-Packard. Cercetătorilor li s-a părut cu atât mai misterioasa originea si modalitatea in care ar fi putut fi realizat acesta, cu cât toate indiciile le întăreau convingerea ca acesta fusese sculptat împotriva axei cristalului.

Cercetătorii au concluzionat ca singurele unelte utilizate pentru cioplirea craniului au fost diamantele, iar finisarea s-a făcut cu ajutorul unei soluții obținute dintr-un amestec de nisip de siliciu si apa. Aceasta presupunere nu a devenit totuși certitudine, pentru simplul fapt ca ar fi fost nevoie de vreo 300 de ani pentru a finaliza lucrarea cu asemenea ustensile. Concluzia experților a fost ca realizarea de către ființa umana a unei forme atât de complexe si într-o maniera desăvârșită precum craniul Mitchell-Hedges era practic imposibila. Ei au afirmat ca, in timp ce craniul era luminat, acesta părea ca a luat foc, își schimba culoarea si emana imagini si sunete stranii. Deși craniul Mitchell-Hedges a fost considerat esența acestui gen de creații, au mai fost descoperite si alte cranii similare, care au ridicat mari semne de întrebare. Intre ele exista o înrudire stranie, nu doar din cauza similarităților structurale si compoziționale, ci prin faptul ca ele par sa ascundă un fel de energie care le face sa comunice intre ele atunci când sunt adunate la un loc.”Craniul britanic este un craniu de cristal transparent intunecat, care pare sa fie o incercare de a imita Craniul Mitchell-Hedges ca forma si marime. Este dintr-o singura piesa, iar gura si dintii nu sunt la fel de bine conturati ca la Craniul Mitchell-Hedges.  S-a speculat ca ar fi un rebut de prelucrare, pentru ca are o usoara taietura. In prezent domiciliaza in Muzeul Britanic [British Museum] din Londra, Anglia. Craniul Britanic este de asemenea cunoscut ca Aztec.” (S. Bowen-„Misterele dezvaluite ale craniilor de cristal”).Acest lucru a dus la ipoteza ca misterioasele cranii ar fi făcut parte din aceeași familie, ca ar fi avut creatori comuni si ar fi servit unor scopuri comune. Pe lângă Craniul Mitchell-Hedges, printre cele mai celebre se numără craniul de cristal britanic si craniul de cristal parizian, istoricii susținând ca ambele au fost aduse in Europa, in 1890, de către mercenarii mexicani. Cele doua cranii se aseamănă ca dimensiuni si forma si s-a presupus ca, de fapt, unul dintre ele reprezinta o copie a celuilalt. Spre deosebire de Craniul Mitchell-Hedges, acestea doua nu sunt sculptate cu o finete la fel de mare, unele trăsături fiind superficiale si incomplete.”Este din cristal de cuart transparent intunecat, mai mic ca marime decat Craniul Mitchell-Hedges. Gura si dintii nu sunt deloc  bine conturati. Are o gaura care a fost taiata in partea lui superioara, pentru a sustine o cruce crestina. Actualmente se afla in Muzeul Trocadero din Paris, Franta. Dimensiunile sale sunt: inaltime 10.95 cm; lungime 14.92 cm si cantareste 2.48 kg. Se pretinde ca acest craniu a fost candva in colectia lui Maximilian [Ferdinand Maximilian Joseph, 1832-1867, arhiduce austriac, numit imparat al Mexicului in 1864]. Fusese furat dintr-un mormant, apoi fusese furat de la hoti de catre altii, si fusese luat si de la acestia de catre un ofiter francez venit in misiune in Mexic in timpul ocupatiei franceze. Ofiterul francez este probabil cel care l-a oferit imparatului Maximilian, fie contra unui pret, fie ca un dar, si a ajuns cumva la Muzeul din Paris, Franta. Se stie foarte putin despre acest Craniu de Cristal, din moment ce muzeul nu are nici o istorie inregistrata despre el. ” afirma Sandra Bowen in cartea sa.Alte exemplare cunoscute sunt reprezentate de craniul de cristal mayas si craniul de ametist, descoperite in 1900 in Guatemala, respectiv, Mexic si aduse in Statele Unite de către un călugăr. Cele doua sunt foarte asemănătoare, singura deosebire constând in faptul ca craniul de ametist este realizat din cuarț purpuriu.

ET este un alt craniu de cristal ce a trezit interesul cercetătorilor, el fiind descoperit la începutul secolului XX in America Centrala. Realizat dintr-un cuarț cenușiu, ET face parte dintr-o colecția particulara a unei femei care crede ca acesta are puteri miraculoase, putând vindeca orice boala. Ea a afirmat ca acest craniu a ajutat-o sa se vindece de o tumoare pe creier. Craniul care este cel mai aproape ca structura si realizare de craniul Mitchell-Hedges este cel cunoscut sub numele de craniul de cristal din cuarț roz, descoperit in apropiere de Honduras. Craniul este mai mare decât cel Mitchell-Hedges, însă trădează aceeași finete a lucrăturii si are, de asemenea, mandibula mobila:Au existat si exista încă numeroase convingeri, conform cărora cristalul este o materie extrem de puternica, ce poate transmite si absorbi vibrații, emanând totodată un fel de energie psihica. Exista persoane care au afirmat ca, după ce au vizitat de mai multe ori craniul Mitchell-Hedges si au petrecut mai mult timp in preajma sa, s-au vindecat, chiar si de boli cronice. Cea mai interesanta ipoteza privind craniile a fost aceea ca, craniile reprezinta un fel de bănci de date despre o rasa superioara, care este posibil sa fi existat pe Pământ. S-a presupus ca aceste cranii au fost codificate si ca in ele s-au înmagazinat numeroase date valoroase cu privire la misterioasa rasa, precum si profeții ale evenimentelor din următoarele milenii si o istorie completa a vieții pe Pământ. Au existat numeroase încercări de a afla aceste presupuse informații deținute de cranii, inventându-se diverse metode. S-a considerat ca persoanele cu capacitați paranormale puteau obține date despre informațiile din interiorul craniilor doar meditând in preajma acestora, însă aceste încercări nu au adus rezultate concrete. Au existat si ipoteze conform cărora craniile ar deține imagini despre ființe extraterestre si istoriile altor civilizații din univers, însă toate aceste teorii au rămas la stadiul de simple supoziții. In ciuda numeroaselor ipoteze, modul in care au apărut si au fost create craniile de cristal a rămas un mister. Nu a fost exclusa presupunerea ca aceste cranii ar reprezenta dovezile existentei Atlantidei. A existat, de asemenea, si ideea ca cele 13 cranii conțin date istorice despre o civilizație inteligenta care ar trai undeva in adâncul pământului, ascunsa de privirile oamenilor. O alta explicație a fost ca artizanii din America Latina ar fi sculptat chiar ei aceste cranii prin metode numai de ei știute si care nu au fost niciodată divulgate. Cei mai sceptici oameni de știință cred ca aceste cranii sunt realizate într-o perioada mult mai recenta decât s-a pretins si nu constituie decât încercarea de a-i păcăli pe creduli ca ele reprezinta dovada unor puteri paranormale sau a existentei extratereștrilor. In ziua de Crăciun a anului 1994, o femeie se plimba prin ferma sa din apropiere de Crestone, Colorado, in San Louis Valley. In aceasta zona au fost adesea văzute lumini ciudate, OZN-uri si animale mutilate.

Craniul de cristal din din San Luis ValleyO scânteiere de lumina produsa la nivelul solului i-a atras femeii atenția. Uitându-se in jur, a văzut ceva ce strălucea in praf. A descalecat, a ridicat obiectul si l-a curățat. Parea sa fie un craniu făcut din cristal sau sticla, dar deformat total, ca si când cineva il topise si încercase sa-l refacă. Suprafața craniului era lucioasa si neteda. Pe de o parte avea ceva asemănător dinților umani, iar de cealaltă parte semăna foarte bine cu profilul unui extraterestru. La baza, unde ar fi trebuit sa se afle gâtul, era retezat. Femeia, care a dorit sa i se păstreze anonimatul, nu mai văzuse niciodată ceva asemănător. Când l-a arătat unor specialiști, ea avea sa afle ca nu era prima descoperire de acest gen.Vestea despre craniul de cristal din San Louis Valley s-a răspândit cu repeziciune, iar cea care l-a găsit le-a permis soților Al si Donna Koon, precum si fiicei lor, Alta Jamison, sa-l expună in magazinul lor de roci din Moffat, Colorado. Obiectul a devenit o adevărată atracție populara, aducând vizitatori din toate colțurile Americii. Alta Jamison spune ca oamenii înzestrați cu capacități paranormale pot comunica cu craniul. Unii chiar au simțit ca exista o legătură intre ei si craniu, despre care cred ca are conștiință si ca realizează conexiuni intre oamenii cu care vine in contact si o lume interioara a Pământului. Alții afirma ca acest craniu culege informații de la celelalte cranii descoperite până in prezent si ca el ar putea fi cel de-al 13-lea si ultimul. Dar, conform legendei indiene, ar trebui sa fie mai mare si nu este foarte mare fata de celelalte. Misterul persista, iar Al Koon spune ca energia craniului este pozitiva. De asemenea, el mărturisește ca nimeni nu a descoperit din ce mineral anume a fost confecționat craniul, însă bănuiește ca ar fi din cristal. Alții sunt de părere ca un OZN l-a pierdut sau l-a trimis intenționat in zona. Mulți dintre cei care au meditat asupra craniului par sa simtă ca obiectul este parte integranta din energia umana si extraterestra.Nick Nocerino, un cercetător care a studiat craniul, a meditat asupra lui doua zile la rând si a simțit ceva nou, cu toate ca energiile emise de el se aseamănă cu cele emise de celelalte cranii. Craniul aflat in custodia soților Koon poate fi împrumutat pentru meditație într-o camera separata. Chiar si cele mai neîncrezătoare persoane care au stat in preajma craniului au pretins ca au simțit o forma ciudata de energie, ce provenea din el, fiind relatate in acest sens si unele incidente bizare. De pilda, un sceptic a scos craniul din magazin si s-a apropiat cu el de mașină. Una din roti a explodat fără vreun motiv. Un alt caz este cel al unui cercetător care a intrat in magazin pentru a filma craniul, dar când a ajuns lângă el a constatat ca aparatul de filmat nu mai funcționa. Ca si celelalte cranii descoperite in America Centrala, nici acesta nu pare sa prezinte vreo urma de cioplire sau topire. El constituie o importanta descoperire in afara Americii Centrale, fiind înzestrat cu doua fete: una umana si cealaltă extraterestra.

Craniile de Cristal si Misterul Profetiei Mayasilor — Craniile de cristal au apărut pe piaţa europeană la sfârşitul sec. 19. Un craniu de cristal aparţine British Museum, iar altul se găseşte la Smithsonian Institution din Washington. Ele deţin numeroase particularităţi. Acest mister a făcut obiectul unei anchete pasionante efectuată de doi jurnalişti de la BBC în urmă cu câţiva ani. Probe ştiinţifice şi mărturisiri ale descendenţilor popoarelor amerindiene ne fac să ne întrebăm asupra trecutului omenirii, dar şi a viitorului său. Această poveste stranie ne duce la calendarul Maya şi la această faimoasă dată de 21 decembrie 2012, însă totodată şi la mitica Atlantida.Conform unei profeţii Maya, craniile le-au fost transmise de atlanţi care le aveau de la Iniţiaţii veniţi din cer. Atunci când vor fi adunate 13 cranii din cristal, ele vor revela secretul vieţii, în 2012 e.n. Conform legendei, ele deţin puteri de divinaţie, de vindecare şi de medium.Mayaşii credeau că aceste cranii deţin informaţii mari despre istoria oamenilor şi a vechilor civilizaţii. Aceste cinci cranii au fost studiate (între altele) în 1996 de British Museum care posedă unul.
