Spread the love
Mocăniţa Tezaurul Maramuselui- Trenul de legendă din Vişeu de Sus!

Una dintre cele mai importante valori culturale şi tehnice ale țării, Mocănița de la Vişeu de Sus este ultima cale ferată forestieră cu abur din lume. Construită ca şi soluție tehnică mai favorabilă pentru transportul materialului lemnos decât cel pe apă, calea ferată forestieră funcționează şi astăzi, atât pentru rolul inițial, cât şi pentru transportul turiştilor. Lucrările la linia ferată au încep în anul 1932 și s-au realizat după modelul austro-ungar, cu ecartament îngust. Din anul 1932 CFF Vişeu de Sus funcţionează aproape fără întrerupere. De luni până sâmbătă, trenurile de producţie transport buşteni de pe Valea Vaserului la fabricile de prelucrare a lemnului din Vişeu de Sus. CFF Vişeu de Sus este singura din Europa care încă mai este folosită pentru transportul lemnului. Astăzi circulă din mai până în octombrie, în mod regulat, trenuri cu abur pentru turişti şi iubitori de căi ferate.Punctul de plecare este staţia CFF din Vișeu de Sus. Istoria Mocanitei — Linia a fost construită dupa ecartamentul austro-ungar de 760 mm și are un parcurs printr-o vale de o sălbăticie fermecătoare, de-a lungul râului Vaser, peste podurişi prin tunele. Calea ferată trasează o zonă împădurită enormă, unde nu există drumuri sau sate, ci este locuită doar de urşi şi lupi.Utilizarea resurselor de lemn de peValeaVaserului s-a iniţiat de la începutul secolului al XVIII-lea, sub imperiul austro-ungar. Coloniştii vorbitori de limba germană au pătruns primii în pădurile virgine şi cu ajutorul plutăritului au adus lemnul tăiat la gaterele din Vişeu de Sus.În 1932 s-a început construcţia la Calea Ferată Forestieră, care în comparaţie cu plutăritul însemna un enorm progress tehnic.Căile ferate forestiere s-au răspândit în acea vreme în toată Europa, în special în zona carpatică. Principiul lor de funcţionare era simplu: urmând cursul râului, a fost necesară o rază îngustă a curbelor (de aceea calea ferată are ecartament îngust); era în aşa fel organizat încât trucurile goale pentru lemn erau trase de locomotivele mici în sus, pe când trenurile cu mare încărcătură coborau la vale, înspre gater, doar din când în când ajutate de locomotive şi înfrânate.Deşi în majoritatea ţărilor europene, cel mai târziu după anul 1945 căile ferate forestiere au fost înlocuite cu drumuri forestiere, în România acestea s-au menţinut destul de mult.

În 1970 administraţia silvică publică se practica pe o distanţă de peste 3000 km, până în anul 1986 România chiar a mai fabricat noi locomotive cu abur pentru căile ferate forestiere şi în 1989 încă au mai existat peste 15 căi ferate forestiere cu puţin peste 1000 km de şină.Schimbările economice de după ’90 au avut efecte fatale asupra CFF-urilor naţionale de atunci: pe parcursul a câtorva ani au fost toate scoase din funcţiune, demontate, locomotivele şi vagoanele date la fier vechi sau vândute. Singura cale ferată forestieră care astăzi mai funcţionează este Mocăniţa de pe Valea Vaserului. Ea îşi îndeplineşte până astăzi scopul său iniţial de cale ferată forestieră, transportul lemnelor. Calea Ferată Forestieră ce are drept punct de plecare localitatea Vișeu de Sus, mult mai cunoscută drept „mocănița de pe Valea Vaserului” a devenit în ultimul deceniu un brand turistic maramureșean, atrăgând zeci de mii de turiști dornici de a admira peisajele oferite de ultima cale ferată forestieră funcțională din Carpați. Situată în partea de nord a României, la granița cu Ucraina, localitatea Vișeu de Sus și-a căpătat faima grație prezenței căii ferate pe ecartament îngust (760 mm), specifică regiunilor cu relief accidentat, ce se întinde de-a lungul sălbaticului bazin al văii râului Vaser, afluent al Vișeului, ce deține o suprafață de peste 40000 de hectare, și traversează o imensă zonă împădurită din interiorul Parcului Natural Munții Maramureșului. — Începuturile exploatărilor forestiere — Din cele mai vechi timpuri, viața locuitorilor Maramureșului a fost dependentă de pădure, lemnul fiind un element definitoriu al regiunii. La început, lemnul era folosit pentru necesitățile proprii, în special în gospodării, însă odată cu descoperirea zăcămintelor de sare de la Coștiui, tăierile s-au intensificat, întrucât Imperiul Austro-ungar avea nevoie de un număr mare de plute pentru a transporta sarea pe râul Tisa. Așadar, exploatarea la scară industrială a resurselor de lemn de pe Valea Vaserului a debutat în secolul al XVIII-lea.

Mocanita Valea Vaserului
Mocanita si echipa locomotivei cu abur michael schneeberger colectie 1988 — Trenul de legendă din Vişeu de Sus!

În anul 1775, nobilii din Vișeu de Sus vând Imperiului suprafețe importante de pădure din bazinul râului Vaser, totalizând peste 19000 de hectare. În prezent, acestea au redevenit proprietatea statului român, fiind administrate de Ocolul Silvic Vișeu de Sus. De altfel, localitatea Vișeu de Sus este una dintre cele mai extinse din România din punct de vedere al suprafeței, cu peste 440 kmp;comparativ, suprafața Municipiului București este de doar 228 kmp. După achiziționarea arealelor forestiere, autoritățile austriece au decis colonizarea în regiune a unui număr important de germani, majoritatea provenind din regiunea Zips, toponim de la care provine denumirea de țipțeri, cu scopul exploatării resurselor din zonă. Toate localitățile situate pe Valea Vaserului reprezintă un exemplu de conviețuire între români, țipțeri, evrei, ucraineni și maghiari. Etnologul Claus Stephani menționează în cartea sa „A fost un ștetl în Carpați”, alcătuită din convorbiri cu evrei și țipțeri, locuitori ai Vișeului de Sus în perioada interbelică, faptul că evreii trăiau în Ștetl, germanii – în Țipserai, cartiere de o parte și de alta a Văii Vaserului, iar românii – în micile cătune din lungul văilor Vișeului și Vaserului. Țipțerii au amenajat malurile râului Vaser și ale afluenților, au construit numeroase baraje, diguri și stăvilare, cele mai importante fiind la Măcârlău, ei fiind și cei  responsabili de transportul lemnului către gaterele din Vișeu de Sus.Plutăritul a rămas principalul mijloc de transport al lemnului până în perioada interbelică, administratorii actuali ai CFF Vișeu de Sus estimând faptul că peste 50.000 mc de lemn au fost transportați anual, timp de aproximativ 150 de ani, către Imperiul Austro-Ungar.

Amenajarea căii ferate de pe Valea Vaserului
Plutărit pe Valea Vaserului

Amenajarea căii ferate forestiere — Anul 1929 aduce schimbări importante în activitatea de exploatare a lemnului de pe Valea Vaserului. În urma unor fenomene hidrologice extreme, reprezentate prin viituri și inundații, barajele construite de către țipțeri pe văile Vaserului și afluenților sunt afectate, fapt ce impune luarea unor decizii în privința continuării exploatărilor. Astfel, Casa Autonomă a Pădurilor Statului impune construirea unei căi ferate forestiere, primul tronson, până la cantonul forestier Făina, fiind finalizat în anul 1933 și totalizând 32 km. Noua modalitatea de transport a lemnului a fost aleasă datorită principiului său simplu de funcționare și a costurilor reduse de întreținere:calea ferată urma cursul râului, curbele având o rază ce impunea un ecartament îngust. Vagoanele goale destinate buștenilor erau transportate de micile locomotive în amonte, iar după încărcare – se deplasau la vale, înspre gater, conform legilor gravitației, aportul locomotivelor fiind unul minor, constând în frânări sau ajutor la traversarea unor curbe. Acest nou mijloc de transport, introdus în multe state europene ce dețin suprafețe montane importante, a dus treptat la renunțarea la vechea metodă a plutăritului.

Reporterii Realitatii: Povestea mocanitei
Amenajarea căii ferate de pe Valea Vaserului

 Valea Vaserului și cele două războaie mondiale — Valea Vaserului a jucat un rol activ în timpul celor două războaie mondiale, fiind martoră a unor lupte sângeroase.În perioada Primului Război Mondial, linia frontului era stabilită pe actuala graniță cu Ucraina. Dovezile rămase sunt cimitirul militar de la Miraj, distrus și el parțial la inundațiile din 1929.Al Doilea Război Mondial aduce cu sine lupte de mai mică amploare, pe vechea linie a frontului. Un moment decisiv în istoria Văii Vaserului are loc în octombrie 1944, când trupele germane aflate în retragere au considerat defileul îngust un loc propice pentru organizarea unei ambuscade cu scopul de a încetini înaintarea rușilor în Maramureș, fiind executate numeroase amenajări genistice care au dus la pagube majore. Urme precum tranșee, locașuri de tragere, grote sau galerii pentru depozitarea muniției sunt vizibile și în prezent, în special în defileul îngust de la Novicior, dar și între Bardău și Botizu.Ulterior, șinele au fost refăcute și prelungite, podețele și tunelurile – reamenajate și au fost adăugate noi ramificații ce urmăreau traseul unor afluenți ai râului Vaser, precum Ștevioara sau Novățul. În anul 1961, după finalizarea lucrărilor, calea ferată însuma aproximativ 80 km, dintre care jumătate – pe Valea Vaserului, restul reprezentând  ramificații, linii de garare din stații sau depozite. Pentru transportul lemnului se foloseau șapte locomotive cu abur special proiectate pentru liniile cu ecartament îngust și alte două pentru ecartament normal, majoritatea fiind produse de Uzinele Reșița.

Perioada de declin a CFF Vișeu de Sus — Urmând tendințele din restul statelor europene, care au renunțat în anii 1940-1950 la căile ferate forestiere, înlocuindu-le cu drumuri forestiere, infrastructura de transport rutier se dezvoltă major în România, punând în pericol existența locomotivelor cu abur. Totuși, întârzierile în dezvoltarea economică ce caracterizau Europa de Est fac ca în anul 1986, la uzinele de la Reghin, încă să fie fabricate locomotive cu abur.Cu toate acestea, declinul căilor ferate forestiere este unul abrupt, iar în perioada 1970-1990, la nivelul României sunt scoși din uz peste 2000 km de șine de ecartament îngust.Anii 1990 aduc schimbări încă și mai drastice, singura cale ferată forestieră ce rămâne funcțională fiind cea de pe Valea Vaserului, îndeplinind în prezent dublă funcție:de transport de material lemnos și, începând cu anul 2005, turistică, de transport al persoanelor în vagoane tractate de locomotive cu abur. — Prezentul și viitorul CFF Vișeu de Sus — Deși cele mai multe locomotive cu abur care au fost folosite de-a lungul timpului în România au fost abandonate în perioada 1980-1990, fiind înlocuite de cele electrice, mult mai performante, o mică parte au avut șansa de a fi reabilitate și reintroduse în circuit. Cea mai veche locomotivă ce transportă turiștii pe Valea Vaserului, având peste 100 de ani, este „Măriuța”, construită la uzinele din Berlin. O altă „veterană” a CFF Vișeu de Sus este locomotiva „Krauss”, fabricată în Linz în anii 1920. Totodată, uzinele Reșița sunt reprezentate de locomotivele Elveția și Bavaria, denumite în cinstea țărilor din care s-a achiziționat sau care au donat material rulant, ambele având peste 60 de ani, alături de locomotiva Cozia-2, utilizată pentru transportul de lemn. Una dintre cele mai „tinere” locomotive este Cozia-1, fabricată la Reghin, în anul 1986. În prezent, Calea Ferată Forestieră Vișeu de Sus este administrată de către R.G. Holz Company S.R.L., sprijinită de asociația „Hilfe für die Wassertalbahn”, oferind o gamă largă de servicii, precum plimbări cu trenurile turistice cu abur (în perioada aprilie-octombrie), cazare și masă în trenul-hotel Carpatia Express sau organizarea de evenimente speciale și trasee turistice în nopțile cu lună plină. Cu sprijin elvețian, au fost reabilitate locomotive, au fost procurate noi vagoane pentru transportul persoanelor și a fost renovată clădirea istorică a gării Vișeu de Sus, adăugându-i-se un muzeu, o cafenea și un centru de informare.În urma inundațiilor care au distrus o parte importantă a terasamentului căii ferate, în prezent trenul turistic parcurge doar o distanță de 21, 6 km, până la stația Paltin, unde au fost amenajate locuri de agrement, trasee tematice, clădirea istorică a gării Paltin, transformată într-un mic muzeu, și unde pot fi observate manevre feroviare sau trecerea trenului de producție. În 2015, cursele zilnice efectuate pe Valea Vaserului câștigă Certificatul de Excelență TripAdvisor, acordat pe baza notelor turiștilor impresionați de Mocăniță-singurul tren industrial din Europa tractat de locomotivă cu aburi rămas încă în funcțiune. 

