Spread the love
Meșterii populari din Maramureș-Sculptatul în lemn din Maramureș

Meșterii populari din Maramureș! — Sculptatul în lemn din Maramureș are o istorie de secole și în această artă s-au unificat ingeniozitatea, creativitatea și imaginația tehnică a meșterilor populari de a simboliza și materializa într-o formă dată de natură – lemnul, valorile comunității maramureșene.În lemnul prelucrat și sculptat au fost puse ciclurile vieții – naștere, creștere și moarte; au fost subliniate ascensiunea sufletului uman spre transcendență și unificarea artistică cu Creatorul prin actul uman de a crea și a ordona realitatea și lumea ce ne înconjoară în jurul unei axe de valori. O axă de valori ce se înalță ca un copac (ca și copacul din Eden), infuzând viață demnă și onorabilă în centrul structurii societății și al comunității. O axă pe care istoricul religiilor Mircea Eliade a numit-o Axis Mundi, pentru că toată existența condiției umane se învârte în jurul ei și presupune întâlnirea dintre sacru și profan, dintre etern și temporal, dintre simbol și lemn, dintre creator și creație, dintre biserică și sat, dintre credință și necunoscut. Astfel, în Bârsana, Berbești, Breb, Vadul Izei, Sighetul Marmației, Săpânța și Valea Stejarului găsim biserici vechi de lemn și sculptori în lemn ce încă trăiesc așa, la granița dintre cele două dimensiuni, gata să-și împartă experiența cu oricine vine în vizită. În satele Bocicoel, Botiza, Dragomirești, Poienile de Sub Munte, Rona de jos, Ruscova, Săliștea de Sus, Săpânța, Vadul Izei, găsim meșteri opincari ce fac încă opinci ca pe timpuri. În satul Petrova găsim zgardane maramureșene, iar în Sârbi și Veșeu de Sus găsim meșteri pălărieri. În satul Săcel îl găsim pe meșterul în ceramică și olărit Burnar Tănase, care urmează de generații întregi o tradiție de familie în acest domeniu, fabricând de la oale, vaze și ulcele cu decorațiuni intricate.  Tot în Săcel îl găsim și pe artistul Vasile Susca care a devenit faimos datorită măștilor de drăcușori pe care le confecționează din piele de oaie sau de capră. Desigur în Săpânța găsim și cioplitori și pictori de cruci sau pe sticlă, care au reușit să simbolizeze acceptarea și împletirea vieții cu morții și a umorului sănătos și curajos din fața inevitabilului condiției umane.Meșterii populari în Maramureș au reușit să capteze în formele lor artistice, părți vii din natură, din cultură și din comunitate, pe care mai apoi le reprezintă. Meșterii mereu au fost ținuți la loc de cinste, respectați și admirați, cu cunoașterea pasată de la generație la generație, ei au reușit să mențină originalitatea și modul de viață a maramureșenilor îndeajuns cât să răzbată deasupra timpului și mai ales, au găsit o cale prin care ne putem bucura toți de sufletul zonei. 

Lemnul – Tezaurul viu al Maramureșului — Lemnul este o parte vie din Maramureș și ocupă un loc integral în stilul de viață maramureșan.De la construcția caselor, la bisericile din lemn, la renumitele porți maramureșene cu sute de modele intricat asamblate și sculptate, la sculpturi artistice de toate felurile, la sculpturi religioase, icoane; sau lemnul folosit pentru mijloace de transport ca și căruțele pentru cai sau care pentru boi, sau mai ales pentru căldura casei, pentru gătit. Lemnul este un element esențial în cultura maramureșeană și este o parte a naturii care a păstrat legătura dintre lumea omului și lumea naturală, vie, strânsă și utilă.Maramureșul este în sine o zonă binecuvântată cu păduri dese, vechi și sănătoase ce le-au oferit oamenilor de aici tot ce au avut nevoie pentru a-și clădi o viață cu un caracter unic și valoros. Natura și-a păstrat rădăcinile adânci atât în exterior, înconjurând satele și orașele din Maramureș, când și în interiorul civilizației, pentru că lemnul scos din pădure este găsit în orice aspect important din viața oamenilor.De asemenea, pentru că natura a fost relativ protejată în Maramureș, ocrotită și îngrijită, potențialul turistic al zonei este extrem de ridicat și aduce extrem de multe beneficii atât gazdelor maramureșene, cât și turiștilor care se pot bucura de legătura noastră specială cu lemnul.De aceia, noi te cazăm în camere tradiționale unde lemnul este elementul de bază pentru ca tu să te simți ca în mijlocul naturii, dar cu tot confortul necesar să te relaxezi și să te odihnești, și mai ales să te simți bine.