În1924, Anne le Guillon Mitchell-Hedges în vârstă de 17 ani şi tatăl său adoptiv, exploratorul englez Frederick Albert Mitchell-Hedges, au descoperit un craniu de cristal în ruinele unui templu din oraşul Maya al “pietrelor căzute” Lubaantun, în Belize. În afara absenţei suturilor craniene, este o reproducere qvasi perfectă a unui craniu uman feminin, cântărind 5 kg şi este compus din două bucăţi, mandibula inferioară ajustându-se exact pe partea superioară.Craniul posedă proprietăţi optice surprinzătoare: luminat pe deasupra, lumina ţâşneşte prin orbite. Lovit în spate prin razele soarelui, un fascicol luminos intens (susceptibil de a aprinde focul) ţâşneşte din orbite, din nas şi din gură. Enigma pusă de aceste cranii ţine din faptul că, conform experţilor, numai uneltele secolului 20, în special sfredele cu diamant, au putut ataca un material aşa de dur ca cristalul de cuarţ. Ori, craniile autentificate datează dintr-o perioadă foarte anterioară cuceririi spaniole. Se ştie că popoare amerindiene nu foloseau unelte pentru şlefuirea obiectelor lor. Este întreaga problemă pe care o pun oamenii de ştiinţă. O asemenea echipă de la societatea Hewlet-Packard specializată în cristalografie a examinat craniu şi iată care au fost concluziile: Este constituit dintr-un cuarţ natural extrem de pur, din dioxid de siliciu “piezo-electric” anisotrop procurându-i o mare stabilitate fizică, chimică şi termică. Posedă o polaritate, reacţionează la lumină şi la electricitate, direct sau prin presiune fizică, axa sa piezo-electrică este verticală şi proprietăţile sale sunt diferite în fiecare direcţie; material folosit ca oscilator sau rezonator, în electronică şi în informatică.
Cele două bucăţi sunt tăiate din acelaşi bloc de cristal de rocă. Conform axei sale de simetrie moleculară, este ceea ce-i conferă aceste surprinzătoare proprietăţi optice. De altfel, nu există nicio urmă de instrument, nici la microscop. Dacă sculptorii ar fi polizat lent şi meticulos obiectul cu mâna cu un amestec de nisip şi apă, le-ar fi trebuit mai multe generaţii de muncitori şi 300 de ani pentru a ajunge la acest rezultat! Fără urmă de uzinare, este imposibil de a data fabricarea sa (nu îmbătrâneşte).
Cu o tehnologie modernă pentru diamant ar trebui un an de muncă pentru a obţine aspectul exterior (dar cu urme de uzinare), cât despre efectele prismatice, reproductibilitatea lor este încă şi mai dificilă.
Craniile de cristal deţin puteri magice care ar permite ridicarea spiritual a oamenilor, producţia spontană de imagini halografice şi zgomote stranii. S-ar părea că craniile de cristal pot să vorbească sau să cânte şi unele ar avea proprietăţi de vindecare şi de prezicere.În lume există şi alte cranii de cristal, a căror descoperire nu este stabilită. Nick Nocerino, proprietarul unui craniu de cristal botezat Sha-Na-Ra a fondat un institut de cercetare parapsihologică în scopul de a le studia proprietăţile. Jo Ann Parks deţine un craniu botezat Max şi Norma Redo este proprietatea craniului “cu crucea cutiei cu moaşte” (spaniloii au străpuns craniul în scopul de a-i insera o cruce). Smithonian Institute şi British Museum posedă de asemenea un craniu de cristal.Aceste cinci cranii au fost studiate în 1996 de British Museum, care a ajuns la următoarele concluzii: craniul de la British Museum şi cel de la Smithonian Institute poartă urme de uzinare. Pentru craniul cu crucea cutiei cu moaşte, dinţii au fost retuşaţi astfel încât este evidentă gaura pe care spaniolii au făcut-o pentru a introduce acolo crucea. Pentru celelalte două cranii British Museum refuză de a oferi concluziile sale dar nici nu vrea să spună de ce!Cu toate astea, au fost transmise oral jurnaliştilor şi proprietarilor craniilor testele.Craniul de la British Museum comportă urme de disc abraziv. Este deci considerat ca post-columbian. Craniul Sha-Na-Ra de la Smithsonian Institute poartă de asemenea acelaşi gen de urme. Aceste două cranii nu sunt deci vechi şi pot fi considerate ca “falsuri”. Dar craniul zis “cu crucea cutiei cu moaşte” a fost făcut cu mâna. A trebuit să fie tăiat cu ceva timp înainte sau la scurt timp după cucerirea spaniolă. Nimic nu demonstrează că craniul Annei Mitchell-Hedges este un fals. Privind aceste două ultime cranii, purtătorul de cuvânt de la British Museum a declarat: “Mi-e teamă că nu suntem în măsură de a face comentarii despre celelalte două cranii şi echipa a primit consemn de a nu le face, ba chiar neagă că ar fi făcut aceste analize.”

Craniul de cristal al lui Mitchell-Hedges — Acest obiect, tăiat în cuarţ transparent, compus din două părţi articulate, avea practic aceleaşi proprietăţi ca cele ale unui craniu uman. Specialiştii au descoperit că creatorul craniului a neglijat total textura naturală a cuarţului, sculptându-l în pofida regulilor obişnuite. Astfel craniul părea să dispună de un sistem intern elaborat de lentile şi de prisme care permiteau luminii de a se reflecta atunci când trecea prin el. Dar în stare naturală, cristalul nu prezintă asemenea proprietăţi. Deşi mulţi sculptori afirmă că ar putea astăzi să reproducă forma externă a “craniului lui Mitchell-Hedges”, niciunul nu a putut sculpta o piesă capabilă de a recreea straniul fenomen constatat pe piesa originală. — Puterile cristalului de cuarţ — Discul abraziv de bijutier a fost introdus în America de Sud abia după sosirea lui Cristofor Columb în 1492. Cristalul de cuarţ este, după diamant, materia cea mai dură din lume. Este imposibil de a sculpta această materie cu mâna. Conform specialiştilor de la Hewlett Packard, ar fi fost nevoie de un an cu utilaje pentru a sculpta craniul Annei Mitchell-Hedges. În plus, cu uneltele noastre, o piesă la fel de precisă şi de fragilă s-ar fi sfărmat sub efectele vibraţiilor şi a căldurii. Cristalul de cuarţ face parte astăzi din viaţa noastră. Inima calculatoarelor noastre, sau orice informaţie care este stocată, este un grăunte mic de cristal de siliciu. Acesta foloseşte proprietăţile unice ale cristalului pentru a stoca informaţia.
Conform mayaşilor, craniile de cristal ar fi calculatoarele antice. Ele ar conţine informaţii importante asupra originilor omenirii şi a destinului său. Cristalul de cuarţ este de scurt timp în fruntea progresului ştiinţific: instrumentaţie de măsură, telecomunicaţii, sistem radar şi sonar. De ce craniile au fost şlefuite precis în acest tip de cuarţ? Civilizaţiile considerate ca “primitive” aveau cunoştinţe pe care le posedăm doar de cel puţin 100 de ani? Mayaşii, aztecii şi atlanţii — Conform legendei maya, itzas, veniţi din Antlantida, au adus craniile cu ei. Atlantida se zice “Atlantiha” în limba maya. Ea a făcut întotdeauna parte din din tradiţia orală a popoarelor amerindiene. La Tula, o metropolă a taltecilor, veche de peste 1000 de ani, există un templu numit “Templul atlanţilor.” În spatele acestui templu, există zidul şarpelui, care este ornamentat cu bazoreliefuri. Ele reprezintă o serie de şerpi cu un craniu uman în locul capului. Arheologii sunt perplecşi, deoarece această construcţie este dedicată “atlanţilor.” Acest templu stabileşte un raport între un misterios grup de fiinţe desemnate sub numele de atlanţi şi imaginea craniului uman.Preoţii mayaşi foloseau craniile în timpul ceremoniilor a căror semnificaţie ne scapă. În acest timp, craniile de cristal “antentificate” sunt din punct de vedere anatomic perfecte. Cel al lui Mitchell posedă un maxilar articulat de unde porecla lui dată de popoarele amerindiene de “craniile care vorbesc” şi “craniile care cântă”. Conform lor, preoţii mayaşi foloseau craniile pentru a prevede viitorul făcându-le să vorbească.

Mesajul celor 13 Cranii Mayase — La început, existau 12 lumi unde era prezentă viaţa umană. Terra era numită “planeta copiilor”. Celelalte 11 lumi au adunat cunoştinţele lor într-un fel de calculator holografic, craniile de cristal. Aceşti “bătrâni” au adus aceste cranii pe planeta noastră şi le-au dat în dar oamenilor. Apoi i-au ajutat să construiască patru mari civilizaţii: Lemuria, Mu, Mieyhun şi Atlantida. Cele 13 cranii erau conservate într-o piramidă numită Arca. Au existat mai multe civilizaţii care au păzit-o: olmecii, apoi mayaşii şi aztecii. Dar aceştia din urmă au făcut-o prost…Craniile au fost împrăştiate de preoţii azteci după cucerirea spaniolă. Trebuiau să rămână separate căci puterea lor colectivă era prea puternică pentru a fi folosită cu inteligenţă de către om. Mesajul craniilor este de actualitate. Dacă omul continuă să ia din Terra fără a-i da nimic în schimb, a patra lume sau al cincelea soare, care va trebui să ia sfârşit la 21 decembrie 2012, va fi ultima. — Revelaţia iminentă a secretului Sfinxului: craniul de cristal akhashic — Conform Barbarei Marciniak, autoarea cărţii “Mesagerii Începutului”, “Familia de Lumină” şi a unui canal TV celebru în SUA, la Gizeh s-ar fi scos la lumina zilei un sit arheologic în 2001, apoi a fost imediat clasificat strict secret şi înconjurat de un perimetru de securitate de armata egipteană datorită presiunii CIA. Acest sit ar aduce într-adevăr probe zdrobitoare, nu doar despre existenţa Atlantidei cât despre motivele sfârşitului tragic al civilizaţiei atlante.Edgar Cayce a fost primul care a revelat existenţa în Egipt a acestei săli de arhive secrete şi de a anunţa descoperirea ei în epoca noastră. Din 1933, el chiar a dat sub viziunea unui mediu o descriere precisă a amplasamentului:“În pământ egiptean, într-un loc unde se pătrunde plecând de la laba dreaptă a Sfinxului, se găseşte sala de arhive a omenirii. Aceste arhive sunt de la începutul timpurilor când spiritul a prins formă şi a început să coboare pe acest pământ. Ele cuprind istoria tuturor naţiunilor Terrei, istoria distrugerii finale a Atlantidei şi istoria construirii Piramidei Iniţerii, cu numele indivizilor, locurile, cu datele şi timpurile când aceste arhive vor fi din nou deschise.Căci înaintea schimbării epocii (n.red. – înaintea trecerii în Era Vărsătorului) adevărul va fi revelat. Se vor regăsi aceste documente. Dar nu se va putea pătrunde în sălile subterane, plecând de la laba dreaptă a Sfinxului, decât atunci când timpurile vor fi împlinite şi când schimbările vor fi împlinite în această fază a existenţei umane.” Sub o formă puţin diferită, aceiaşi profeţie a fost confirmată treizeci de ani mai târziu, într-o mănăstire din Tibet, lui Andrew Tomas prin aceea că teosefii au căpătat obiceiul de a-l desemna sun numele de Maestru Tibetan. Maestru D.K. a anunţat aici venirea, în epoca noastră, a unei Ere mai bune pe care el a numit-o “Ciclul lui Tara” cu “Semnul Inimii” drept emblemă, o Vârstă unde întreaga omenire trebuie să se adune în jurul ideii de Fraternitate.După ce a sfătuit pe fiecare să se pregătească pentru marile bulversări, să-şi aleagă clar câmpul său între Lumină şi Tenebre, Fraternitate şi Egoism, şi să se angajeze în lupta pe care o va presupune acest eveniment, a dăugat:… Paznici iscusiţi culturali ai civilizaţiilor dispărute, Vom deschide pivniţele secrete din Egipt şi vom demonstra existenţa, într-un trecut îndepărtat, a unei ştiinţe şi a unei tehnologii înalt avansate. Pe ecranele televizoarelor lor, spectatorii vor putea contempla strălucitele realizări ale anticei Atlantida. Vor înţelege că vor risca să suporte aceaşi distrugere. Deîndată ce Sfinxul de la Giseh îşi va lansa avertismentul, fiţi pregătiţi la lucruri mari!” (Le Maître Tibetain – Tashi Lhumpo, 1996).S-au scurs din nou 30 de ani după această profeţie, până în ziua de Paşte 2000 când Monique Mathieu a canalizat la rândul său următoarea viziune: … Am în faţa mea un craniu de cristal. Îmi vorbeşte şi-mi spune: Pe Terra, eu reprezint ceea ce voi aţi putea numi toate legile spirituale, toate legile care fac ca omul să poată trăi din plin viaţa sa, nu pur şi simplu alături de fraţii săi oamenii, că în conştiinţa Unităţii perfecte cu toată viaţa pe această lume şi în exteriorul acestei lumi. El mi-a spus: Sunt pe punctul de a mă găsi în Egipt, ţară atât de dragă inimii acestui canal care se exprimă. Momentul a venit, mă voi revela în acelaşi timp cu toate aceste unelte minunate care au fost implantate pe această lume, voi revela puterea mea fiinţelor umane, celor care vor fi în acel moment acolo în măsură nu doar de a mă înţelege, ci de asemenea de a pune în aplicare imensa cunoştinţă care se găseşte în mine …”

Barbara Marciniak şi Anne Givandan au confirmat recent descoperirea la Gizeh a probei existenţei Atlantidei (conform Anne Givandan – Alianţa şi Barbara Marciniak – Pleialian Sessions).Astfel a fost indentificată o sală secretă. Ea ar putea adăposti al 13-lea craniu de cristal: legat la memoria celorlalte 12, acest craniu ar conţine arhive relatând în detaliu toată istoria civilizaţiei atlante, de la crearea sa, la apogeul său, apoi la decadenţa şi căderea sa. Această memorie va aduce proba de necontestat a superiorităţii tehnologice a acestei civilizaţii faţă de a noastră, şi ea va permite de a stabili într-o manieră precisă că din cauza orgoliului atlanţilor şi a transgresiunii lor progresive de la Legea Dragostei, continentul lor a fost în sfârşit înghiţit într-un cataclism terifiant. Craniul va aduce de asemenea proba că zeii din pantheonul egiptean nu erau “divinităţi”, în sensul în care îl înţeleg în general oamenii de ştiinţă din zilele noastre, ci trimişi din Orion, veniţi să-l iniţieze pe Thot la religia solară şi să-i transmită cheile antigravitaţiei şi ale dematerializării/materializării în vederea edificării piramidelor. Se pare că egiptenii au fost în contact cu numeroase civilizaţii extraterestre. Iniţierile care aveau loc în Marea Piramidă deschideau neofitului accesul la multidimensionalitate şi la lumile din alte spaţii.În cursul ultimilor 10 ani, s-au descoperit, în America Centrală, mai multe cranii de cristal, după câte se pare sculptate în epoca precolumbiană de oameni posedând mijloace tehnologice “imposibile” în acele timpuri.Acei medium care au avut ocazia de a lucra cu aceste cranii de cristal vechi, afirmă că au simţit o puternică energie emanând din el. Mai mulţi dintre ei chiar au spus, graţie vizualizărilor psihice povestea completă a civilizaţiilor care au posedat aceste cranii. Problema este că aceste viziuni nu concordă între ele!La rândul lor, un mare număr de observatori cred că craniile de cristal antice au proprietăţi care le depăşesc de departe pe cele ale unei bucăţi ce cuarţ obişnuit. De exemplu, atunci când se proiectează imagini în faţa unei asistenţe stufoase, anumiţi spectatori văd distinct forme desenându-se în interiorul cuarţului. Reprezentările “holografice” a cărei origine a fost dezbătută de mai mulţi cercetători. În plus, Browe crede că pe o fotografie a craniului lui Mitchell – Hedges, se distinge clar profilul unui OZN. Simplă iluzie de oblică?Puterea curativă pare să fie de asemenea o înzestrare a acestor cranii, se spune. Anne Mitchell – Hedges a povestit că a primit mai multe scrisori de la persoane care îi spuneau că se simţeau mult mai bine după ce au văzut că obiectul le-a permis de a deveni sănătoase, asta în timp ce erau atinse de boli incurabile.Lui Joke Van Dieten i s-a diagnosticat o tumoare cerebrală importantă cu puţin timp ca ea să-şi achiziţioneze craniul de cristal. Medicii săi credeau că după două operaţii la creier, în cel mai bun din cazuri, va rămâne cu o paralizie serioasă. Câteva zile după ultima operaţie, Joke a părăsit spitalul unde nu s-a mai reîntors niciodată. Este convinsă, astăzi, că craniul a intrat în viaţa sa pentru a o ajuta să treacă peste acest moment dificil. De fapt, atunci când se odihnea în Elveţia, infirmiera care o îngrijea, a zărit o formă în interiorul craniului de cristal, situată în locul corespunzând amplasamentului tumorii lui Joke, ca şi cum răul fusese absorbit de cristal.În 1990, canadianca Carole Wilson a primit următorul mesaj, chiar după ce a captat energia craniului Annei Mitchell – Hedges: “Căutaţi să cunoaşteţi originile acestui receptacul pe care voi îl numiţi <craniu de cristal>… Vă voi spune că a fost lucrat acum numeroşi mii de ani de fiinţele unei inteligenţe superioare… A fost format de o civilizaţie care a precedat-o pe cle care le numiţi <maya>. După numeroase opinii, nivelul nostru de civilizaţie era, <în epocă> cum ziceţi voi, foarte în avans faţă de cea care o aveţi azi… Acest receptacul conţine spiritele multora şi spiritele unuia singur… Nu a fost făcut prin mijloace pe care voi le numiţi <materiale>. A fost turnat în forma sa prezentă prin gândire. Gândurile şi cunoaşterea sunt cristalizate în acest receptacul… Acest receptacul este cristalizat prin mijlocul gândirii… Astfel informaţia a fost cristalizată în acest receptacul… Am plasat o formă de gândire în limbaj pur în acest craniuO mare parte din lumea pe care am creat-o, am creat-o cu Spiritul. Spiritul crează materia. Veţi înţelege asta şi tehnologia cristalului va fi oferită în cele mai ample detalii celor care o înţeleg… căci cristalul este o substanţă vie şi se poate infuza Spiritul în materie.

Căutaţi informaţii despre celelalte receptacule ale Spiritului… Vor fi descoperite şi alte receptacule… căci sunt mai multe… căci nu a fost dată întreaga cunoaştere unui singur om şi unui singur Spirit. Fiecare din receptacule conţine informaţie despre locul unde sunt celelalte. Omul are vreun viitor? — Trebuie să respingem în bloc această poveste pe care indienii o consideră sacră? British Museum a refuzat de a dezvălui rezultatele testelor pentru că oamenii de ştiinţă au fost înspăimântaţi de ceea ce au descoperit? Este dificil de spus de ce această instituţie foarte serioasă refuză de a face publice analizele sale. Este însă sigur că craniile de cristal au fost fabricate printr-o tehnologie avansată. Dar este vorba de o tehnologie extraterestră? Aceste cranii de cristal sunt un ansamblu de înregistrări care arată cum este legată Terra de alte corpuri din Univers şi care ne arată calea pe care trebuie să o atingem pentru o inteligenţă uriaşă?

Sursa — http://dezvaluiribiz.ro/craniile-de-cristal-si-misterul-profetiei-mayasilor/

Sursa — http://templulsecretelor.blogspot.com/2011/06/cele-13-cranii-de-cristal.html

Lasă un răspuns