Mocănița – VIȘEU DE SUS – Carpathian Forestry Railways (Maramures, Romania)
Traseul Mocăniței de pe Valea Vaserului

Schimbările economice de după ’90 au avut efecte fatale asupra CFF-urilor naţionale de atunci: pe parcursul a câtorva ani au fost toate scoase din funcţiune, demontate, locomotivele şi vagoanele date la fier vechi sau vândute. Singura cale ferată forestieră care astăzi mai funcţionează este Mocăniţa de pe Valea Vaserului. Ea îşi îndeplineşte până astăzi scopul său iniţial de cale ferată forestieră, transportul lemnelor.Exploatarea feroviară este realizată din anul 2003 de firma română R.G. Holz Company S.R.L., căreia îi aparţine de asemenea şi suprafaţa depoului şi majoritatea vagoanelor şi locomotivelor. La fel ca şi înainte, calea ferată şi o mare parte din pădurile de pe Valea Vaserului sunt în proprietatea statului.Din anul 2000 calea ferată forestieră este sprijinită şi din străinatate prin asociatia Hilfefür die Wassertalbahn. Cu ajutorul elveţienilor s-au repus în funcţiune locomotive care fuseseră retrase din funcţiune, s-au procurat noi vagoane de personae şi s-au restaurant depoul şi cladirea istorică a gării. În jurul gării din Vişeu de Sus există o infrastructură importantă care poate fi folosită pentru dezvoltarea turismului.Din anul 2005 circulă pentru vizitatori vagoane de persoane conform unui program şi tractate de locomotive cu abur, iar din 2007 Valea Vaserului face parte din Parcul Natural Munţii Maramureşului fiind sub protecţie europeană.Încă mai există probleme la calea ferată de pe Valea Vaserului, nu a scos-o de tot până la capăt. Dar minunata cale ferată are astăzi mulţi prieteni în toată lumea şi vor fi tot mai mulţi. Ultima cale ferată forestieră din România are un viitor, nu în ultimul rând datorită turismului.

Traseul de pe Valea Vaserului

Traseul urmează ruta:

  • Gara CFF Vișeu de Sus
    • Bilete
    • Informații
    • Plăcinte și cafe-bar
  • Stația Novăț
    • Foișor din lemn/loc de picnic
    • Toalete
  • Delta Novăț (Ramificație Deltă)
    • Bifurcație de cale ferată
  • Alimentare cu apă a locomotivei
    • Toalete
    • Băuturi
  • Stația Cozia
    • Pepinieră cu canton silvic
    • Clădire istorică a gării
  • Galerii din al Doilea Război Mondial
    • Fostul spital militar
    • Depozitul de muniție
  • Destinația Paltin
    • Loc de picnic
    • Servire grătare, băuturi
    • Clădirea istorică a gării
  • Întoarcere la Vișeu de Sus
    • Birou Suveniruri
    • Muzeul evereiesc Casa Elefant
    • Cină la lumina lumânărilor în vagonul-restaurant
    • Cazare în Trenul-Hotel Carpatia Express

Mocăniţa de pe Valea Vaserului este unul dintre cele mai renumite puncte turistice din toată România. Anual mii de turişti călătoresc cu Mocăniţa, fiind declarat în 2013 si obiectivul tuistic al anului. Din anul 2000 circulă regulat pe Valea Vaserului trenuri cu abur pentru turişti. Sezonul începe primăvara şi se sfârşeşte toamna. Trenurile turistice urcă până la staţia Paltin (km 21,6), aproximativ două ore depărtare de Vişeu de Sus, acolo unde s-a amenajat un loc plăcut pentru popas. Până la întoarcerea trenului, în Paltin, turiştii pot să îşi petreacă puţin timp în natură, să facă un picnic sau să admire panorama de pe platforma amplasată pe stânca din apropiere. În Paltin există servicii de catering cu o ofertă de mâncare diversificată. Numită adesea „Mocăniţa de pe Valea Vaserului“, Calea Ferată Forestieră din Vişeu de Sus se află chiar în nordul României, la graniţa cu Ucraina şi reprezintă o bogăţie atât din punct de vedere tehnic, cât şi cultural. Pe o rută de aproape 60 kilometri distanţă circulă – pe lângă locomotive Diesel – până astăzi locomotive cu abur înfocate cu lemn, lucru prin care CFF Vişeu de Sus (prescurtare de la Calea Ferată Forestieră) devine cunoscută în întreaga lume ca fiind ultima cale ferată forestieră adevărată, care funcţionează cu abur. Linia care a fost construită dupa ecartamentul austro-ungar de 760mm, duce într-o vale de o sălbăticie fermecătoare, de-a lungul râului Vaser, peste poduri şi prin tunele. Calea ferată trasează o zonă împădurită enormă, unde nu există drumuri sau sate, ci este locuită doar de urşi şi lupi. Schimbările economice de după ’90 au avut efecte fatale asupra CFF-urilor naţionale de atunci: pe parcursul a câtorva ani au fost toate scoase din funcţiune, demontate, locomotivele şi vagoanele date la fier vechi sau vândute. Singura cale ferată forestieră care astăzi mai funcţionează este Mocăniţa de pe Valea Vaserului. Ea îşi îndeplineşte până astăzi scopul său iniţial de cale ferată forestieră, transportul lemnelor. Exploatarea feroviară este realizată din anul 2003 de firma română R.G.Holz Company S.R.L., căreia îi aparţine de asemenea şi suprafaţa depoului şi majoritatea vagoanelor şi locomotivelor. La fel ca şi înainte, calea ferată şi o mare parte din pădurile de pe Valea Vaserului sunt în proprietatea statului. Din anul 2000 calea ferată forestieră este sprijinită şi din străinatate prin asociatia „Hilfe für die Wassertalbahn“. Cu ajutorul elveţienilor s-au repus în funcţiune locomotive care fuseseră retrase din funcţiune, s-au procurat noi vagoane de persoane şi s-au restaurat depoul şi cladirea istorică a gării. În jurul gării din Vişeu de Sus există o infrastructură importantă care poate fi folosită pentru dezvoltarea turismului. Din anul 2005 circulă pentru vizitatori