Lemnul – Tezaurul viu al Maramureșului

Acum, când vizitezi Maramureșul Istoric, adică ținutul cuprins între cele două râuri Mara și Cosau și străjuit de semeția Crestei Cocoșului, nu poți să nu auzi poveștile soptite de lemnul sculptat, fie că sunt elemente din arhitectura locală, porțile și stâlpii caselor și ale bisericilor sau fusul cu zurgălăi, pe care îl găsești meștesugit asamblat în sticla de apă vie (horincă), cu care ești întâmpinat mai peste tot.Fusul cu zurgălăi era cel mai de preț dar pe care un barbat îl dăruia unei femei. I se spune cu zurgălăi pentru că scoate un sunet dinlăuntrul îmbinărilor complicate din lemn, în care se integrează de obicei pietricele de râu, menit ori să adoarmă copilul de fașă, la capul căruia mama torcea de obicei, ori să îi aducă aminte nevestei de dragostea ce i-o poarta soțul.În general este decorat cu “colții lupului”, unul dintre cele mai populare simboluri românești, menit să protejeze, să arate drumul pe întuneric.Simbolurile solare le întâlnești la tot pasul. Se poate presupune, pe baza documentelor folclorice, faptul că divinizarea Soarelui s-a menținut mult timp în rândul comunității maramureșene, iar motivele solare se folosesc și în zilele noastre pe porțile sculptate, pe ii, pe ștergare, pe lăzile cu zestre.Un obicei frecvent la naștere era momentul în care tânara mamă lua copilul în brațe, se uita la el și înâlțându-l în direcția soarelui zicea:

”Mândru soare, mândru soare

Răsai cu patruzeci și patru de răzișoare

Răsai pe capul și trupușorul coconului meu

Și din cap până-n picioare

Să strălucească ca tine, mândru Soare”

(Calendarul Maramureșului, 1980, Borșa) — Primăvara, când se lucra pâmântul exista alt obicei: “Când aruncă sămânța sub brazdă, plugarul maramureșean mai întâi o închină Soarelui, iar alaiul care îl poartă pe sărbătorit la Tanjaua de pe Mara, după ce a înconjurat de trei ori țarina în care s-a tras întâia brazdă, se oprește cu fața către soare, își descoperă capul și unul dintre ei, marele pogonici, cu brațele întinse către Soare, ca într-o rugă rostește cu glas tare:

Mândru soare călător

Apleacă-te pe ogor

Și-ncălzește semințele

Să rodească holdele”.

( Memoria Ethnologică, 2002) —

Fusul cu zurgălăi, pe care îl găsești meștesugit asamblat în sticla de apă vie (horincă), cu care ești întâmpinat mai peste tot in Maramures
 Biserica de lemn din Budesti Josani, UNESCO, în interior se păstrează o parte din zalele lui Pintea Viteazu, haiduc legendar al Maramureșului)
Poarta ca simbolistică, împarte zona sacră de cea lumească, răul de bine, însă în Maramureș, însuși procesul prin care un stejar devenea poartă, respecta un întreg ritual.

Poarta ca simbolistică, împarte zona sacră de cea lumească, răul de bine, însă în Maramureș, însuși procesul prin care un stejar devenea poartă, respecta un întreg ritual. Tăierea stejarului trebuia să fie de lună plină, pentru a alunga toate relele și nenorocirile din jurul casei. Lemnul trebuia transportat într-o zi de marți, joi sau sâmbătă, așa zisele zile lucrătoare “ de dulce” –  doar așa lemnul era aducător de noroc. Cel mai întâlnit simbol de pe porțile maramureșene este funia răsucită. Ea reprezintă infinitul, viața cu binele și răul dar, cel mai important, ea simbolizează legatură dintre cer și pământ. Frânghia răsucită, sculptată în relief, nu lipsește de pe lemnul niciuneia dintre bisericile maramureșene și de multe ori înconjoară biserica într-un brâu. Femeile, în zilele noastre, când vin să se roage la slujbă, dacă nu mai au loc în biserică, stau afară și țin mâna pe acest brâu de lemn, ca să fie conectate cu Divinitatea. Ce poate fi mai grăitor, ca și intenție de continuitate a poporului român, decât această inscripție cu “Am fo și oi si” alături de o scenă cu figuri umane, care probabil sunt strămoșii ce veghează, cu brazi și elemente naturale specifice zonei, cu reprezentarea portului tradițional și a ocupațiilor tradiționale. Nicăieri în România, geniul artistic al poporului român, nu este mai prezent și mai vizibil ca în această zonă, Mara-Cosau-Creasta Cocoșului. Este dovada vie a unei gândiri profunde, a unei conștiințe colective și a comuniunii spirituale cu natura. Aici întâlnești arhetipul țăranului autentic care dăruiește din înțelepciunea populară turistului aflat în treacăt. Cum? Prin artă, prin lucrul făcut de mâinile asprite de munca câmpului, lucru care nu trebuia să fie numai un obiect  funcțional, ci unul care să îmbogățească locul, decorându-l, transmițând un mesaj privitorului, un mesaj ușor de descifrat în vechime, mai greu de înțeles în ziua de azi.

Ce poate fi mai grăitor, ca și intenție de continuitate a poporului român, decât această inscripție cu “Am fo și oi si” alături de o scenă cu figuri umane, care probabil sunt strămoșii ce veghează, cu brazi și elemente naturale specifice zonei, cu reprezentarea portului tradițional și a ocupațiilor tradiționale.
Mestesugul de porti din Barsana-Maramures
Mestesugul de porti din Barsana-Maramures
Mestesugul de porti din Barsana-Maramures

Sursa — https://fratiipasca.ro/lemnul-tezaurul-viu-al-maramuresului/

Sursa — http://mysecretromania.ro/maramures-o-calatorie-printre-simboluri/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *