Spread the love

O mie de cocori-Yasunari Kawabata

Senzualitatea, nostalgia, regretul și moartea învăluie delicata ceremonie a ceaiului, în care cel mai simplu gest are o semnificație profundă.

O mie de cocori pe o eșarfă de mãtase: un simbol al fericirii, o promi-siune de viață armonioasă. Așa începe povestea lui Kikuji, un bărbat înconjurat de mai multe femei: evanescenta domnișoară Inamura, veninoasa Chikako, delicata doamnă Ōta – o frumusețe matură și melancolică –, inocenta Fumiko, fiica celei din urmă. Toate întâlnirile lor stau sub semnul ceremoniei ceaiului, însă arta subtilă a acesteia și obiectele fragile de porțelan nu vor putea să îmblânzească sentimentele și nici să împiedice decăderea personajelor.Autor: Yasunari Kawabata
Traducător: George Şipoş.

O mie de cocori — Personajul principal din romanul O mie de cocori este Kikuji Mitani și se vede prins într-un triunghi amoros tragic. Copilăria lui este marcată de infidelitățile tatălui și imaginea respingătoare a sânului amantei tatălui său, acoperit de un semn de naștere dezgustător, iar această imagine îi va rămâne întipărită în memorie și îi va marca întreaga existență deoarece Kikuji se va întreba mereu dacă va regăsi asta pe sânul fiecărei femei pe care o va întâlni.Kikuji este invitat la o ceremonie a ceaiului, unde face cunoștință cu domnișoara Inamura, care poartă o eșarfă cu motivul celor o  mie de cocori, simbol al fericirii în cultura japoneză. Cei doi nu știau că s-au întâlnit în cadrul unui miai, adică prima întâlnire dintr-o căsătorie aranjată. Acesta este intrigat de faptul că Chikako încearcă să-l căsătorească cu forța și se refugiază în brațele doamnei Ota, fosta amanta a tatălui său. Kikuji descoperă că aceasta este o femeie delicată și melancolică, devenind tot mai atras de ea. În schimb, doamna Ota începe să aibă remușcări și se simte vinovată că prin patul ei a trecut fiul amantului său și ajunge să se sinucidă. După sinuciderea doamnei Ota, Kikuji o întâlnește pe fiica acesteia și regăsește în ea imaginea mamei sale.

Acțiunea romanului se petrece pe fondul ceremoniei ceaiului, surprinzând modul în care generația tânără încearcă să se rupă de vechile tradiții și obiceiuri. Cei care mențin tradiția japoneză pier unul câte unul, generație după generație, dar cultul ceaiului și obiceiurile sacre sunt trecute mai departe. Însă, uneori cultura vestică intervine în tradiția japoneză și asta se observă cel mai bine prin felul în care se îmbracă unele personaje. Tânăra generație, reprezentată de Kikuji și Fumiko, nu mai are aceeași aplecare spre tradiție, îndepărtându-se de obiceiul ceremoniei ceaiului.„O mie de cocori” este inspirat din arta tradițională japoneză a plierii hârtiei – origami, artă ce simbolizează purificarea. La fel cum sugerează și titlul său, acest roman poate fi considerat unul al purificării sufletului: eliberarea lui Kikuji de obsesiile trecutului.

Yasunari Kawabata s-a născut la Osaka, în 1899. În 1924 a absolvit Universitatea Imperială din Tokyo. A debutat în 1925, şi doi ani mai târziu a devenit cunoscut prin nuvela Dansatoarea din Izu (Izu no odoriko; Humanitas Fiction, 2008), iar în 1948 şi-a câştigat definitiv notorietatea cu romanul Ţara zăpezilor (Yukiguni; Humanitas, 2007). Este primul scriitor japonez care primeşte Premiul Nobel, în 1968, motivaţia juriului fiind „măiestria lui literară, care exprimă cu mare sensibilitate esenţa spiritului japonez”. S-a sinucis în aprilie 1972, la mai puţin de doi ani după moartea prietenului său, scriitorul Yukio Mishima.Printre cele mai cunoscute cărţi ale sale se numără O mie de cocori (Sembazuru, 1952; Humanitas, 2000), Maestrul de go (Meijin, 1954; Humanitas Fiction, 2007), Lacul (Mizuumi, 1954; Humanitas Fiction, 2012), Sunetul muntelui (Yama no oto, 1954; Humanitas, 2010), Frumoasele adormite (Nemureru bijo, 1961; Humanitas, 2006; 2009), Vechiul oraş imperial (Koto, 1962; Humanitas Fiction, 2009) şi Frumuseţe şi întristare (Utsukushisa to kanashimi to, 1964; Humanitas, 2000).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *