Spread the love

Sarmizegetusa Regia este unul dintre locurile care au conturat istoria României și care are o valoare impresionantă pentru tot ceea ce reprezentăm noi astăzi. Începând din a doua jumatate a secolului I, Sarmizegetusa Regia a fost capitala regatului dac, fiind locul în care se decideau absolut toate lucrurile importante din Dacia: acțiuni politice, religioase, economice și militare. Ce poate să fie descoperit pe locul vechii cetăți dacice? Întregul spațiu pe care se întinde cetatea este împărțit în mai multe zone: Partea centrală și zonele civile. Partea centrală este construită dintr-o fortificație și o zona sacra, iar zonele civile sunt reprezentate de câteva cartiere unde locuiau vechii daci. Se pot vedea ruine ale zidurilor fortificației care se întindeau pe o suprafață de 30 000 de metri pătrăți și o numeroase urme de baraci și edificii romane.Sunt o mulțime de lucruri interesante și de asocieri care merită să fie luate în calcul. Printre lucrurile care ni s-au parut extrem de interesante în legatură cu cetatea se numără și urmatoarele:

  • Există asemănări extrem de mari între Sarmizegetusa și Stonehenge. Sanctuarele dacice aflate în zona sacra a cetății au fost înconjurate de un șanț circular cu diametrul de 104 metri. Același diametru îl are și cercul care înconjoara cei 60 de megaliți de la Stonehenge. Între sanctuarul de la Stonehenge și marele sanctuar circular de la Sarmizegetusa exista doar o diferență de 0.01m. În interiorul ambelor sanctuare există acelați număr de elemente: 30 de grupuri de petre pentru cetatea dacică și 30 de megaliți pentru construcția britanica.
  • Exista o încărcătură energetică extrem de puternică în interiorul cetății. Se pare că toți cei care ajung aici se bucură de o energie pozitivă și revigorantă.
  • De-a lungul timpului, la Sarmizegetusa au fost semnalate mai multe întâmplări paranormale, cum ar fi exploziile luminoase și razele multicolore ieșite din munte, sau faptul că telefoanele sau aparatele foto nu funcționează așa cum ar trebui să o facă.

Se află la aproximativ 8 km de Porțile de Fier ale Transilvaniei, fosta Colonie Romana Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa pe numele său întreg este unul dintre cele mai importante obiective turistice din România. În perioada sa de glorie Cetatea Sarmizegetusa era încercuită de ziduri cu o lungime de 500 x 600 de metri și o suprafață de 33 hectare, cu 80 de hectare de oraș în afara zidului. Pe teritoriul unde astăzi există localitatea Sarmizegetusa din Hunedoara romanii au construit în urmă cu mai bine de 2.000 de ani o cetate înfloritoare, cu vile rustice, ferme romane, băi termale, locuințe și numeroase alte clădiri ale căror ruine sunt încă descoperite periodic în urma cercetarilor. Sarmizegetusa a fost singura colonie romana fondată de împaratul Traian și se estimează că doar 5% din ruinele acesteia au fost descoperite până în momentul actual.Ca oraș colonie, Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa a fost mereu un spațiu privilegiat, primind inclusiv “ius italicum”, o serie de drepturi și privilegii onorifice ce o deosebeau de alte astfel de colonii de pe teritoriul marelui imperiu roman.În perioada sa înfloritoare în care se afla sub guvernarea lui Decimus Terentius Scaurianus, Ulpia Traiana Sarmizegetusa se întindea cu tot cu teritoriul adiacent de la Zlatna din Munții Apuseni până la Dunare, controlând astfel o parte importanta din comerțul din zonă, inclusiv traficul pe Dunare, mineritul din Munții Apuseni și agricultura de pe valea Mureșului.

Ulpia Traiana Sarmizegetusa — Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, întemeiată în jurul anilor 106 – 110, a fost capitala Daciei romane, amplasată în Ţara Haţegului, la Sarmizegetusa, judeţul Hunedoara. Este o aşezare distinctă de Sarmizegetusa Regia, cetatea de scaun a lui Decebal. Numele de „Sarmizegetusa” i-a fost adăugat de împăratul Hadrian în 118, pentru a simboliza că noua colonie romană prelua simbolic şi de drept, locul vechii capitale a statului dac. La apogeul puterii sale, Ulpia Traiana avea circa 25.000 – 30.000 de locuitori, număr destul de mare pentru acea vreme. În anul 168 d.Hr a predat titlul de capitală municipiului Apulum, care depăşise ca importanţă vechea capitală. Iniţial s-a numit Colonia Dacica, întrucât era atunci singurul oraş din noua provincie. Cu timpul numele său s-a încărcat de epitete. Spre sfârşitul secolului 3 i s-a adăugat şi numele de Metropolis. A fost fondată printr-o veritabilă colonizare cu cetăţeni romani şi a primit de la început rangul de „colonia”, cel mai înalt rang urban din imperiu. Locuitori săi erau în cea mai mare măsură colonişti romani aduşi din provinciile occidentale (Dalmaţia şi Pannonia) sau cetăţeni romani veniţi direct din Italia. Numărul traco-geţilor, ilirilor, celţilor, era mult mai mic, datorită romanizării. Dacă la început Ulpia Traiana a fost doar o tabără militară, ea şi-a pierdut rapid rolul militar şi a căpătat un puternic rol economic şi politic. Din punct de vedere al industriei, avea mai mult importanţă locală, produsele fabricate aici erau desfăcute pe piaţa locală, în Dacia şi mai puţin în exterior. În cadrul imperiului juca deci un rol economic limitat, în schimb era un centru comercial important, unde se desfăceau mărfurile cele mai variate provenite de pe întreg teritoriul Imperiului. La Ulpia Traiana activau numeroşi negustori dar şi meşteşugari, grupaţi în colegii profesionale specifice: lemnari, dulgheri, zidari, olari, etc. Pietrarii prelucrau marmura de la cariera din Bacova şi în jurul acestei activităţi se dezvoltaseră ateliere de sculptură. Probabil că se formase şi o „şcoală de pictură” specifică, cu un stil propriu. Acelaşi lucru se întâmpla şi cu prelucrarea bronzului. Producţia de ceramică era de asemenea dezvoltată, cu aceeaşi rezervă, că produsele ceramice erau destinate pieţei interne. Erau produse de la opaiţe până la ţigle, cărămizi sau ţevi. În urma săpăturilor arheologice a fost descoperit şi un atelier de sticlărie, însă această activitate era mai puţin dezvoltată. Foarte probabil la Ulpia Traiana funcţiona tot ansamblul de meserii necesare susţinerii unei vieţi urban de acel tip: argintari, cojocari, croitori, cizmari, zidari, brutari, bărbieri etc. O bună parte din aprovizionarea cu alimente se făcea de către mari ferme producătoare de cereale (villae rusticae), esenţiale în cadrul economiei romane şi care erau răspândite pe tot territorium-ul oraşului. Ruinele acestor ferme se găsesc şi astăzi în numeroase locaţii din apropiere (Bălţari, Chitid, Cinciş-Cerna, Sântămaria-Orlea, Strei etc.).

Sarmisegetusa, cetatea din munți — Istorie și multe legende, la Sarmisegetusa — Vreme de aproape un secol și jumătate, Sarmisegetusa Regia a fost principalul centru politic, religios, economic și militar al lumii dacice. Legătura dintre fortificație și zona sacră se făcea prin intermediul unui drum pavat cu lespezi, amintit mai sus, cu o lungime de 200 m. Zona sacră cuprindea două terase mari, susținute de ziduri de calcar, a căror înălțime era de peste 10 m. S-au identificat aici vestigiile a 7 temple (două circulare, restul patrulatere), un altar monumental și multe sisteme de distribuire a apei. Timp de multe secole, după retragerea romanilor din Dacia, ruinele au fost cunoscute doar de localnicii din apropiere. Prima referire scrisă la vestigii este din 1575, într-o cronică maghiară. La începutul secolului al XIX-lea ruinele au fost excavate și li s-a recunoscut importanța. Documentele din avea vreme vorbesc despre cum localnicii au găsit sute de monede de aur. Se fac apoi săpături oficiale și ies la iveală construcțiile ruinate. În 1924 are loc prima campanie arheologică, iar din anii ’50 arheologii au scos la lumină monumentele vizibile azi. — Și multe legende — La Sarmisegetusa Regia a existat aur în cantități impresionante. Brățările de aur de la Muzeul de Istorie din București au fost descoperite cu detectoare de metal și sustrase din zonă în perioada 1990-2000 de căutătorii de comori. Ulterior au fost scoase din țară, iar unele au fost vândute pe piața neagră a antichităților cu sume de până la 500.000 de euro. Până în 2011 au fost recuperate 13 brățări, cele expuse la muzeu. În 2015 Interpolul încă mai căuta alte 11 astfel de brățări. Cronicarul latin Dio Cassius afirma că “Decebal abătuse râul cu ajutorul unor prizonieri și săpase acolo o groapă. Pusese în ea o mulțime de argint și de aur, precum și alte lucruri foarte prețioase, așezase peste ele pietre și îngrămădise pământ, iar după aceea aduse râul din nou în albia lui. Tot cu oamenii aceia Decebal pusese în sigurață, în niște peșteri, veșminte și alte lucruri la fel. După ce făcu toate acestea, îi măcelări, ca să nu dea nimic pe față.”O teorie publicată în anii ’90 susținea că echipe de cercetători ruși au scanat, cu dispozitive performante și cu ajutorul sateliților, teritoriul orașului antic, în căutarea aurului. În realitate, se pare că scanarea zonei a fost făcută în 2012, cu sistemul LIDAR, de o echipă de specialiști de la Discovery Chanel. Scanarea realizată din avion a oferit imagini care ajută la găsirea oricăror forme de construcție din pământ, a tunelelor și a altor tipuri de săpături.În 1966, istoricul Sigismund Jako consemnează, în volumul de cercetări arheologice “La cetatea Grădiștea Muncelului”, o întâmplare care pare relatată dintr-un film științifico-fantastic. Un preot a aflat, în timpul spovedaniei, că un țăran din sat știa despre o comoară fabuloasă acunsă în dealurie din jurul cetății. Țăranul susținea că a aflat despre comoară în vis. Însă el moare chiar în ziua în care se spovedește. Evenimentul avea loc la 1700, iar la scurt timp autoritățile imperiale austriece vin în zonă și cercetează descoperirea mai multor comori. Brățările în special au stârnit curiozitatea, pentru că se presupune că dețineau puteri magice. Cei care le purtau puteau comunica telepatic cu alții și simțeau orice pericol. După recuperarea brățărilor, în anii din urmă, ele au fost trimise unei comisii de experți internaționali, care au confirmat valoarea și originalitatea lor și au arătat că sunt realizate dintr-un aur special, întâlnit doar pe teritorul României, la Roșia Montană. Care era rolul lor? Se crede că erau îngropate în anumite locuri pentru a crea o perdea energetică și a apăra cetatea. Căpeteniile dace purtau astfel de brățări, care aveau rol de scut de apărare. Mai mult, toți cei care purtau brățările acționau ca un singur organism, în sincron, deoarece comunicau telepatic. De altfel, numele cetății Sarmisegetuza se traduce prin Legământul Vitejilor.O altă teorie susține că zona sacră a Sarmisegetuzei reprezintă un important punct energetic. Discul sau soarele de andezit este loc al energiilor astrale sau divine, spun adepții yoghini. De altfel, fosta capitală dacică a fost vizitată deseori de practicanții meditației sau ezoterismuui. Există istorici care susțin că aici aveau loc ritualurile de inițiere ale războinicilor daci. Dar tot aici aveau loc și sacrificii. Forma așezărilor i-a făcut pe alții să creadă că locurile erau puncte de observație astronomică. Tot istoricii au stabilit că templele și sanctuarele de aici, dispuse pe două terase, au fost înălțate în două perioade distincte, unele în vremea regelui Burebista, altele în vremea lui Decebal. Construcțiile au fost realizate cu materiale aduse de la mulți kilometri distanță. Nu se cunoaște rolul exact al sanctuarelor, de aceea au apărut multe legende și mituri care să umple golul. Dar Hadrian Daicoviciu scrie în volumul Dacii:

“Legătura dintre calendarul dacic şi religia dacilor e evidentă. O subliniază însăşi prezenţa calendarului de piatră în incinta sacră, alături de alte sanctuare, o subliniază spusele lui Iordanes despre rolul hotărâtor al lui Deceneu în dezvoltarea preocupărilor astronomice la daci. Natural, astronomi erau preoţii. Prin cunoştinţele lor despre mişcarea corpurilor cereşti, prin reglementarea calendarului, atât de necesară agriculturii de exemplu, ei îşi sporeau autoritatea asupra maselor, apărând în faţa acestora nu ca nişte simpli cărturari, ci ca posesori ai unor puteri misterioase şi supranaturale.” — Soarele de andezit este numele dat discului circular de piatră. Tot Daicoviciu scrie despre el: “Datorită formei sale, acest pavaj circular de aproape şapte metri în diametru, aşezat pe o temelie de blocuri calcaroase, îşi merită pe deplin numele de „soare de piatră” care i-a fost dat. El servea ca altar de jertfă; sub el se află un bloc cioplit în formă de lighean, care dă în canalul de scurgere: pe aici curgea apa folosită la ceremonii sau chiar sângele jertfelor. Dacă rostul „soarelui de piatră” a fost lămurit, enigmatică rămâne menirea unui coridor nu prea lung acoperit cu lespezi de calcar, aflat în apropiere. Presupunerea cea mai plauzibilă este că el a servit ca „depozit” de ofrande.” Este interesant că sanctuarele erau deschise, fără pereți și fără acoperiș. Legat de acest lucru, același autor afirmă: “Această împrejurare se potriveşte foarte bine cu o religie de esenţă urano-solară, dar nu cu una chtoniană.”Alte teorii susțin că Sarmisegetusa este un loc descoperit pe vremea agartâșilor, înaintașii dacilor, oameni erudiți inițiați în multe științe, de la astrologie la medicină. Se crede că ei erau un popor spiritual care se folosea de energiile locului, obicei păstrat de daci. Specialiștii în linii energetice susțin că Sarmisegetuza se află la intersecția unor astfel de meridiane. Străbunii noștri căutau astfel de locuri care amplificau puterea rugăciunilor și a vindecărilor.În 2013, la Sarmisegetuza s-a petrecut un lucru neobișnuit în preajma Sânzienelor, sărbătoarea de vară de pe 24 iunie. O furtună puternică a dislocat mai mulți fagi bătrâni, iar sub rădăcina unui trunchi un grup de vizitatori a găsit a doua zi un artefact unic în lume: o matriță antică, împodobită cu reprezentări ale unor animale mitice. Obiectul hexagonal are origine necunoscută și nu se știe cum a ajuns la Sarmisegetuza. Matrița are o greutate de 8 kg și este din bronz. Pe ea sunt încrustate scene de luptă între animale, reale și fabuloase, dintre acestea din urmă remarcându-se grifonii.Tot la Sarmisegetusa s-a descoperit vasul înalt de 1 m cu inscripția Decebalus per Scorilo. Cercetătorul Hadrian Daicoviciu este de părere că vasul era de cult și dacii cunoșteau scrisul, folosind litere latine. Istoricul Herodot a susținea că “numai în aceste ținuturi se nasc lei.” Poate nu întâmplător moneda românească se numește leu. Tot în Sarmisegetusa arheologii au descoperit o trusă medicală ce conținea un bisturiu, o pensetă, mai multe vase mici și o placă mică din cenușă vulcanică, materie care, presărată pe o rană, grăbește cicatrizarea. Se crede că preoții daci erau cei mai buni vindecători din lumea antică, acționând cu ajutorul brățărilor menționate mai sus, care aveau rol de apărare, dar și de vindecare, fiind considerate azi, de anumiți oameni, instrumente radionice cu efect curativ.Legendele și miturile nu au sfârșit și probabil se hrănesc unele din altele. Un lucru e cert, locul este de o frumusețe delicată și puternică, natura aici are o emanație aparte, iar depărtarea de civilizație a făcut și bine și rău acestui loc. Nu are mulți vizitatori, însă căutătorii de aur au prădat locurile. Nu știu ce secrete ascundea sau ascunde și azi Sarmisegetuza, dar dacă vrei să recuperezi o parte din istoria acestor meleaguri merită să faci un drum până acolo. Mi-am promis că voi reveni.

Sursa — https://cunoastetitara.md/sarmizegetusa-regia-si-ulpia-traiana-2/

Sursa — http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Ulpia_Traiana_Sarmizegetusa

Sursa — https://www.natgeo.ro/articole/romania/istorie-ro/34361-sarmisegetuza-cetatea-din-munti

Lasă un răspuns