vagoane de persoane conform unui program şi tractate de locomotive cu abur, iar din 2007 Valea Vaserului face parte din Parcul Natural „Munţii Maramureşului“ fiind sub protecţie europeană. În această vară, reprezentanţii CFF Vişeu au stabilit programul şi tarifele, dar vin cu cu câteva noutăţi pentru turiştii care îşi doresc să-şi petreacă o zi pe Valea Vaserului. Mocăniţa va pleca zilnic din staţie, inclusiv duminica, de la ora 09:00. Va ajunge în ultima staţie în jurul orei 11.00, iar întoarcerea se va face la ora 15.30. Biletele costă pentru adulţi 49 de lei, 41 de lei pentru pensionari şi persoanele cu dizabilităţi şi 36 de lei pentru copii. Ca noutate, din această vară s-a introdus şi programul „Mocăniţa Special“, cu loc în vagon rezervat. Această ofertă este valabilă pe toate perioada verii şi cuprinde pe lângă traseul cu Mocăniţa şi platou grill, o băutură răcoritoare, o cafea, un desert patiserie, inclusiv o pernă de închiriat gratuită. Preţul este de 83 de lei pentru adulţi. Cei mici vor avea parte de o porţie de mâncare, o băutură răcoritoare, o ciocolată caldă, un desert patiserie, inclusiv o pernă de închiriat gratuită, iar preţul este de 58 de lei. Pentru această ofertă este necesară o rezervare, cu o zi înainte, până cel târziu la ora 20:00 (pentru verificarea orarului si a tarifelor, va rugam sa ne contactati). Reguli de conduită în Mocăniţă. Reprezentanţii CFF Vişeu arată şi câteva câteva aspecte care trebuie luate în considerare pentru a avea parte de o experienţă plăcută cu Mocăniţa: – Grupurile trebuie să se anunţe din timp, telefonic sau prin e-mail; fără o rezervare prealabilă nu veţi avea garanţia locurilor! – Elevii, studenţii, pensionarii şi persoanele cu handicap sunt rugaţi să deţină asupra lor carnetele sau legitimaţiile; – Nu sunt valabile abonamentele sau legitimaţiile emise de C.F.R. sau alte companii de transport; – În sezonul de vârf (1 iulie – 15 septembrie), în fiecare zi de luni, tariful pentru copii este redus la 32 Ron; – Grupurilor de turişti li se recomandă închirierea unui tren charter; – Intrarea în tren este permisă doar pe baza biletului de călătorie! -Trenurile pot fi spontan amânate sau anulate daca există avertizări meteo; de asemenea poate apărea, în cazuri excepţionale, necesitatea înlocuirii locomotivei cu abur cu una Diesel; – Din cauza ofertei reduse de locuri în trenurile regulate, vă rugăm insistent să nu ocupaţi locurile cu bagaje, ci să le depozitaţi în spaţiile destinate lor; – Pe parcursul călătoriei trebuie obligatoriu respectat regulamentul CFF, care prevede normele de conduită ale pasagerului. – Pentru evitarea unor situaţii neplăcute la întoarcere, turiştii sunt rugaţi să-şi păstreze locurile iniţiale din tren.

Mocănița, trenul cu abur din Munții Maramureșului
Mocăniţa Tezaurul Maramuselui- Trenul de legendă din Vişeu de Sus!
Mocăniţa Tezaurul Maramuselui- Trenul de legendă din Vişeu de Sus!
Mocăniţa Tezaurul Maramuselui- Trenul de legendă din Vişeu de Sus!
Mocăniţa Tezaurul Maramuselui- Trenul de legendă din Vişeu de Sus!
Mocăniţa Tezaurul Maramuselui- Trenul de legendă din Vişeu de Sus!
Mocăniţa Tezaurul Maramuselui- Trenul de legendă din Vişeu de Sus!
Mocăniţa Tezaurul Maramuselui- Trenul de legendă din Vişeu de Sus!

Sursa — https://www.historia.ro/sectiune/timp-liber/articol/mocanita-trenul-amintirilor-scurta-incursiune-in-trecutul-caii-ferate-forestiere-viseu-de-sus

Sursa — https://www.viseudesus.ro/mocanita/prezentare-mocanita

Sursa — https://www.transilvaniatravel.ro/blog/mocanita-din-maramures

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *